Cocă (navigaţie)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Coca este forma exterioară a corpului navei, aşa cum este delimitată de bordajul exterior şi puntea superioară.

Ea reprezintă partea principală a navei şi constă din osatură, bordaj exterior, bordaj interior şi punţi, inclusiv suprastructurile (teuga, castelul central şi duneta).

Suprastructurile uşoare de pe punţi şi amenajările aferente, arborada, greementul, echipamentul şi armamentul nu fac parte din cocă.

Prin forma şi construcţia sa, corpul navei asigură plutirea, rezistenţa structurală la solicitări, stabilitatea, manevrabilitatea şi toate celelalte calităţi nautice. Corpul navei constă din două părţi esenţiale:

• a) partea imersă, numită „carenă" sau "operă vie"
• b) partea emersă, numită „operă moartă"

Asupra carenei se exercită presiunea apei din care rezultă „împingerea" care, prin echilibrare cu greutatea navei, asigură flotabilitatea.

Opera moartă asigură rezerva de flotabilitate pentru cazurile de accidente care ar duce la modificarea stării normale de echilibru.

În interior, corpul navei este împărţit prin pereţi despărţitori transversali în compartimente etanşe şi prin platforme de etajare numite punţi.

---