Utilizator:Synta97

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
                                      VERBUL

Verbul este o parte de vorbire care exprimă: • o acțiune(a alerga, a construi...) • o existența (a fi,a exista...) • starea (a sta,a se odihni...) Verbe auxiliare Verbele care servesc la conjugarea altor verbe se numesc auxiliare. În exemplul de mai jos verbele auxiliare sunt subliniate: Română: Spectacolul a fost superb, dar aș fi vrut să fie mai lung. Verbe copulative Când predicatul unei propoziții se exprimă printr-un nume predicativ, cuvântul de legătură dintre acesta și subiect se numește copulă. În multe limbi acest cuvânt este un verb, numit în această poziție verb copulativ. De exemplu, în propoziția "iubirea de moșie e un zid " verbul "e" este un astfel de verb. Flexiune în limba română În limba română forma verbelor se modifică în timpul vorbirii în funcție de persoana, numărul și uneori genul subiectului. De asemenea, prin conjugare, verbul își poate schimba forma în funcție de alți parametri, precum timpul, modul, aspectul sau diateza. Există verbe, numite defective, a căror conjugare este incompletă, din paradigma lor lipsind o parte din forme. În limba română verbele se clasifică în funcție de terminația la modul infinitiv în cinci grupe: • Verbe terminate în "a" — ex. a lucra, a cânta, a dansa, a fotografia, a vâna, a căra • Verbe terminate în "e" — ex. a face, a crede, a cere, a merge, a scrie, a duce • Verbe terminate în "ea" — ex. a avea, a vedea, a cădea, a veghea • Verbe terminate în "i" — ex. a citi, a fugi, a dormi • Verbe terminate în "î" — ex. a pârî, a urî


MOD Moduri personale În limba română există cinci moduri personale.Aceste moduri personale au rol numai de predicat . Indicativ • Prezent- indica desfasurarea actiunii in momentul vorbirii Învăț, înveți, învață, învățăm, învățați, învață • Trecut • Imperfect - exprimă o actiune trecuta,dar neterminata,care sa desfasurat in acelasi timp cu o actiune trecuta, indicand durata Învățam, învățai, învăța, învățam, învățați, învățau • Perfect compus - exprima o actiune terminata si trecuta in momentul vorbirii Am învățat, ai..., a..., am..., ați..., au învățat • Mai mult ca perfect - exprimă o actiune trecut și încheiat înaintea altei actiuni trecut Învățasem, învățaseși, învățase, învățaserăm, învățaserăți, învățaseră • Perfect simplu - exprimă o actiune trecut și încheiat de curand Învățai, învățași, învăță, învățarăm, învățarăți, învățară • Viitor: Voi învăța, vei..., va..., vom..., veți..., vor învăța

Condițional Optativ Prezent: • Aceste scânduri ar fi cam greu de ridicat. • M-aș duce dar n-am chef. • Chestiile astea nu v-ar ajuta cu nimic. • Ți-aș da-o dar am pierdut-o. Perfect: • Aceste scânduri ar fi fost cam greu de ridicat. • M-aș fi dus dar n-aveam chef. • Chestiile astea nu v-ar fi ajutat cu nimic. • Ți-aș fi dat-o dar am pierdut-o.

Imperativ • Pleacă! • Scoală-te! • Urmărește-i! • Povestiți-ne!

Conjunctiv • Prezent: • Mi-aș dori să pot. • Vrem ca tu să ne arăți. • Majoritatea copiilor nu vor decât să se joace. • Perfect: • Mi-aș dori să fi putut. • Voiam ca tu să ne fi arătat. • Mai bine ar fi fost să ne fi dus altundeva. Forme verbale impersonale Formele verbale impersonale sunt uneori considerate moduri împreună cu cele personale, dar, din cauza unor diferențe fundamentale în de natură semantică, morfologică și sintactică, în gramatica modernă sunt luate separat. În limba română există patru forme verbale impersonale.Acestea nu au rol de predicat. Infinitiv • Ți-am dat-o pentru a te ghida. • A se păstra în loc răcoros și uscat. • A învăța bine o limbă străină poate dura ani. • Au luat-o fără a ști ce să facă cu ea. Participiu • Pariul a fost mărit. • Căsătoria ne va fi binecuvântată. • Hoții erau înconjurați. • Cămășile au fost șifonate. Gerunziu • M-am încălțat în grabă, uitând să mă leg la șireturi. • I-a enervat pe toți, netăcând din gură. • M-am trezit, nemaiputând dormi. • Ne-am dus la piață gândindu-ne la ce să cumpărăm. Supinul este o formă impersonală și nepredicativă a verbului având în general trăsături substantivale: • Mersul pe jos este sănătos. • Nu mă deranjează lătratul câinilor. • A răcit după atâta așteptat în ploaie. • Frigul nu mai este de suportat.


Substantiv

Substantivul este partea de vorbire flexibila care denumește: ființe, obiecte, substanțe, locuri, evenimente, alimente, etc... .

Subsantiviul are urmatoarele categorii: • Gen; • Numar; • Caz; • Articol. În exemplele de mai jos substantivele sînt subliniate: • Tu ești Mircea? • De nu, schimb a ta coroană într-o ramură de spini. • Au venit și-n țara noastră de-au cerut pămînt și apa. • Îmi apăr sărăcia și nevoile si neamul. Clasificarea substantivelor Substantive sunt: • proprii; • comune;


Genul substantivelor: • masculin; • feminin; • neutru.

Unele substantive au numa forma de: • singularia (defective de plural): oxigen, nisip, fericire, sete, unt, lapte; • defective de singular (pluralia tantum): zori, tărîțe, plete, viscere, mezi, memorii. Substantive simple și substantive compuse Substantivele simple pot fi primare (carte, floare etc.) sau derivate cu sufixe (bunătate, geamgiu, îndoială etc.) Substantivele compuse sînt formate din două sau mai multe cuvinte cu sens unitar. Exemple: • prin alăturare cu cratimă: cal-de-mare, argint-viu, • prin alăturare cu blanc: Mihai Viteazul, Ștefan cel Mare • prin contopire sau sudare: binefacere, bunăstare, bunăvoință • prin abreviere: FMI, OPC, OZN



Pronumele personal

Pronumele personal este partea de vorbire flexibila care tine locul unui substantive.

PERSOANA SINGULAR PLURAL 1 EU NOI 2 TU VOI 3 EL, EA EI, ELE

Pron. pers. se declina :

Neu,tu,el/ea,noi,voi,ei/ele. G/ , / lui/ei, / / lor. Dmie,imi,mi,m- noua,ne,ni tie,iti,ti,ii voua,va,vi lui,ii,i lor.le,li Ape mine,ma,m- pe noi,ne pe tine,te pe voi,va,v-. pe el,il pe ei,i pe ea,o pe ele,le

CLASIFICAREA PRONUMELOR

A. Cu forme personale, adica isi schimba forma dupa pers. si in analiza lor se precizeaza pers.: 1.pronume personal sau propriu-zis; 2.pronume personal de politete; 3.pronume reflexiv; 4.pronume .posesiv; 5.pronume de intarire

B. Fara forme personale, adica nu isi schimba forma dupa pers. si in analiza lor nu se precizeaza pers.: 1.pronume demonstrativ; 2.pronume nehotarat; 3.pronume negativ; 4.pronume interogativ; 5.pronume relativ.








C. Clsa Exemple Cu forme personale Pronume personal eu, voi, el, dînsul Pronume personal de politețe dumneavoastră, dumneata, dumnealui Pronume reflexiv se, sine, își Pronume posesiv (ai) mei, (al) său, (a) sa Pronume de întărire însumi, înșivă Fără forme personale Pronume demonstrativ acesta, ăsta, aceea, același Pronume interogativ cine, ce, care, cît relativ Pronume care, ceea ce, cine Pronume nehotărît unul, unii, cineva, altul, oricare, vreunul Pronume negativ nimeni, nimic

Pronumele cu forme personale

A. Pronumele personal are forme diferite dupa:

a)Persoana:

• persoana 1-indica pers care vorbeste: eu, noi; • persoana 2-indica pers cu care se vorbeste:tu,voi; • persoana 3-indica pers de care se vorbeste: el, ea, ei, ele.

Pronumele personale au forme diferite pt: • numar • gen • caz

Functiile sintactice ale pronumelui personal

Functiile sintactice ale pronumelui personal coincid cu cele ale subst.:

1. Subiect El va publica o carte. 2. Nume predicativ N Pietenul meu este el. G Caietul acesta este al lui. Ac Floarea este pt ea. D Copilul Irinei este asemenea ei. 3. Tribut pronominal a)genitival G Caietul ei este impecabil. b)prepozitional Ac Floarea de la tine s-a ofilit. c)apozitional N Colega mea, ea, este foarte inteligenta 4.Complement direct Ac Te-am vazut in parc. Ac Am vazut-o pe dansa in parc. 5.Complement indirect D Ti-am adus o floare. D Le-am adus danselor o floare. Ac Vorbeam despre voi. Ac Vorbeam cu dansele. 6.Complement de agent Ac Am fost certat de voi. Ac Am fost ajutat de voi. 7.Complement circumstantial de loc Ac Ma duc la ei. G Avionul zboara deasupra lor. G Copiii alearga in jurul dansilor. G M-am oprit inaintea lor privindu-i mustrator. 8.Complement circumstantial de timp G am ajuns inaintea lor la scoala. Ac Am ajuns la teatru adata cu dasii. 9.Complement circumstantial de mod Ac Scrie frumos ca mine. Ac Alearga ca dansa. 10.Complement circumstantial de cauza G Din cauza lor am intarziat. G Din pricina dansilor am pierdut trnul.


Pronumele personal de politete

Pronumele personal de politete are formed oar pentru pers a II-a si a III-a singular si plural: II sg: • dumneata; • matale; • mata; • mataluta; • talica.

II pl:

• dumneavoastra.

III sg:

• dumnealui; • dumneaei.

III pl:

• dumnealor.


• Dumneavoastra se poate referi si la persoana a II-a singular, pentru a exprima un grad mai înalt de respect. În limbajul familiar si regional, se folosesc pronume personale de politete care reprezinta cel mai scazut grad de respect: mata, matale, mataluta, matalica, talica. În limbajul solemn, oficial si protocolar, se folosesc formule reverentioase care exprima cel mai înalt grad de respect:

• Maiestatea sa pentru suverani, monarhi; • Altetea sa pentru familiilor domnitoare; • Preafericirea sa pentru patriarhii ortodocsi; • Preasfintia sa pentru demnitarii Bisericii ortodoxe; • Sfintia sa pentrupreoti; • Sanctitatea sa pentru papa; • Emineta sa pentru demnitarii Bisericii catolice; • Excelenta sa pentru înaltii functionari.

Formele reverentioase de adresare sunt alcatuite dintr-un substantiv scris cu litera mare si un alt cuvânt, scris cu litera mica.


Numeralul

Numeralul este partea de vorbire flexibila care exprima un numar, o determinare numerica sau ordinea unui numar: 10 au plecat. Clasificare:

A. Numeral cardinal • Propriu-zis - exprimă un număr abstract sau un număr de obiecte. Pot fi simple (zero, unu, doi, trei, sută, mie, milion, miliard) sau compuse (unsprezece, treisprezece, patruzeci). • Colectiv - exprimă însoțirea, ideea de grup. Exemple: amândoi, tustrei. • Multiplicativ - arată de câte ori crește o cantitate sau se mărește o actiune. Exemple: îndoit, întreit, înzecit. • Distributiv - exprimă repartizarea și gruparea numerică a obiectelor. Exemple: câte unul, câte patru. • Adverbial (de repetiție, iterativ) - indică de câte ori se îndeplinește o acțiune. Exemple: o dată, de două ori. • Fracționar – Exemple: doime, zecime, sutime, miime. B. Numeral ordinal - Exprimă ordinea prin numărare a obiectelor sau acțiunilor într-o înșiruire. Exemple: întâiul, primul, secundul, al treilea.

Procedee de compunere

• Contopire: unsprezece, douăzeci, treizeci, tustrei • Alăturare cu blanc: două mii, o sută zece • Joncțiune: treizeci și cinci Categorii gramaticale • Gen – este diferențiat la numeralele: unu, doi, amândoi, câte unul, tustrei. • • Număr - au forme de singular și plural numeralele: sută, mie, milion etc.; unu nu are formă de plural, doi, trei etc. nu au forme de singular. • Caz - nominativ, acuzativ: cei doi; genitiv, dativ: celor doi; genitiv cu prepoziția a: caietele a doi dintre ei; dativ cu prepoziția la: am dat la trei dintre ei.

Funcții sintactice

• Subiect - Cinci au sosit mai devreme. • Complement direct - L-am ales pe primul. • Complement indirect- Am vorbit despre primul.;; • Complement circumstanțial de mod - A fost răsplatit însutit.



Adjectivul

Adjectivul este o parte de vorbire care indică însușirile unui concept (obiect, ființă, idee abstractă) exprimat de obicei printr-un substantiv.

Clasificare

După structură

• simple: rău, alb, negru, bun; • compuse: binevoitor, dulce-amărui; • locuțiuni: dus cu pluta; fugă până-n nori, cu scaun la cap, de treabă; După forme flexionare • invariabile: aidoma, tenace, rapace, feroce, oranj, kaki, grena, lila, gri, bleu-marine, crem, bej, cycla; • cu două forme flexionare: dulce, mare, repede; • cu trei forme flexionare: mic, roșu, larg, silitor, muncitor, binevoitor; • cu patru forme flexionare: frumos, drăguț, tânăr etc. Categorii gramaticale • număr • gen • caz • grad de comparație

Gradul de comparație

Categoria gramaticală care se exprimă prin trei valori; 1. Pozitiv sau gradul 0: Ea este înaltă. 2. Comparativ o de inferioritate: E mai puțin înalt o de egalitate: E la fel de înalt. o de superioritate: E mai înalt. 3. Superlativ – relativ: o de inferioritate: cel mai puțin înalt; o de superioritate: cel mai înalt; o absolut: -gramatical: foarte înalt o stilistic: grozav, teribil etc. de înalt. Obs: Superlativul absolut stilistic se poate exprima în mai multe moduri: • prin repetiție: E frumoasă, frumoasă/ frumoasă, frumoaselor; • prin locuțiuni (construcții fixe): gol pușcă, beat turtă/clampă/cui, înghețat bocnă, sănătos tun. • prin lungirea unei vocale: buuuuună • prin figuri de stil: roșul ca focul, alb ca varul, negru ca abanosul/ pana corbului, iute ca fierul, mică cât un sâmbure de mac. Obs2: Nu toate adjectivele realizează categoria gradului de comparație • cele care prin sensul lor exprimă superlativul: maxim, minim, superior, inferior, principal, secundar, esențial, fundamental, capital, optim, perfect, desăvârșit, enorm, imens, nesfârșit ș.a.m.d. • cele care exprimă calități absolute: corect, greșit, muritor, nemuritor, mort, viu, născut, nenăscut, etc. Funcții sintactice N:-Np: Cărțile sunt frumoase. -A.adj: Cărțile frumoase sunt pe masă. Ac: -A.adj: L-am văzut pe băiatul frumos. -Cc.timp: De mic era talentat la desen. -C.ind: Din palid s-a făcut deodată roșu ca focul. -Cc.rel: De frumoasă e frumoasă n-ai ce zice. -Cc.cz: Și plângeam de supărată că tu nu te-ai priceput. G:-A.adj: În ciuda spuselor false el a mers mai departe. D:-A.adj: Am jucat, asemenea unui copil deștept. V:-A.adj: Copile obraznic, te arunc pe fereastră! Obs: La cazul nominativ adjectivul poate îndeplini alte două funcții sintatice: • atribut circumstanțial: Ei își rezolvă singuri problemele. • element predicativ suplimentar: Îl știu leneș și morocănos (știu că e leneș și morocănos). Obs: În clasa adjectivului se integrează mai multe tipuri: • adjectivele propriu-zise: gras, scund, frumos • participiu adjectival: Spus, auzit, citit, scris • gerunziu adjectival: aburindă, fumegândă etc • numerale cu valoare adjectivală • adjective provenite din pronume: adjectivele pronominale demonstrativ, nehotărât, posesiv, relativ, interogativ, de întărire, negativ • adjective provenite din adverbe: așa, astfel, bine, repede; • adjective provenite din prepoziții: asemenea, aidoma, potrivit, mulțumită, contrar, conform.

Exemple de adjective în limba română

Exemplu Observații Am văzut o pasăre frumoasă. Ce fel de pasăre? Frumoasă. Vulpea roșcată a sărit peste câinele leneș. Ce fel de vulpe? Roșcată. Ce fel de câine? Leneș. El este deștept. Cum este el? Deștept. Frumoasa floare s-a ofilit. Adjectivul frumoasa este pus în fața substantivului floare pentru a sublinia caracteristica substantivului. Primește articolul substantivului determinat.

Păsările zboară repede. A nu se confunda repede cu un adjectiv deoarece acesta determină un verb și este un adverb (și deci nu se declină și nu se acordă cu substantivul).


Adverbul Adverbul este partea de vorbire neflexibila care exprimă caracteristicile unei acțiuni, stări sau unei însușiri ori circumstanțele acțiunilor și stărilor. Adverbele pot fi recunoscute folosind întrebări specifice: Când?, Cât de des?, Cum?, În ce mod?, Unde? Pe unde? Etc... Clasificare: Dupa forma: • simple(asa,aici,sus,jos,etc...); • compuse(dupa-amiaza,asta-vara,asta-iarna,etc...). Dupa inteles: • de timp(azi,maine,ieri,mereu,etc...); • de loc(aici,sus,jos,acolo,acasa,etc...); • de mod(asa,astfel,degraba,cum,etc...). După origine: • primare - sunt moștenite din limba latină sau împrumutate din alte limbi: abia, afară, agale, aidoma, altminteri, apoi, aproape, azi, ba, barem, chiar, da, doar, foarte, jos, hojma, iar, ieri, înainte, încă, încoace, încotro, lesne, mai, măcar, mereu, mâine, musai, nicăieri, nici, nu, prea, razna, sus, și, taman, tocmai • provenite din alte părți de vorbire - din o substantiv: băiețește, tinerește, bărbătește, muncitorește, studențește, frățește Substantivele pentru zilele săptămânii (luni, marți, etc.), anotimpuri (vara, toamna, etc.), ziua, dimineața, seara, noaptea, etc. au formă adverbială atunci când au un determinant, spre exemplu un atribut. Substantivele care sunt parte a unei expresii își pot schimba valoarea gramaticală în adverb: • buștean - doarme buștean • criță - beat criță • cuc - singur cuc • lulea - îndrăgostit lulea • ocnă - sărat ocnă • tun - înghețat tun • turtă - beat turtă • o adjectiv: ascuțit, adânc, bontit, frumos, verde, tare o numeral  numeral prorpriu-zis: O ține una.  locuțiuni adverbiale: Cânta într-una.  numerale adverbiale: de multe ori, de puține ori, de repetate ori, ori de câte ori Clasificarea adverbelor provenite din alte părți de vorbire • derivate cu sufixe: bărbătește, bătrânește, frățește, fățiș, târâș • cu aceeași formă: o adjective sau participii: frumos, hotărât o substantiv: ziua, dimineața, seara, noaptea

PREPOZITIA

Este partea de vorbire neflexibila care leaga un atribut sau un complement de cuvantul pe care il determina.
Prepozitiile nu au functie sintactica,ci intra in alcatuirea uei parti de propozitie,impreuna cu un alt cuvant. Prepozitia sta intodeauna inaintea acestui cuvant. 


   CLASIFICARA PREPOZITIILOR:
  A) Dupa alcatuire:
 Simple:pe,la,spre,cu,sub,in,pentru,langa,prin;
 Compuse:inspre,de catre,despre,dinspre,de langa,de la,de pe la,de pe langa.
  B) Dupa cazul pe care il cer:
 Cazul Acuzativ:pe,la,spre,cu,sub,in,pentru,langa,prin,inspre,de catre,despre,dinspre,de langa,de la,de pe la,de pe langa;
 Cazul Genitv:impotriva,asupra,inaintea,inapoia,indaratul,inprejurul,deasupra dedesuptul,contra;
 Cazul Dativ:gratie,multumita,datorita,aidoma,asemenea,contrar,conform,potrivit.
  C) Dupa orgine:
  Provenite din adverbe: inaintea, dinaintea, indaratul, impotriva, deasupra, inapoia, conform, contrar, ca, decat, cat (atunci cand exprima comparatia);
  Provenite din substantive: gratie, multumita;
  Provenite din verb la participiu: datorita.


Conjunctia

Conjuncția este o parte de vorbire neflexibilă. Conjuncția nu are funcție sintactică și are rol morfologic auxiliar. Ea se analizează gramatical cu partea de vorbire care o însoțește În limba română Conjuncția indică raportul de coordonare și subordonare între: • părțile de propoziție • o parte de propoziție și o propoziție • două propoziții

Clasificare

Criteriile de clasificare cuprind forma conjucției și raporturile stabilite de către conjuncție:

Clasificare după formă

Conjuncția după formă poate fi: • simplă • compusă • locuțiune conjuncțională Clasificare după tipul raportului stabilit Conjuncția după acest criteriu poate fi: • coordonatoare - când leagă părțile de propoziție secundare de propozițiile regente sunt: o copulativă: si, nici o adversativă: dar, iar, însă, o disjunctivă: sau, ori, fie o conclusivă: deci, așadar • subordonatoare Iar, nici, și - pot fi adverbe (când au înțelesul de: din nou, macar, chiar) sau conjuncții (când leagă între ele părți de propozitie de același fel sau propoziții). Înaintea conjuncțiilor adversative se pune întodeauna virgulă, excepție face conjuncția însă, când se află în interiorul propoziției. Când conjuncțiile disjunctive sunt perechi, virgula precedă obligatoriu al doilea termen. Exemplu: Sau scrii, sau citești.