Sari la conținut

Beatrice de Bar

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Beatrice de Bar
Date personale
Născută1017 Modificați la Wikidata
Lorena, Franța Modificați la Wikidata
Decedată (59 de ani) Modificați la Wikidata
Pisa, Republica Pisa Modificați la Wikidata
Înmormântatăduomo di Pisa[*][[duomo di Pisa (church in Pisa, Italy)|​]] Modificați la Wikidata
PărințiFrederic al II-lea de Lorena
Matilda de Suabia[*][1] Modificați la Wikidata
Frați și suroriConrad al II-lea de Carintia[1]
Frederic al III-lea de Lorena[1]
Sofia de Bar[1] Modificați la Wikidata
Căsătorită cuBonifaciu de Canossa[*] ()[1]
Godefroy al III-lea de Lorena (din )[1] Modificați la Wikidata
CopiiMatilda de Toscana
Frederic de Toscana Modificați la Wikidata
Ocupațiearistocrat Modificați la Wikidata
Activitate
Apartenență nobiliară
Titluriduce
Familie nobiliarăArdennes-Verdun dynasty[*][[Ardennes-Verdun dynasty (noble family)|​]]
Regent Modificați la Wikidata
Beatrice într-un manuscris a cronicii lui Donizone de Canossa.
Sigiliul Beatricei pe un privilegiu acordat bisericii San Zeno din Verona în 1073.

Beatrice de Bar (de asemenea, Beatrix) (n. cca. 1017 – d. 18 aprilie 1076) a fost markgrafină de Toscana de la 1053 până la moarte, ca soție a lui Bonifaciu al III-lea de Toscana.

Beatrice era fiica ducelui Frederic al II-lea de Lorena, care era de asemenea și conte de Bar, cu Matilda of Suabia. După moartea tatălui său, împreună cu sora ei, Sofia s-a mutat pentru a locui cu sora mamei sale, împărăteasa Gisela[2].

În 1037, Beatrice a devenit cea de a doua soție a markgrafului Bonifaciu al III-lea de Toscana. Din această căsătorie au rezultat următorii copii:

  • Beatrice (d. 17 decembrie 1053)
  • Frederic (d. iulie 1055), succesor pentru scurt timp, înainte de a fi întemnițat de către împăratul Henric al III-lea
  • Matilda (n. 1046 – d. 24 iulie 1115), succesoare ca markgrafină de Toscana

Odată cu moartea lui Bonifaciu din 6 mai 1052, Beatrice și-a asumat rolul de regent pentru fiul ei, Frederic. În 1054, pentru a-i acorda acestuia protecția militară pe care ea nu și-o putea permite, s-a recăsătorit cu Godefroy "cel Bărbos", fost duce de Lorena. Cu toate acestea, în 1055, împăratul Henric al III-lea a arestat-o pe Beatrice pe motivul că s-ar fi căsătorit cu un trădător. Ea a fost dusă captivă în Germania, în vreme ce Frederic a fost somat să se prezinte la adunarea prezidată de Henric la Florența. Acesta a refuzat, însă s-a stins din viață înainte de a se lua vreo măsură împotriva sa. Moștenirea lui Bonifaciu a trecut astfel asupra celei mai tinere fiice, Matilda de Toscana, care se afla întemnițată alături de mama sa.

La moartea lui Henric al III-lea, Godefroy s-a reconciliat cu urmașul acestuia, Henric al IV-lea, și s-a retras în Italia împreună cu soția și cu fiica sa vitregă. În ianuarie 1058, ca susținător al noului papă Nicolae al II-lea, Leo de Benedicto a deschis porțile Cetatea Leonină din Roma pentru Godefroy și Beatrice. Godefroy a intrat imediat în posesia insulei tiberine și a atacat Lateranul, forțându-l pe Benedict al X-lea să fugă din Roma la 24 ianuarie. Beatrice și Godefroy erau susținători ai reformiștilor, sprijinind și pe Hildebrand și papa Alexandru al II-lea. În 1062, Beatrice a încercat să oprească pe antipapa Honoriu al II-lea de a ajunge în Roma, însă nu a reușit.

În 1069, Godefroy a murit. Matilda atinsese majoratul, însă Beatrice a continuat să exercite guvernarea în numele fiicei sale până în ziua în care s-a stins.

Ea a fost înmormântată în catedrala din Pisa.

La 29 august 1071, Beatrice a întemeiat mănăstirea Frassinoro în trecătoarea de peste Apenini de la Foce della Radici.

  1. ^ a b c d e f Medieval Lands, accesat în 42400  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  2. ^ Kagay and Villalon. p. 358.  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)

Legături externe

[modificare | modificare sursă]