Sari la conținut

Mărul lupului

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Aristolochia clematitis)
Mărul lupului
Clasificare științifică
SupradomeniuBiota
SupraregnEukaryota
RegnPlantae
SubregnViridiplantae
InfraregnStreptophyta
DiviziuneTracheophytes
SubdiviziuneSpermatophytes
OrdinPiperales
FamilieAristolochiaceae
GenAristolochia
Nume binomial
Aristolochia clematitis[1]
L., 1753
Aristolochia clematitis

Aristolochia clematitis L., (Mărul lupului), este o specie de plantă erbacee, perenă, glabră și cu miros neplăcut, care crește în locuri cultivate și în tufișuri.

Denumire populară

[modificare | modificare sursă]

Este cunoscută în limbaj comun, în afară de mărul lupului, și ca ,

  • cucurbețea
  • cucurbețică
  • dalac
  • fasolea-cioarei
  • lepădătoare
  • lingura-frumoaselor
  • lingura-popii
  • omag
  • păsulică
  • fasolică
  • remf
  • limba lupului

Caracteristici

[modificare | modificare sursă]
  • Rădăcina este sub formă de rizom repent, ramificat.
  • Tulpina aeriană este simplă, erectă, neramificată.
  • Frunzele sunt de forma ovat-triunghiulară, cordate la bază și dispuse altern.
  • Florile sunt zigomorfe, cu un periant cilindric, în formă de tub lărgit în partea superioară, ca o pâlnie. Apar în mai-iunie, câte 3-5, la subsuoara frunzelor și au culoarea galben-deschis.
  • Fructele sunt capsule piriforme, cu multe semințe.

Are acțiune purgativă drastică. De asemenea, are acțiune puternic emenagogă și ocitocică. Cercetările recente nu mai recomandă substanțele active din această plantă, deoarece s-a constatat că au acțiune carcinogenă (favorizează dezvoltarea celulelor canceroase). Nu se mai recomandă nici extern.[2]

Se înmulțește prin semințe.

Este frecventă ca buruiană în vii și livezi, în câmpurile cultivate și pe marginea drumurilor, (mai ales în județele: Arad, Bistrița-Năsăud, Caraș-Severin, Cluj, Mureș, Sibiu, Timiș, Mehedinți, Dolj, Gorj, Vâlcea, Ialomița, Ilfov, Prahova, Bacău, Galați, Iași, Neamț, Vaslui).

Mai nou se crede că reprezintă cauza a mii de cazuri de insuficiență renală din România, Bulgaria, Serbia, Bosnia și Herzegovina și Croația unde se crede că planta este consumată neintenționat prin făină contaminată.[3][4]

Planta nu se folosește nici intern, nici extern.[2]

Intoxicațiile

[modificare | modificare sursă]

Planta nu se recomandă sub nicio formă. S-au semnalat numeroase intoxicări cu preparate din această plantă recomandate de impostori în "vindecarea tuturor formelor de cancer". În caz de intoxicații cu această plantă, se fac spălături stomacale cu cărbune activ, tanin 2%, diuretice, multe lichide și opiacee.[5]

  • Dicționar dendrofloricol, Editura științifică și enciclopedică, București, 1989;
  • Botanică farmaceutică, Editura didactică și pedagogică, București, 1981;
  • Medicină naturistă, Editura medicală, București, 1987.
  1. ^ Species Plantarum, p. 962 
  2. ^ a b Bojor, Ovidiu (). Ghidul plantelor medicinale și aromatice de la A la Z. Fiat Lux. p. 163. 
  3. ^ doi:10.1073/pnas.0701248104
    Această referință va fi completată automat în următoarele minute. Puteți sări peste perioada de așteptare sau puteți extinde citarea manual
  4. ^ Batuman, Elif. "Poisoned Land." The New Yorker. August 12 & 19, 2013: 42-47. Print.
  5. ^ Bojor, Ovidiu (). Ghidul plantelor medicinale și aromatice de la A la Z. Fiat Lux. p. 163. 
Wikispecies
Wikispecies
Wikispecies conține informații legate de Mărul lupului
Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Mărul lupului