Man o' War

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Man o' War
Manowar1920.jpg
Man o'War, 1920
Părinți Fair Play și Mahubah
Stramoși Hastings și Rock Sand
Sex Armăsar
Născut în 1917
Țară Statele Unite ale Americii Statele Unite
Culoare Roib
Crescător August Belmont, Jr.
Proprietar Samuel D. Riddle
Antrenor Louis Feustel
Record 21: 20–1–0
Câștiguri 249.465 $
Victorii majore
Tremont Stakes (1919)
Grand Union Hotel Stakes (1919)
United States Hotel Stakes (1919)
Hopeful Stakes (1919)
Futurity Stakes (1919)
Youthful Stakes (1919)
Preakness Stakes (1920)
Belmont Stakes (1920)
Travers Stakes (1920)
Jockey Club Gold Cup (1920)
Lawrence Realization Stakes (1920)
Stuyvesant Handicap (1920)
Miller Stakes (1920)
Withers Stakes (1920)
Potomac Handicap (1920)
Dwyer Stakes (1920)
Premii
United States Champion 2-Yr-Old Colt (1919)
United States Horse of the Year (1920)
Leading sire in North America (1926)
Distincții
Muzeul Cailor de Curse al Statelor Unite (1957)
Numărul 1 în Top 100 Cai de Curse din Statele Unite
Statuie în mărime naturală în Kentucky Horse Park
Cursa Man o' War la Belmont Park, premii de 500.000 $
Bulevardul Man o' War din Lexington, Kentucky
Strada Man o' War din Riddlewood, Pennsylvania
Acest articol se referă la calul de curse Man o' War. Pentru formația de rock, vedeți Manowar.

Man o' War, (29 martie 1917, ferma Nursery Stud din Lexington, Kentucky – 1 noiembrie 1947, ferma Faraway) a fost un cal de curse pursânge, considerat a fi unul dintre cei mai buni cai de curse pursânge ai tuturor timpurilor[1], în special prin prisma carierei sale care s-a desfășurat în perioada de după Primul Război Mondial și în care a câștigat 20 din cele 21 de curse la care a participat, precum și premii în valoare totală de 249.465 de dolari[2]

Rezultatul împerecherii dintre Fair Play și iapa Mahubah, Man o' War a fost crescut si deținut de August Belmont Jr.(1851-1924). Realizările tatălui lui August au fost recompensate prin numirea unei curse după numele acestuia, Cursa Belmont. Belmont Jr. s-a înrolat în Armata Statelor Unite la vârsta de 65 de ani și a servit în Franța pe timpul Primului Război Mondial. În timp ce era detașat în Franța, soția sa a denumit noul mânz al fermei "Man o' War" [3] în onoarea soțului său[4]. Totuși, familia Belmont decide să lichideze afacerea cu cai de curse. La târgul de animale tinere din Saratoga din 1918, Man o' War a fost vândut la licitație pentru suma de 5.000 de dolari lui Samuel D. Riddle care l-a adus la ferma Glen Riddle din apropiere de Berlin, Maryland[5].

Cariera[modificare | modificare sursă]

La doi ani[modificare | modificare sursă]

Antrenat de Louis Feustel și avându-l jocheu pe Johnny Loftus, Man o' War și-a făcut un debut impresionant în cursele de cai la Belmont Park la data de 6 iunie 1919, câștigând cursa la o diferență de șase lungimi de cal față de adversarii săi. Trei săptămâni mai târziu avea să câștige și cursa Keene Memorial.

La începutul anilor 1900 nu existau porți de start. Jocheii făceau cercuri de încălzire înapoia zonei de start apoi se adunau în linie în spatele unei chingi subțiri întinse care avea valoarea unei bariere și care se ridica dând astfel semnalul de pornire în cursă[6]. În singura sa cursă pierdută, Cursa Sanford Memorial, Man o' War executa cercurile de încălzire și se afla cu spatele la linia de start, moment în care cureaua subțire a fost ridicată[7]. (unele surse oferă diferite variante extrasportive legate de momentul startului)[8]. Până ce călărețul l-a întors pe Man o' War, acesta se afla mult în spatele grupului de concurenți. În încercarea de a recupera, Johnny Loftus - jocheul - a făcut și niște erori majore ducându-l pe Man o' War de trei ori în poziții închise, fiind încercuit de alți cai și anulând din viteza sa deosebită. În ciuda acestor probleme, armăsarul a fost foarte aproape de a câștiga, pierzând la diferență de jumătate de lungime în fața câștigătorului cursei și terminând pe poziția secundă. În momentele finalului de cursă, Man o' War era cel mai rapid de pe circuit aflându-se într-o recuperare constantă. Câștigătorul a fost Upset al cărui nume (tradus prin "nelinistit, supărat, agitat, tulburat") este uneori asociat eronat cu popularizarea frazei utilizate în sport ("upset" însemnând că un concurent mai slab cotat învinge favoritul)[9]. Upset mai concurase împotriva lui Man o' War și fusese învins iar pe parcursul carierei cei doi adversari s-au mai întâlnit de șase ori, Upset pierzând de fiecare dată. Dar această victorie controversată a fost suficientă pentru a-i asigura gloria[7]. Man o' War a încheiat sezonul corespunzător vârstei sale de doi ani cu 9 victorii în cele 10 curse la care a participat, clasându-se al doilea în cursa pierdută.

La trei ani[modificare | modificare sursă]

În 1920, lui Johnny Loftus, jocheul lui Man o' War, i-a fost refuzată reînnoirea licenței de către comisia de curse și a fost înlocuit cu Clarence Kummer. Loftus s-a retras și a devenit antrenor.

În luna mai, Man o' War nu a fost înscris la Kentucky Derby pentru că proprietarului nu ii plăcea să concureze în Kentucky și pentru că a considerat ca fiind prea devreme pentru tânarul cal să alerge pe distanța celor doi kilometri ai competiției. Calul Sir Barton câștiga în 1919, pentru prima dată în istorie, Tripla Coroană a Curselor de Cai Pursânge din Statele Unite (Triple Crown of Thoroughbred Racing) prin victoria de la Kentuky Derby, cursă la care Man o' War a lipsit[10]. Prestigiul și importanța reușitei aveau să fie recunoscute însă 10 ani mai târziu, atunci când Gallant Fox reușea aceeași performanță sub o puternică atenție media.

Man o' War în 1920 în cursa Stuyvesant Handicap

În cursa de 1⅛-mile (~2,4 km) Preakness Stakes, câștigată ușor, Man o' War a stabilit un nou record al hipodromului Pimlico cu timpul de 1:38-3/5 pe distanța de o milă (1,6 km) apoi a încetinit către final terminând cu timpul de 1:51-3/5[11]. Calul a fost apoi înscris la Elmont, New York pentru Belmont Stakes. Man o' War a câștigat impresionant cursa de 1⅜ mile (~2,2 km) la o distanță de 20 de lungimi față de adversari stabilind un alt record al Statelor Unite cu timpul de 2:14.20, depășind recordul lui Sir Barton din anul anterior cu peste trei secunde. În același an a mai câștigat Dwyer Stakes, Travers Stakes, Stuyvesant Handicap și Jockey Club Gold Cup. Cum sezonul competițional se apropia de final, proprietarii nu au mai dorit să concureze împotriva aparent invincibilului Man o' War care a câștigat fiecare cursă în care fusese înscris. În Lawrence Realization Stakes, niciun alt cal nu a mai intrat în competiție până ce calul de curse Hoodwink nu a fost înscris de către Sarah Jeffords, nepoata proprietarului lui Man o' War - domnul Riddle. Man o' War a câștigat la mai bine de 100 de lungimi stabilind un record mondial pe distanța de 1,625 mile (~2,6 km) cu timpul de 2:40-4/5, un timp cu 6 secunde mai bun decât cel anterior, record care stă în picioare și în 2010.

Cursa finală din cariera lui Man o' War's a avut loc în Windsor, Ontario, Canada la Kenilworth Park Gold Cup, prima cursă din istorie care a fost filmată integral. Aceasta a fost de fapt o competiție "unu-la-unu" desfășurată pe distanța de 1¼ mile (2 km) între Man o' War și câștigătorul Triplei Coroane, Sir Barton[12]. Man o' War a luat avans încă din debutul cursei câștigând categoric cu un avans de șapte lungimi. Man o' War încheie sezonul corespunzător vârstei sale de trei ani fără înfrangere și cu 11 victorii.

Finalul carierei[modificare | modificare sursă]

La vârsta de trei ani, Man o' War era un exemplar foarte robust măsurând 167,6 cm (la crupă) și cântărind 521,6 kg cu o circumferință de 182,9 cm[13]. Conform regulamentului care statuează ca toți caii să aibă șanse egale în curse, greutatea purtată de Man o' War în timpul curselor a fost tarată de un supliment de greutate corespunzător performanțelor sale. Astfel, el a cărat 59 de kg în șase curse; foarte puțini cai trebuiau sa care o asemene greutate (la orice vârstă) iar el o făcea la doi ani. La vârsta de trei ani purta o greutate de aproximativ 62,5 kg, cu 14,5 kg mai mult decât ceilalți cai[14].

După încheierea sezonului competițional 1920, Man o' War a fost transportat în Lexington, Kentucky, pentru a intra în grajdurile Elizabethei Daingerfield ca armăsar de prăsilă iar mai târziu la ferma Faraway a lui Riddle. În cei doi ani de carieră, Man o' War a câștigat 20 din 21 de curse, a stabilit trei recorduri mondiale, două ale Statelor Unite și trei recorduri ale hipodromurilor.

Genealogie de campioni[modificare | modificare sursă]

Ca exemplar de prăsilă, Man o' War a fost la fel de impresionant: urmașii săi au fost campioni în diferite concursuri câștigând peste 64 de curse. Deși în general se consideră că Riddle nu a profitat suficient în primii cinci ani de potențialul genetic al armăsarului prin reproducerea acestuia, armăsarul a avut urmași campioni. American Flag și Crusader au câștigat succesiv cursa Belmont în 1925 și 1926. Deși nu exista la acel moment un campion oficial în Statele Unite, ambii mânji erau considerați cei mai buni din acel an, American Flag fiind ales American Champion Three-Year-Old Male Horse(Calul Campion al SUA între exemplarele cu vârsta de trei ani) în 1925 iar Crusder în 1926, ultimul fiind ales și Horse of the Year (Calul Anului) în același an[15]. Printre alți urmași remarcabili ai lui Man o' War se numără câștigătorul din 1929 al Kentucky Derby, Clyde Van Dusen, Battleship care a câștigat în 1938 cursa cu obstacole din Marea Britanie Grand National și War Admiral, câștigător în 1937 a Triplei Coroane și al doilea în nominalizările din acel an pentru Horse of the Year. Un alt urmaș al său a fost Hard Tack care a fost părintele lui Seabiscuit, ales Calul Anului în 1938. Cei mai de seamă urmași ai lui Man o' War au fost War Admiral și War Relic iar ramura pe linie masculină a lui War Relic a supraviețuit până în prezent (2010). Tiznow, Honour, Glory și Bertrando sunt de asemenea descendenți pe linie masculină ai lui Man o' War.

Man o' War a murit în 1947 la vârsta de 30 de ani în urma a ceea ce pare să fi fost un atac de cord, la scurt timp după moartea vechiului său grăjdar, Will Harbut[14]. Inițial a fost înhumat la ferma Faraway Farm, dar, la începutul anilor '70, rămășițele sale au fost mutate la Kentucky Horse Park unde mormântul său este îmbogățit de o statuie a sculptorului american Herbert Haseltine.

Pedigriu pentru Man o' War
Tată
Fair Play
n. 1905
Hastings
n.1893
Spendthrift
n. 1876
Australian n. 1858
Aerolite n. 1861
Cinderella
n. 1888
Tomahawk n. 1863
Manna n. 1874
Fairy Gold
n. 1896
Bend Or
n. 1877
Doncaster n. 1870
Rouge Rose n. 1865
Dame Masham
n. 1889
Galliard n. 1880
Pauline n. 1883
Mamă
Mahubah
n. 1910
Rock Sand (Marea Britanie)
n. 1900
Sainfoin
n. 1887
Springfield n. 1873
Sanda n. 1878
Roquebrune
n. 1893
St. Simon n. 1881
St. Marguerite n. 1879
Merry Token
n. 1891
Merry Hampton
n. 1884
Hampton n. 1872
Doll Tearsheet n. 1877
Mizpah
n. 1880
Macgregor n. 1867
Underhand Mare (FNo.4-c) n. 1863


Genealogic, Man o' War era descendentul primului câștigător al Triplei Coroane din Anglia, calul campion West Australian iar mama sa, Mahubah, era urmașa directă a lui Rock Sand, alt câștigător al Triplei Coroane Engleze. Pe linie masculină, radăcinile lui Man o' War duc la Godolphin Arabian.

Referințe culturale[modificare | modificare sursă]

Man o' War a fost inclus în National Museum of Racing and Hall of Fame în 1957. În 1959, a fost înființată și Man o' War Stakes în onoarea sa, cursă anuală cu premii în valoare de 600.000 de dolari[16]. În Blood-Horse magazine Man o' War ocupă primul loc în Top 100 cai de curse din Statele Unite ai secolului XX[17].

El a fost subiectul a patru biografii notabile: prima, Man o' War, de Page Cooper și Roger Treat, a fost publicată în 1950 fiind o ediție clasică a genului; Walter Farley, autorul volumelor The Black Stallion, a scris de asemenea o biografie ușor fictivă a lui Man o' War; în 2000, Edward L. Bowen a scris o biografie elocventă și bine documentată numită Man o' War: Thoroughbred Legends si publicată de Eclipse Press iar în anul 2006, Dorothy Ours a scris o nouă biografie susținută de o listă bogată de surse, intitulată Man o' War: A Legend Like Lightning.

Într-un poem al lui Sterling A. Brown despre Kentucky și populația afro-americană în perioada anterioară luptei pentru drepturile civile si politice din Statele Unite, "Kentucky Blues" din "Southern Road", o referință se face la numele Man o’ War. Poemul se referă la caii pursânge și la caracteristicile acestora.

În serialul M*A*S*H se face referire la armăsarul campion al anilor 1920. În episodul 130, "The Mash Olympics", calul personajului Hawkeye este denumit "Gal o' War", un joc de cuvinte referitor la Man o’ War iar în filmul M*A*S*H, Trapper McIntyre afirmă că Man o' War a fost retras din circuitul profesionist de curse și folosit pentru prăsilă având o medie de 120 sau 130 de mânji pe an.

Man o' War (calul original) apare în filmul Kentuky Pride (1925)[18] și în documentarele Trained Hoofs (1935) - în propriul rol[19] și Glimpses of Kentucky (1941) - în propriul rol[20] precum și în documentarele care au utilizat filme de arhivă cu el: Seabiscuit: The Lost Documentary (1939)[21] și This Is America: Sports' Golden Age (1948)[22].

Potrivit lui Joey DeMaio (membru al trupei), formația de rock heavy metal Manowar a preluat numele de la cel al calului campion[23].

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Ours 2006, p. 283
  2. ^ Ours 2006, p. 277.
  3. ^ Man o' War are semnificația de bărbat aflat la război, războinic, luptător, ostaș sub arme - în acest context. Termenul original este atribuit unor vase portugheze de luptă. en Man o' War. Merriam-Webster. en Man o' War. thefreedictionary.
  4. ^ Ours 2006, pp. 18, 286.
  5. ^ Sire Lines. eclipsepress.com. Accesat la 30-08-2010.
  6. ^ Ours 2006, p. 40.
  7. ^ a b Man o' War. allhorseracing.com. Accesat la 31-08-2010.
  8. ^ Ours 2006, p. 102.
  9. ^ Hillenbrand, Laura. "Seabiscuit"
  10. ^ Ours & 2006 Ours, p. 58.
  11. ^ Man o' War first in the Preaknees; Great Colt, at odds of 4 to 5, scores easy victory in $30,000 race at Pimlico. Wins by lenght and a half. Upset is second and Wildair third-Lowers track record for mile in scoring victory. The New York Times, 19 mai 1920. Accesat la 31-08-2010.
  12. ^ The Kenilworth Park Gold Cup este o competiție desfășurată în Canada iar legislația canadiană nu permitea desfășurarea curselor "unu-la-unu", a competițiilor între doar doi adversari. Astfel, un alt cal campion, Exterminator, a fost invitat să ia parte în cursa celor doi adversari principali dar cei trei proprietari nu au ajuns la un compromis în privința condițiilor de cursă. Improvizând, Exterminator a alergat în aceeași zi dar pe o pistă diferită. en Man o' War. allhorseracing.com. Accesat la 31-08-2010.
  13. ^ Bowen, Edward L. (2000), Man o' War: Thoroughbred Legends, Eclipse Press, USA, p 83, ISBN 978-1581500400.
  14. ^ a b Famous thoroughbred Man O' War. essortment.com. Accesat la 31-08-2010.
  15. ^ Eclipse Awards. Accesat la 31-08-2010
  16. ^ THE MAN o'WAR BREEDERS' CUP. New York Racing Association. Accesat la 31-08-2010.
  17. ^ List of Top 100 Racehorses of the 20th Century, Blood-Horse Publications, oct 1999, Hong Kong. ISBN 1-58150-0246. Accesat via Google Books la 31-08-2010.
  18. ^ Kentuky Pride. IMDb.
  19. ^ Trained Hoofs. IMDb.
  20. ^ Glimpses of Kentucky. IMDb.
  21. ^ Seabiscuit: The Lost Documentary. IMDb.
  22. ^ This Is America: Sports' Golden Age. IMDb.
  23. ^ Michael Custodis, chapter: Manowar und das Erbe Richard Wagners, in: Klassische Musik heute. Eine Spurensuche in der Rockmusik, Bielefeld transcript-Verlag 2009 ISBN 978-3-8376-1249-3.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Bowen, Edward L. (2000), Man o' War: Thoroughbred Legends, Lexington, KY: Eclipse Press, ISBN 1581500408 .
  • Cooper, Page & Treat, Roger L. (2004) [1950], Man o' War (ed. Reprinted), Yardley: Westholme Publishing, ISBN 1594160058 .
  • Hewitt, A. S. & Hewitt, A. S. (1982), The Great Breeders and Their Methods, Lexington, KY: Thoroughbred Publishers .
  • Ours, Dorothy (2006), Man o' War: A Legend Like Lightning, New York: St. Martin's Press, ISBN 0312340990 .
  • Blood-Horse Magazine. List of Top 100 Racehorses of the 20th Century, Blood-Horse Publications, oct 1999, Hong Kong. ISBN 1-58150-0246.

Legături externe[modificare | modificare sursă]