Alegeri legislative în Ungaria, 1945

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Alegerile parlamentare din 1945 în Ungaria au avut loc pe 4 noiembrie în acel an. Au avut loc într-un moment destul de dificil în istoria țării: Cel de-al Doilea Razboi Mondial a avut un impact devastator, țara era sub ocupația Uniunii Sovietice, numărul membrilor partidului comunist creștea, în martie o reformă agrară a schimbat total structura proprietății; iar inflația era de nestăpânit. Partidul proprietarilor independenți a câștigat detașat dar beneficiile au fost estompate gradual de tacticile necurate ale Partidului Comunist, îndeplinind prezicerea conducătorului de partid Mátyás Rákosi că înfrangerea nu “o sa joace un rol important în planurile comuniste”. Alegerile (care nu au mai fost organizate din 1939) au fost cerute de Acordul de la Yalta; în plus schimbările revoluționare politice și sociale din anul 1945 au avut loc fără consultarea populației și în vederea legăturilor speciale ce au avut loc în acel an între Moscova și Budapesta (un acord în ceea ce privește cooperarea economică și reluarea completă a relațiilor diplomatice), puterile vestice au impus alegerile libere și nu și-au dat consimțământul în ceea ce privește guvernul provizoriu până când nu au avut susținere sovietică. Alegerile, cu buletine secrete de vot și fără recensământ sau fraudă, au fost cele mai democratice și libere din Ungaria până în 1990- “primele alegeri libere din istoria Ungariei”. Doar liderii partidelor de dreapta dizolvate, voluntarii SS , internii sau cei judecați de curtea poporului nu au avut drept la vot. Legea votului liber a fost de asemenea susținută de comuniști, nederanjați de eșecul propunerii de a exista o singură listă de candidați din partea coaliției partidelor comunist și social democrat, care ar fi asigurat majoritatea pentru partidele de stânga : entuziasmați de numărul mare de recruți și interpretând greșit efectul reformei agrare au așteptat o victorie sigură (József Révai) a prezis câștigarea alegerilor cu un procent de 70%). Spre dezamăgirea lor rezultatul a fost aproape opus : Partidul Micilor Proprietarilor Independenți, câștigând alegerile în toate cele 16 districte, a câștigat cu un procent de 57% din numărul de voturi , Partidul Social Democrat a avut puțin mai mult de 17%, Partidul Comunist mai puțin de 17% și Partidul Național Țărănesc doar 7% ( restul de voturi primindu-le Partidul Democrat al Cetățenilor și Noul Partid Ungar de extremă stânga al lui Oszkár Jászi. Unul din motivele pentru succesul micilor proprietari și eșecul comuniștilor a fost furia Cardinalului József Mindszenty, șeful ierarhiei catolice, la pierderea fără compensare a proprietăților uriașe și excluderea clerului de la vot prin inițiativa comunistă și faptul ce a condamnat “ răul Marxist” între-o scrisoare pastorală și și-a oferit sprijinul micilor proprietari, care promovau valorile tradiționale. De asemenea primele alegeri universale în Ungaria și singura dată când barbații și femeile au votat utilizând buletine de vot de culori diferite, femeile surprinzând comuniștii prin susținerea generală a partidului proprietarilor , fostul partid conducător declanșând în trecut o campanie de propagandă care susținea că femeile sunt ușor de păcălit și ignorante. Totuși verdictul a 4.8 milioane de oameni care au votat, 90% din cetățeni a fost clar : au preferat democrația parlamentară bazată pe proprietatea privată și economia de piață în locul socialismului cu economie planificată. Au sperat ca aceste preferințe își vor atinge scopul în ciuda prezenței forțelor sovietice ocupante, care trebuiau să plece odată cu semnarea unui tratat de pace. Totuși, ghidați de aceste așteptări și sperând să evite confruntările până atunci, partidul proprietarilor a cedat în fața lui Kliment Voroshilov ( președintele comisiei forțelor aliate) care a afirmat clar că o coaliție importantă în care comuniștii aveau câștigurile asigurate ( ceea ce însemna controlul asupra Ministerului de Interne și asupra poliției) era singurul mod de guvernare acceptat de sovietici. După alegeri, pe 9 noiembrie cele patru partide majoritare au împărțit portofoliile. Acordul, în care partidul proprietarilor au obținut Ministerul de Interne iar comuniștii Finanțele, a fost refuzat de Ministrul de Externe sovietic Vyacheslav Molotov care l-a învățat pe Voroshilov să renegocieze Ministerul de Interne și pentru vice-președinția Partidului Comunist. O dezbatere pe tema formei de organizare a statului a avut de asemenea loc; Mindszenty a condus o campanie viguroasă pentru monarhie dar în ciuda unor ezitări din partea micilor proprietari, republica a fost aleasă. Conducătorul micilor proprietari, Zoltán Tildy , a fost ales președinte pe 1 februarie 1946, în timp ce Ferenc Nagy a devenit prim ministru într-un guvern în care micii proprietari aveau jumătate din portofolii. Comuniștii au primit Ministerul de Interne (László Rajk) și postul de vice- prim ministru ( Rákosi) de asemenea și transport și bunăstarea socială. Beneficiind de susținerea Partidului Social Democrat și a Partidul Țărănesc au exploatat aceste posturi cu îndemanare și asprime împortiva Partidului Micilor Proprietari care a ezitat să formeze o rezistență puternică în fața grupurilor de stânga susținute de sovietici în special după crearea Blocului de Stânga pe 5 martie, agravând situația izbucnirii unui război între clasele sociale și nevoia unei revoluții sociale.