Sari la conținut

Casa de la răscruce

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Casa de la răscruce
На семи ветрах

Afișul românesc al filmului
Titlu originalНа семи ветрах
Genfilm dramatic
film de război
RegizorStanislav Rostoțki
ScenaristStanislav Rostoțki
Aleksandr Galici
StudioStudioul M. Gorki
Director de imagineVeaceslav Șumski
MontajValentina Mironova
MuzicaKiril Molceanov
DistribuțieLarisa Lujina
Veaceslav Tihonov
Veaceslav Nevinnîi
Sofia Piliavskaia
Premiera8 mai 1962
Premiera în România  (1962-10-10)
Durata106 minute
a/n
ȚaraUniunea Sovietică Uniunea Sovietică
Limba originalărusă
Disponibil în românăsubtitrat
Prezență online

Casa de la răscruce (titlul original: în rusă На семи ветрах, transliterat: Na semi vetrah)[1] este un film dramatic de război, sovietic, realizat în 1962 de regizorul Stanislav Rostoțki, protagoniști fiind actorii Larisa Lujina, Veaceslav Tihonov, Veaceslav Nevinnîi și Sofia Piliavskaia.

Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

Iunie 1941, începutul războiului în URSS. Svetlana Ivașova se întoarce acasă după câteva luni de spitalizare dar nu găsește pe nimeni în casa cu două etaje în care locuia cu soțul ei. Pe ușa apartamentului lor găsește un bilet de la Igor, soțul ei: „M-am dus pe front și mă voi întoarce când voi cuceri Berlinul”. Femeia rămâne singură în casa abandonată să-și aștepte iubitul. După un timp, germanii au început să se apropie de periferia orașului, care este apărat de armata sovietică. În casa în care locuiește Svetlana, este instalat mai întâi un spital, ulterior clădirea este folosită ca punct de comandă al armatei. În tot acest timp, Svetlana îi sprijină cu toată puterea pe soldații „Armatei Roșii” care se află în casa ei, curăța, spală, în cele din urmă devine asistentă care îngrijește răniții.

Când prima linie ajunge la orașul lor, ia parte împreună cu puținii soldați rămași în viață, la apărarea orașului, până când rămân fără muniție iar inamicul se apropie tot mai mult, gata să-l cucerească însă un contraatac brusc al trupelor sovietice dezlănțuie ofensiva. Acum, în casa Svetlanei, s-a amenajat un spital în care Svetlana lucrează din greu ca ajutor.

Frontul se deplasează spre vest, iar Svitalana rămâne singură, așteptând plină de răbdare întoarcerea lui Igor. Într-o zi, clopoțelul sună lung la ușă, oare ar putea fi iubitul ei?

A fost lansat în anul 1962 și a avut parte de mare succes comercial, fiind vizionat de 26,8 milioane de spectatori în cinematografele din Uniunea Sovietică.[2]

  1. ^ ru НА СЕМИ ВЕТРАХ (1962)
  2. ^ ru Александр Викторович Федоров [Aleksandr Viktorovici Fedorov] (), Статистические данные посещаемости советских фильмов: 1950–1990 [Date statistice privind vizionarea filmelor sovietice: 1950–1990] (PDF), Moscova: ОД «Информация для всех», p. 13, accesat în  

Legături externe

[modificare | modificare sursă]