Antibiotic beta-lactamic: Diferență între versiuni

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Conținut șters Conținut adăugat
nou
(Nicio diferență)

Versiunea de la 27 aprilie 2019 21:32

Structurile chimice generale ale penicilinelor (sus) și respectiv cefalosporinelor (jos). Cu roșu este evidențiat nucleul de beta-lactamă.

Antibioticele beta-lactamice (denumite și beta-lactamine) reprezintă o clasă de antibiotice care conțin un nucleu de beta-lactamă în molecula lor. În această categorie sunt incluse penicilinele, cefalosporinele, monobactamele și carbapenemele.[1] Majoritatea antibioticelor beta-lactamice își manifestă activitatea antibacteriană prin inhibarea biosintezei peretelui celular bacterian. Sunt cele mai utilizate antibiotice, astfel că până în anul 2003, mai mult de jumătate dintre antibioticele disponibile comercial erau beta-lactamine.[2]

Bacteriile pot dezvolta rezistență la antibiotice beta-lactamice, prin biosinteza unor enzime denumite beta-lactamaze, acestea având rolul de a distruge ciclul beta-lactamic. În practică, pentru depășirea acestei rezistențe, se utilizează combinații ale acestor antibiotice cu inhibitori de beta-lactamază, precum este acidul clavulanic.

Clasificare și nomenclatură

Utilizări medicale

Reacții adverse

Biosinteză

Note

  1. ^ Holten KB, Onusko EM (august 2000). „Appropriate prescribing of oral beta-lactam antibiotics”. American Family Physician. 62 (3): 611–20. PMID 10950216. 
  2. ^ Elander, R. P. (). „Industrial production of beta-lactam antibiotics”. Applied Microbiology and Biotechnology. 61 (5–6): 385–392. doi:10.1007/s00253-003-1274-y. PMID 12679848. 

Vezi și