Vizualizare sursă pentru „Bolșevic”

{{referințe}}
{{Comunism}}
[[Fișier:Presidium of the 9th Congress of the Russian Communist Party (Bolsheviks).jpg|200px|right|thumb|Întâlnire a membrilor Partidului Bolșevic]]
'''Bolșevic''' ("большеви́к", derivat din [[limba rusă|rusă]] ce înseamnă, în traducere liberă, "membru al majorității") este denumirea care a fost dată unei persoane membre a facțiunii '''bolșevicilor''' din [[Partidul Social Democrat al Muncii din Rusia]] (PSDMR), partidul [[marxism|marxist]] condus de [[Vladimir Ilici Lenin]], care a preluat puterea în [[Rusia]] în [[1917]], pe timpul [[Revoluția din Octombrie|Revoluției din Octombrie]].

Cealaltă facțiune a PSDMR s-a numit [[menșevic]]i, derivat din cuvântul "minoritate". Ruptura dintre cele două facțiuni a apărut la al doilea [[Congresul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice|Congres al Partidului]], în [[1903]].

La scurtă vreme după preluarea puterii în urma [[revoluția rusă din 1917|revoluției ruse]] din [[1917]], bolșevicii și-au schimbat numele în ''Partidul Comunist din toată Rusia (Bolșevicii)'' în 1918, și după această dată au fost numiți, în general, "Partidul Comunist" . La titulatura de "bolșevic", partidul - care în anii 1940 s-a numit [[Partidul Comunist al Uniunii Sovietice|Partidul Comunist al Uniunii Sovietice (Bolșevic)]] - a renunțat abia în anul 1952. 

Cuvântul "bolșevic" este uneori sinonim cu acela de "[[comunism|comunist]]". El a fost deseori folosit de oamenii de dreapta din afara Uniunii Sovietice cu titlu peiorativ la adresa simpatizanților stângii, dintre care nu toți erau neapărat comuniști. Programul politic al bolșevicilor a fost deseori numit ''bolșevism''.

== Originile ==
La [[al doilea Congres al PSDMR]] ținut în [[Belgia]] în [[1903]], Lenin a prezentat poziția sa în legătură cu organizarea partidului după modelul [[Centralism democratic|centralismului democratic]], ca un mic partid de "revoluționari de profesie", care să lucreze în mod activ la răsturnarea guvernului țarist. (Argumentele lui Lenin au fost prezentate în eseul "[[Un pas înainte, doi pași înapoi]] "). 

Oponenții săi, cel mai cunoscut fiind [[Julius Martov]], erau favorabili unei politici de cadre mai deschise, în care oricine ar fi fost de acord cu țelurile partidului ar fi putut fi acceptat ca membru, chiar dacă nu ar fi luptat pentru revoluție. Lenin a pierdut la vot cu 28 la 23 și partidul s-a scindat datorită acestei neînțelegeri. Facțiunea care l-a sprijinit pe Lenin au devenit ''bolșevică'' iar cei care i s-au opus, ''menșevică''. Facțiunea lui Lenin și-a luat numele de la cuvântul rusesc (больше) care înseamnă "mai mult", "mai mare", cu toate că ei au pierdut votul și erau de fapt facțiunea mai puțin numeroasă. S-ar putea explica prin faptul că ei au câștigat un vot la congres în problema compoziției comitetului redacțional al ziarului ''[[Iskra]]'' (''Scânteia''). Prin cuvântul ''bolșevic'', care își avea originea în procedura votului, a început să se înțeleagă mai apoi cei care voiau ''mai mult'', care erau mai radicali decât ''menșevicii'', care voiau ''mai puțin''. Acestea erau înțelesurile termenilor, așa cum au fost ele în mod general percepute peste graniță. În engleză, spre exemplu, pentru o perioadă de timp "bolșevic" a fost tradus ca "maximalist" iar "menșevic" ca "minimalist". 

Cele două facțiuni ale PSDMR-ului au încercat să se reunifice în 1907 și au întreținut câțiva ani iluzia ca erau o organizație politică unită. Facțiunile s-au separat definitiv în 1912, când bolșevicii au eșuat în încercarea de a prelua frâiele puterii în PSDMR. În consecință, ei au încetat să mai fie o facțiune în PSDMR, în schimb s-au declarat un partid independent, cu toate că au menținut denumirea PSDMR (Bolșevic). 

Bolșevicii erau adepții organizării partidului în o ierarhie puternic centralizată care avea ca scop răsturnarea regimului țarist și cucerirea puterii. Cu toate că ei nu erau un corp complet monolitic, erau caracterizați printr-o supunere rigidă la conducerea [[Comitetul Central|comitetului central]], bazată pe noțiunea de [[centralism democratic]]. Menșevicii erau în favoarea unei politici de cadre mai deschisă și au adoptat ideea cooperării cu alte grupuri socialiste și chiar unele nesocialiste din Rusia. Bolșevicii refuzau în general să coopereze cu partidele liberale sau radicale și chiar cu alte organizații [[socialism|socialiste]] (pe care le etichetau drept [[burghez]]e), deși, uneori, Lenin a făcut alianțe tactice

[[Lev Troțki]] a fost mai întâi un menșevic în 1903, dar a devenit în curând un independent și nu a fost membru al nici unei facțiuni până în 1917, când s-a înrolat în tabăra lui Lenin, devenind un bolșevic după [[Revoluția din Februarie]], când a ajuns să creadă că evenimentele au confirmat teoriile lui Lenin. 

Bolșevicii au jucat un rol neînsemnat în revoluția din [[1905]] și erau minoritari în [[Sovietul Deputaților Muncitorilor din Sankt Peterburg]] condus de [[Lev Troțki]]. [[Soviet (consiliu)|Sovietul]] mai puțin important din Moscova era însă dominat de bolșevici. Aceste consilii au devenit modelele sovietelor formate în 1917. 

Pe timpul [[Primul Război Mondial|Primului Război Mondial]], bolșevicii au luat o poziție internaționalistă, care sublinia solidaritatea dintre muncitorii din Rusia, Germania și din restul lumii și s-au desprins din [[Internaționala a 2-a (politică)|A Doua Internațională Socialistă]] atunci când partidele ei conducătoare nu au încetat sprijinirea propriilor națiuni în conflict.

== [[Revoluția din Februarie]] 1917 ==
[[Revoluția din Februarie|Revoluția din Februarie 1917]] a izbucnit când [[țar]]ul [[Nicolae al II-lea al Rusiei]] a încercat să dizolve Duma. Corpul legiuitor s-a opus și a proclamat un [[Guvernul provizoriu rus, 1917|guvern provizoriu]]. Țarul a abdicat lăsând guvernul provizoriu la putere. 

În vreme ce [[menșevic]]ii și alți socialiști moderați erau de părere că [[Rusia]] trebuia să meargă pe calea democrației parlamentare, bolșevicii doreau un partid unic, o dictatură a proletariatului și credeau că în [[Rusia]] ar putea apare scânteia care ar conduce Europa la o transformarea socialistă și nu aveau nici o intenție să-și modereze programul. 

Lenin și alți bolșevici exilați s-au reîntors în țară. Partidul Bolșevic din Petrograd, care era sub controlul lui [[Iosif Vissarionovici Stalin|Stalin]], sprijinea [[Guvernul provizoriu rus, 1917|guvernul provizoriu]]. Lenin s-a opus acestei linii în articolul [[Tezele din Aprilie]] și bolșevicii au devenit opozanți ai guvernului, lansând lozinca ''Pâine, pace și țara'', cu care încercau să câștige de partea lor clasa muncitorilor de la orașe, soldații și populația țărănească extrem de numeroasă. Unii [[menșevic]]i radicali precum [[Lev Troțki]] s-au alăturat bolșevicilor acum. Și Stalin și-a schimbat poziția și a hotărât să-l sprijine pe Lenin. 

Pe 19 iulie, guvernul lui [[Kerensky]] a ordonat arestarea liderilor bolșevici . Lenin a scăpat de sub urmărire, s-a ascuns și a scris [[Statul și Revoluția]], articol în care își sublinia ideile sale despre un guvern socialist. 

Represiunea împotriva bolșevicilor a încetat când guvernul lui Kerenski a fost amenințat de o rebeliune condusă de generalul [[Kornilov]]. Bolșevicii au organizat miliții populare pentru apărarea Petrogradului însumând 25.000 de luptători și au convins trupele lui Kornilov să nu atace, acestea din urmă au depus armele, rebeliunea a eșuat iar Kornilov a fost arestat. 

În această perioadă s-a dezvoltat o situație caracterizată prin [[Dualitate a puterii|dualitatea puterii]]. În timp ce legislativul și guvernul provizoriu erau controlate de Kerensky în alianță cu [[menșevic]]ii și [[Partidul Socialist Revoluționar]], ''consiliile muncitorilor și soldaților'', [[soviet (consiliu)|sovietele]] își întăreau influența sub conducerea bolșevicilor. 

Pe 10 octombrie, [[Comitetul central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice|Comitetul Central]] bolșevic a înființat un birou politic mai mic, [[Politburo al Comitetului Central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice|Politburo]], care să conducă treburile partidului ținând seama de nevoia în creștere de indicații pentru acțiunile imediate. [[Bubnov]], [[Grigori Zinoviev|Zinoviev]], [[Lev Borisovici Kamenev|Kamenev]], [[Vladimir Ilici Lenin|Lenin]], [[Sokolnikov]], [[Iosif Vissarionovici Stalin|Stalin]] și [[Lev Troțki|Troțki]] au fost aleși în acest organ restrâns de conducere, care a funcționat două săptămâni, fiind dizolvat pe [[25 octombrie]] [[1917]], odată cu cucerirea puterii de către bolșevici în timpul [[Revoluția din Octombrie|Revoluției din Octombrie]] . 

[[Comitetul central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice|Comitetul Central]] al bolșevicilor a dezbătut problema dezlănțuirii unei insurecții. Lenin și-a îndemnat bolșevicii să răstoarne guvernul provizoriu. [[Grigori Zinoviev|Zinoviev]] și [[Lev Borisovici Kamenev|Kamenev]] au fost singurii membri ai Comitetului Central care au fost împotriva insurecției. Ei au făcut o mișcare neobișnuită, făcându-și publice obiecțiunile în paginile ziarului ''[[Pravda]]'' (Adevărul), un act care aproape că le-a adus excluderea din partid pentru încălcarea disciplinei.

== Revoluția din Octombrie ==
{{Articol principal|Revoluția din Octombrie}}
Atunci când Kerensky a acționat împotriva bolșevicilor pe 22 octombrie, ordonând arestarea Consiliului Militar Revoluționar, interzicându-le ziarul și tăind comunicațiile telefonice ale cartierului general bolșevic de la [[Institutul Smolnîi]], Troțki a cerut ca planurile pentru răsturnarea guvernului să fie puse în practică. Lenin a fost de aceeași părere și pe ''24 octombrie'' ([[stil vechi]]) s-au dat ordine ''Gărzilor Roșii'' bolșevice să ocupe punctele cheie ale orașului și să asedieze [[Palatul de Iarnă]], unde își avea sediu central Guvernul provizoriu. 

Bolșevicii au lansat sloganul ''Toată puterea - sovietelor'', ceea ce însemna că țara ar fi trebuit condusă de consiliile muncitorilor și soldaților, iar nu de un parlament ales. 

Pe ''25 octombrie'' (stil vechi) / [[7 noiembrie]] [[1917]], ''Congresul Sovietelor din Toată Rusia'' a încredințat puterea ''Consiliul Sovietic al Comisarilor Poporului'' avându-i pe Lenin ca președinte, pe Troțki drept comisar al [[Armata Roșie|Armatei Roșii]] și ministru al afacerilor externe și pe alți bolșevici ocupând diversele funcții a ceea ce a devenit noul guvern al țării. 

În martie 1918, s-a întrunit al șaptelea [[Congres al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice|Congres]] al ''Partidului Social Democratic al Muncii (Bolșevicii)'' în timpul căruia Lenin a impus schimbarea numelui partidului în acela de ''Partidul Comunist din toată Rusia (Bolșevicii)''. Chiar și după schimbarea numelui, partidul a fost cunoscut în general ca ''Partidul Comunist'', (supranumele de ''Bolșevic'' dăinuind până în 1918).

== Articole asociate ==
* [[Marxism]]
* [[Listă de socialiști#Bolșevici|Listă de socialiști - Bolșevici]]
* [[Uniunea Sovietică]]
* [[Istoria Uniunii Sovietice]]
* [[Revoluția rusă]], cunoscută și sub numele de revoluția bolșevică.
* [[Partidul Comunist al Uniunii Sovietice]]
* [[Istoria evreilor din Rusia și din Uniunea Sovietică]]
* [[EvSecția]]
* [[Dușman al poporului]]
* [[Vechi bolșevic]]

== Legături externe ==
* [http://www.marxists.org/history/archive/bobrovskaya/twenty-years/ Twenty Years in Underground Russia: Memoirs of a Rank-and-File Bolshevik], de [[Cecilia Bobrovskaya]]
* [http://www.marxist.com/bolshevism/ Bolshevism, the Road to Revolution], de [[Alan Woods]]
* [http://www.spunk.org/texts/places/russia/sp001861/bolintro.html/ The Bolsheviks and Workers Control] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20050305080041/http://www.spunk.org/texts/places/russia/sp001861/bolintro.html |date=2005-03-05 }}, de [[Maurice Brinton]]
*[https://crimethinc.com/2018/08/30/a-century-since-the-bolshevik-crackdown-of-august-1918-tracing-the-russian-counterrevolution A century since the Bolshevik Crackdown of August 1918]

[[Categorie:Partidul Comunist al Uniunii Sovietice]]
[[Categorie:Istoria Uniunii Sovietice]]
[[Categorie:Comunism]]
[[Categorie:Frazeologie sovietică]]
[[Categorie:Partide politice ale Revoluției ruse]]