Originea cancerului: Diferență între versiuni

Adaugă legături
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Navighează interactiv prin istoric
← Diferența anterioarăDiferența următoare →
Conținut șters Conținut adăugat
VizualWikitext
Fără descriere a modificării
Linia 13: Linia 13:


=== Ce sunt mutațiile si ce rol au ele in inițierea cancerului? ===
=== Ce sunt mutațiile si ce rol au ele in inițierea cancerului? ===
Mutațiile sunt alterări în structura secvențelor de ADN. Ele au loc în cursul replicării, fie prin imperechierea greșită a bazelor complimentare (''[[mispairings]]'', engl), fie prin degradări funcționale, cauzate de substituția aminoacizilor în structura proteică sau prin scurtarea moleculei proteice. Mutații se pot produce dealtfel și la nivelul inserției, deleției sau duplicării ADN-ului. În general erorile de replicare sunt frecvente și nedăunătoare, datorită enzimelor reparatorii ce le recunosc, le corectează sau le înlătură. Unele aberații de replicare scapă necorectate devenind permanente. Asemenea mutații spontane pot avea loc chiar și în condiții normale, fără de stres metabolic sau micromediu deteriorat prin radiații și chimicale genotoxice. Mutațiile afectează atât gene care suprimă în mod normal formarea tumorilor (''[[tumor suppressor genes]]'', engl) cât și genele de repararea ADN-ului (''[[DNA repair genes]]'', engl) ambele active in desfășurarea ciclului celular normal, al mitozei și al diviziunii celulare. Genele suprimante sunt cele mai frecvent alterate în cancer. Dacă eroarea replicativă are loc la nivelul genelor reparatorii, numărul erorilor de replicare se amplifică <ref>{{Cite revistă|nume=Pray, L. (2008)|titlu=DNA Replication and Causes of Mutation. Nature Education 1(1):214}}</ref>. În urma diviziunii celulei, nucleotidele imperechiate impropriu pot persista (mutații permanente), folosind drept matriță de replicare în următoarea replicare. Nu toate mutațiile au rol negativ. Dealtfel pare că nu există nici o corelație directă între mutații și cancer. Se cunoaște exemplul cancerului de pancreas, în care multe dintre mutațiile găsite în tumoarile pancreatice există și la persoane sănătoase, care nu fac niciodată cancer. În cercetarea cancerului există așadar două păreri diferite. Până de curând majoritatea cercetătorilor susținea că mutațiile somatice, acumulate în cursul proliferării celulare, duc la cancer <ref>{{Cite revistă|nume=Tomasett C, Li L, Vogelstein B (2017)|titlu=Stem cell divisions, somatic mutations, cancer etiology, and cancer prevention. Science, 355(6331): 1330–1334.}}</ref>. Actualmente crește numărul acelora care cred că majoritatea mutațiilor în cancer sunt efectul și nu cauza carcinogenezei; cea mai mare parte din mutații nu ar avea nimic de a face cu cancerul.
Mutațiile sunt alterări în structura secvențelor de ADN. Ele au loc în cursul replicării, fie prin imperechierea greșită a bazelor complimentare (''[[mispairings]]'', engl), fie prin degradări funcționale, cauzate de substituția aminoacizilor în structura proteică sau prin scurtarea moleculei proteice. Mutații se pot produce dealtfel și la nivelul inserției, deleției sau duplicării ADN-ului. În general erorile de replicare sunt frecvente și nedăunătoare, datorită enzimelor reparatorii ce le recunosc, le corectează sau le înlătură. Unele aberații de replicare scapă necorectate devenind permanente. Asemenea mutații spontane pot avea loc chiar și în condiții normale, fără de stres metabolic sau micromediu deteriorat prin radiații și chimicale genotoxice. Mutațiile afectează atât gene care suprimă în mod normal formarea tumorilor (''[[tumor suppressor genes]]'', engl) cât și genele de repararea ADN-ului (''[[DNA repair genes]]'', engl) ambele active in desfășurarea ciclului celular normal, al mitozei și al diviziunii celulare. Genele suprimante sunt cele mai frecvent alterate în cancer. Dacă eroarea replicativă are loc la nivelul genelor reparatorii, numărul erorilor de replicare se amplifică <ref>{{Cite revistă|nume=Pray, L. (2008)|titlu=DNA Replication and Causes of Mutation. Nature Education 1(1):214}}</ref>. În urma diviziunii celulei, nucleotidele imperechiate impropriu pot persista (mutații permanente), folosind drept matriță de replicare în următoarea replicare. Nu toate mutațiile au rol negativ. Dealtfel pare că nu există nici o corelație directă între mutații și cancer. Se cunoaște exemplul cancerului de pancreas, în care multe dintre mutațiile găsite în tumoarile pancreatice există și la persoane sănătoase, care nu fac niciodată cancer. În cercetarea cancerului există așadar două păreri diferite. Până de curând majoritatea cercetătorilor susținea că mutațiile somatice, acumulate în cursul proliferării celulare, duc la cancer <ref>{{Cite revistă|nume=Tomasett C, Li L, Vogelstein B (2017)|titlu=Stem cell divisions, somatic mutations, cancer etiology, and cancer prevention. Science, 355(6331): 1330–1334.}}</ref>. Actualmente crește numărul acelora care cred că majoritatea mutațiilor în cancer sunt efectul și nu cauza carcinogenezei; cea mai mare parte din mutații nu ar avea nimic de a face cu cancerul.


=== Mutații tumorigene comune si mutații pasajere ===
=== '''Mutații cauzal-comune, seturi de gene și platforme genetice mutate      ''' ===
Plecând de la principiul heterogenității genetice și fenotipice observate în tumori și invocând considerentul cauzalității tumorale, se diferențiază astăzi între mutații cauzale general- valabile ([[Common driver mutations,|''common driver mutations'',]] engl), care participă la inițierea și evoluția cancerului, și mutații pasajere, care nu contribue la carcinogeneză <ref>{{Cite revistă|nume=Bailey MH, Tokheim C, Porta-Pardo E, Sengupta S, Bertrand D et al. (2018)|titlu=Comprehensive characterization of cancer driver genes and mutations. Cell 173: 371–385. doi: 10.1016/j.cell.2018.02.060.}}</ref> <ref>{{Cite revistă|nume=Zhao J, Zhang S, Wu LY, Zhang XS (2012)|titlu=Methods for efficient identifying mutated driver pathways in cancer. Bioinformatics 28(22):2940-7.doi: 10.1093/bioinformatics/bts564}}</ref> <ref>{{Cite revistă|nume=Greenman C, Stephens P, Smith R, Dalgliesh GL, Hunter C et al. (2007)|titlu=Patterns of somatic mutation in human cancer genomes. Nature, 446(7132): 153–158.}}</ref> <ref>{{Cite revistă|nume=Tokheim CJ, Papadopoulos N, Kinzler KW, Vogelstein B, Karchin R. (2016)|titlu=Evaluating the evaluation of cancer driver genes. PNAS 113(50): 14330–14335.}}</ref> <ref>{{Cite revistă|nume=Martincorena I, Raine KM, Gerstung M, Dawson KJ, Haase K (2017)|titlu=Universal Patterns of Selection in Cancer and Somatic Tissues. Cell 171: 1029–1041}}</ref> <ref>{{Cite revistă|nume=Zhang J, Zhang S (2017)|titlu=Discovery of cancer common and specific driver gene sets. Nucleic Acids Research, 45(10): e86. http://doi.org/10.1093/nar/gkx089}}</ref> <ref>{{Cite revistă|nume=Stratton M.R., Campbell P.J., Futreal P.A. (2009)|titlu=The cancer genome. Nature. 458: 719–724. doi:10.1038/nature07943}}</ref>. Mutațiile comune au fost descoperite în aproximativ 20 de gene mutate. Există mutații dominante, găsite în genele ce reglementează ciclul celular (TP53, CDKN2A), ca și în genele reparatorii de ADN (BRCA1, BRCA2, PALB2), în genele de deblocarea ADN-ului (''[[DNA mismatch]]'', engl), și în genele implicate în alte procese celular- vitale <ref>{{Cite revistă|nume=Gale RP (2016)|titlu=Recent progress and Concepts in Pancreatic Cancer}}</ref><ref>{{Cite revistă|nume=Waddell N, Pajic M, Patch AM, et al. (2015)|titlu=Whole genomes redefine the mutational landscape of pancreatic cancer. Nature 518:495-501 doi: 10.1038/nature14169}}</ref>, cât și mutații cauzale puțin frecvente. De aici s-a ajuns la ideia existenței unor platforme genetice alcătuite din seturi de gene, cu rol funcțional atât în celulă normală, cât și în oncogeneză (''[[common genetic pathways]]'', engl). Platformele genetice degradat-mutate au fost descoperite pentru prima dată în cancerele de colon.  Fiecare dintre modificările histologice observate în adenoame, în cursul tansformării lor spre carcinom, este acompaniată de mutația unei gene specifice <ref>{{Cite revistă|nume=Kinzler KW, Vogelstein B (1996)|titlu=Lessons from hereditary colorectal cancer. Cell. 87:159–170.}}</ref>. Există subseturi de mutații care corspund anumitor tipuri specifice de cancer și subseturi de gene care corelează cu gradul de malignitate <ref>{{Cite revistă|nume=Sorlie T, Perou CM, Tibshirani R, Aas T, Geisler S, et al. (2001)|titlu=Gene expression patterns of breast carcinomas distinguish tumor subclasses with clinical implications. PNAS 98:10869–10874. doi:10.1073/pnas.191367098}}</ref><ref>{{Cite revistă|nume=Perou CM, Sorlie T, Eisen MB, van de Rijn M, Jeffrey SS et al. (2000)|titlu=Molecular portraits of human breast tumours. Nature 406:747–752. doi: 10.1038/35021093PMID:10963602}}</ref>.         


Genele cauzal-comune de tipul TP53 sunt considerate drept o clasă de gene de mare potență, eficacitate și exclusivitate (eliminare) reciprocă (''[[high coverage genes]]'', engl).  Genele TP53 mutate domină în numeroase tipuri de cancer. O singură mutație a acestor gene poate compromite întreaga platforma p53, intregul subset de gene. Exclusivitatea genei TP53 și a platformei p53, se reflectă în faptul că ele nu cooperează  cu alte subseturi de gene și platforme de aceiasi pondere, în timp ce alte platforme mutate cooperează între ele <ref>{{Cite revistă|nume=Zhao J, Zhang S, Wu LY, Zhang XS (2012)|titlu=Efficient methods for identifying mutated driver pathways in cancer. Bioinformatics 28(22):2940-7.doi: 10.1093/bioinformatics/bts564}}</ref> <ref>{{Cite revistă|nume=Raphael B Vandin F., Upfal E.,.J (2012)|titlu=De novo discovery of mutated driver pathways in cancer. Genome Res. 22:375–385. doi: 10.1101/gr.120477.111}}</ref> <ref>{{Cite revistă|nume=Zhang J, Zhang S, Wang Y, Zhang XS (2013)|titlu=Identification of mutated core cancer modules by integrating somatic mutation, copy number variation, and gene expression data. BMC Syst. Biol. 7:S4. doi:10.1186/1752-0509-7-S2-S4}}</ref><ref>{{Cite revistă|nume=Miller CA, Settle SH, Sulman EP, Aldape KD, Milosavljevic A (2011)|titlu=Discovering functional modules by identifying recurrent and mutually exclusive mutational patterns in tumors. BMC Med. Genomics. 4:34. doi: 10.1186/1755-8794-4-34}}</ref>. În alte forme de cancer platformele genetice comune cooperează și cu platforme genetice individuale. În carcinogeneza de tip BRCA au fost găsite 8 tipuri de seturi genetice mutate <ref>{{Cite revistă|nume=Zhang J, Zhang S (2017)|titlu=Discovery of cancer common and specific driver gene sets. Nucleic Acids Research, 45(10): e86.}}</ref>. Recent au fost descrise platforme universale (selectate), care dau celulelor tumorale posibilitatea de a evada din corsetul proliferării celulare controlate și de a invada țesuturile sănătoasei <ref>{{Cite revistă|nume=Martincorena I, Raine KM, Gerstung M, Dawson KJ, Haase K (2017)|titlu=Universal Patterns of Selection in Cancer and Somatic Tissues. Cell 171: 1029–1041}}</ref><ref>{{Citat web|url=http://www.sanger.ac.uk/news/view/1-10-mutations-are-needed-drive-cancer-scientists-find|accessdate=|autor=Sanger|titlu=1 to 10 mutations are needed to drive cancer}}</ref>. Biologii moleculari cred astăzi că carcinogeneză are nevoie de un număr constant și redus (2-11) de gene universal selectate, spre a putea transforma acea singură celulă descrisa la inceputul acestui articol într-o celulă canceroasă.
=== Teoria evoluției somatice ===

'''   '''


===Teoria celulelor stem in cancer (CSC)===
===Teoria celulelor stem in cancer (CSC)===

Versiunea de la 13 septembrie 2018 11:36

Această pagină este în construcție.


Sunteți invitați să ajutați la dezvoltarea sa.
Pagina a fost creată cel mai probabil de un utilizator neexperimentat, motiv pentru care ar putea conține unele erori.

Dacă este gata de publicare sau au trecut mai mult de 15 zile de la ultima modificare se poate șterge eticheta {{construcție}} din corpul paginii. Pagina a fost modificată ultima oară de către Besnea (Contribuții • Jurnal) acum 5 ani.

În ciuda numeroaselor investigații în domeniul cancerului, nu s-a ajuns până la ora actuala (2018) la o părere unitară în ceeace privește natura acestei boli și originea ei (carcinogeneza, oncogeneza). Specialiștii din diferite domenii biomedicale (histopathologie, biologie moleculară, biologie celulară) au emis în cursul timpului o serie de ipoteze specifice, în general contradictorii. Se diferențiază astăzi între cancerul sporadic dobândit (majoritatea cazurilor) și cancerul înăscut, cât și între cancere solide (tumori) și cancer de sânge. Se admite că boala pornește de la o singură celulă "bolnavă" ("celula de origine"), care iese de sub controlul ciclului celular normal, urmând un drum aparte. Celula de origine părăsește diviziuea asimetrică, ce duc la celule fiice diferențiate (specializate), capabile să formeze țesuturi și organe. În timp ce în cadrul diviziunilor asimetrice celula mamă produce două celule fiice diferite, una identică cu ea insași (self-renewing cell, engl.) și cealaltă diferită față de celula mamă (celulă diferențiată sau capabilă de diferențiere), în diviziunea simetrică celulele fiice sunt identice și capabile să se multiplice mai departe, nediferențiat, logaritmic și nelimitat. Cancerul este așadar o boală "deregulativă", care pleacă de la o celulă solitară atipică, capabilă să se sustragă sistemelor celulare de control si propagare.

Considerații histopatologice

Histopatologii au fost primii care au observat că celulele canceroase arată și se înmulțesc altfel decat celulele normale. Din punct de vedere al histopatologilor, tumorile timpuri au celule încă bine diferențiate, asemănătoare celulelor normale, în timp ce tumorile târzii prezintă celule ”slab diferențiate” sau ”nediferențiate”, adică forme celulare primitive sau imature, insuficient diferențiate, oprite undeva pe calea procesului de diferențiere. Există și ideia contrară, conform căreia cancerul ar fi un proces de retrodiferențiere (dedifferentiation, engl) [1], prin care celulele canceroase și-ar pierde aspectul fenotipic normal. Așadar, o serie de cercetători au crezut în trecut că celulele tumorale recapitulează stări celulare preliminari și profiluri genetice individuale din dezvoltarea celulară normală. Cu alte cuvinte, celulele canceroase s-ar opri în stadii timpuri sau târzii ale dezvoltari celulare, fapt contestat astăzi de catre geneticieni. Acestia susțin că celulele necanceroase exprimă în cursul diferențieri un set de gene specifice aranjate într-un șablon coordonat și reproductibil (template, engl), în timp ce celulele canceroase conțin numai o parte din aceasta matriță de gene (subset, engl), și că aceste subseturi diferă de la o tumoare la alta, adesea chiar în cadrul aceleiasi tumori. Formele de difernțiere ale celulelor canceroase sunt dezorganizate și aberante, fapt caracteristic tuturor tumorilor [2]. Ideia precum că cancerul ar fi o reîntoarcere a diferențierii și că celulele tumorale recapitulează in reverso diferite stadii de dezvoltare, identice cu cele ale celulelelor normale, este astăzi abandonată.

Considerații molecular biologice

În ultimile decade studiile de biologie moleculară au dominat studiile de biologia cancerului, ducând la concluzia ca rolul dominant în declanșarea bolii îl au multiplele mutații din genomul celulei. În asa zisa ”epoca mutațională” s-a considerat că o serie de mutații pot transforma gene normale în gene producătoare de cancer (cancer-causing genes, engl.) și că genele ce acumuleaza mutații ar fi ”gene de cancer”. S-a crezut multă vreme că o celulă normală are nevoie de numeroase mutații spre a deveni celulă canceroasă si că mutațiile ce produc cancer sunt de fapt multi- mutații, ce se acumulează in genomul celulei, în decursul vieții. Cu câțiva ani în urmă se vorbea de aproximative 1.000 - 2.000 mutații legate de cancer. Alți cercetători au găsit până la 300.000 de mutații punctuale (point mutations, engl.) ca în cazul melanoamelor. Se vorbește de instabilitate sistemică și heterogenitate genetică. În anul 2018 cercetătorii au redus numărul genelor legate de cancer la aproximativ 290 gene [3] [4], ceeace reprezintă un procentaj de aproximativ 1% din totalul genelor humane [5]. Mulți cercetători consideră că aceste gene ”mutate” sunt cauzative în cancer, producand proteine ce stimuleaza formarea tumorilor (cancer-driving proteins, engl). În ultima vreme se pune însă din ce în ce mai des intrebarea, dacă genele mutate nu sunt în bună parte efectul și nu cauza cancerului. S-a deschis o nouă epocă în cercetarea cancerului, și anume perioada post-mutațională.

Ce sunt mutațiile si ce rol au ele in inițierea cancerului?

Mutațiile sunt alterări în structura secvențelor de ADN. Ele au loc în cursul replicării, fie prin imperechierea greșită a bazelor complimentare (mispairings, engl), fie prin degradări funcționale, cauzate de substituția aminoacizilor în structura proteică sau prin scurtarea moleculei proteice. Mutații se pot produce dealtfel și la nivelul inserției, deleției sau duplicării ADN-ului. În general erorile de replicare sunt frecvente și nedăunătoare, datorită enzimelor reparatorii ce le recunosc, le corectează sau le înlătură. Unele aberații de replicare scapă necorectate devenind permanente. Asemenea mutații spontane pot avea loc chiar și în condiții normale, fără de stres metabolic sau micromediu deteriorat prin radiații și chimicale genotoxice. Mutațiile afectează atât gene care suprimă în mod normal formarea tumorilor (tumor suppressor genes, engl) cât și genele de repararea ADN-ului (DNA repair genes, engl) ambele active in desfășurarea ciclului celular normal, al mitozei și al diviziunii celulare. Genele suprimante sunt cele mai frecvent alterate în cancer. Dacă eroarea replicativă are loc la nivelul genelor reparatorii, numărul erorilor de replicare se amplifică [6]. În urma diviziunii celulei, nucleotidele imperechiate impropriu pot persista (mutații permanente), folosind drept matriță de replicare în următoarea replicare. Nu toate mutațiile au rol negativ. Dealtfel pare că nu există nici o corelație directă între mutații și cancer. Se cunoaște exemplul cancerului de pancreas, în care multe dintre mutațiile găsite în tumoarile pancreatice există și la persoane sănătoase, care nu fac niciodată cancer. În cercetarea cancerului există așadar două păreri diferite. Până de curând majoritatea cercetătorilor susținea că mutațiile somatice, acumulate în cursul proliferării celulare, duc la cancer [7]. Actualmente crește numărul acelora care cred că majoritatea mutațiilor în cancer sunt efectul și nu cauza carcinogenezei; cea mai mare parte din mutații nu ar avea nimic de a face cu cancerul.

Mutații cauzal-comune, seturi de gene și platforme genetice mutate      

Plecând de la principiul heterogenității genetice și fenotipice observate în tumori și invocând considerentul cauzalității tumorale, se diferențiază astăzi între mutații cauzale general- valabile (common driver mutations, engl), care participă la inițierea și evoluția cancerului, și mutații pasajere, care nu contribue la carcinogeneză [8] [9] [10] [11] [12] [13] [14]. Mutațiile comune au fost descoperite în aproximativ 20 de gene mutate. Există mutații dominante, găsite în genele ce reglementează ciclul celular (TP53, CDKN2A), ca și în genele reparatorii de ADN (BRCA1, BRCA2, PALB2), în genele de deblocarea ADN-ului (DNA mismatch, engl), și în genele implicate în alte procese celular- vitale [15][16], cât și mutații cauzale puțin frecvente. De aici s-a ajuns la ideia existenței unor platforme genetice alcătuite din seturi de gene, cu rol funcțional atât în celulă normală, cât și în oncogeneză (common genetic pathways, engl). Platformele genetice degradat-mutate au fost descoperite pentru prima dată în cancerele de colon.  Fiecare dintre modificările histologice observate în adenoame, în cursul tansformării lor spre carcinom, este acompaniată de mutația unei gene specifice [17]. Există subseturi de mutații care corspund anumitor tipuri specifice de cancer și subseturi de gene care corelează cu gradul de malignitate [18][19].         

Genele cauzal-comune de tipul TP53 sunt considerate drept o clasă de gene de mare potență, eficacitate și exclusivitate (eliminare) reciprocă (high coverage genes, engl).  Genele TP53 mutate domină în numeroase tipuri de cancer. O singură mutație a acestor gene poate compromite întreaga platforma p53, intregul subset de gene. Exclusivitatea genei TP53 și a platformei p53, se reflectă în faptul că ele nu cooperează  cu alte subseturi de gene și platforme de aceiasi pondere, în timp ce alte platforme mutate cooperează între ele [20] [21] [22][23]. În alte forme de cancer platformele genetice comune cooperează și cu platforme genetice individuale. În carcinogeneza de tip BRCA au fost găsite 8 tipuri de seturi genetice mutate [24]. Recent au fost descrise platforme universale (selectate), care dau celulelor tumorale posibilitatea de a evada din corsetul proliferării celulare controlate și de a invada țesuturile sănătoasei [25][26]. Biologii moleculari cred astăzi că carcinogeneză are nevoie de un număr constant și redus (2-11) de gene universal selectate, spre a putea transforma acea singură celulă descrisa la inceputul acestui articol într-o celulă canceroasă.

   

Teoria celulelor stem in cancer (CSC)

Considerații de biologie celulară

Teoria ciclurilor reproductive

Note

  1. ^ Smith, TJ (2010). „Differentiation and Cancer Grading. The GcMAF Book (2.0), Chap 17. http://gcmaf.timsmithmd.com/book/chapter/26”.  Legătură externa în |title= (ajutor)
  2. ^ Jögi, A., Vaapil, M., Johansson, M., & Påhlman, S. (2012). „Cancer cell differentiation heterogeneity and aggressive behavior in solid tumors. Upsala Journal of Medical Sciences, 117(2), 217–224”. 
  3. ^ Bailey MH, Tokheim C, Porta-Pardo E, Sengupta S, Bertrand D et al. (2018). „Comprehensive characterization of cancer driver genes and mutations. Cell 173: 371–385. doi: 10.1016/j.cell.2018.02.060”. 
  4. ^ Li F, Gao L, Wang P, Hu Y (2018). „Identifying Cancer Specific Driver Modules Using a Network-Based Method. Molecules 23:1114”. 
  5. ^ Futreal PA, Coin L, Marshall M, Down T, Hubbard T et al. (2004). „) A census of human cancer genes. Nat Rev Cancer. 4:177–183. doi: 10.1038/nrc1299”. 
  6. ^ Pray, L. (2008). „DNA Replication and Causes of Mutation. Nature Education 1(1):214”. 
  7. ^ Tomasett C, Li L, Vogelstein B (2017). „Stem cell divisions, somatic mutations, cancer etiology, and cancer prevention. Science, 355(6331): 1330–1334”. 
  8. ^ Bailey MH, Tokheim C, Porta-Pardo E, Sengupta S, Bertrand D et al. (2018). „Comprehensive characterization of cancer driver genes and mutations. Cell 173: 371–385. doi: 10.1016/j.cell.2018.02.060”. 
  9. ^ Zhao J, Zhang S, Wu LY, Zhang XS (2012). „Methods for efficient identifying mutated driver pathways in cancer. Bioinformatics 28(22):2940-7.doi: 10.1093/bioinformatics/bts564”. 
  10. ^ Greenman C, Stephens P, Smith R, Dalgliesh GL, Hunter C et al. (2007). „Patterns of somatic mutation in human cancer genomes. Nature, 446(7132): 153–158”. 
  11. ^ Tokheim CJ, Papadopoulos N, Kinzler KW, Vogelstein B, Karchin R. (2016). „Evaluating the evaluation of cancer driver genes. PNAS 113(50): 14330–14335”. 
  12. ^ Martincorena I, Raine KM, Gerstung M, Dawson KJ, Haase K (2017). „Universal Patterns of Selection in Cancer and Somatic Tissues. Cell 171: 1029–1041”. 
  13. ^ Zhang J, Zhang S (2017). „Discovery of cancer common and specific driver gene sets. Nucleic Acids Research, 45(10): e86. http://doi.org/10.1093/nar/gkx089”.  Legătură externa în |title= (ajutor)
  14. ^ Stratton M.R., Campbell P.J., Futreal P.A. (2009). „The cancer genome. Nature. 458: 719–724. doi:10.1038/nature07943”. 
  15. ^ Gale RP (2016). „Recent progress and Concepts in Pancreatic Cancer”. 
  16. ^ Waddell N, Pajic M, Patch AM, et al. (2015). „Whole genomes redefine the mutational landscape of pancreatic cancer. Nature 518:495-501 doi: 10.1038/nature14169”. 
  17. ^ Kinzler KW, Vogelstein B (1996). „Lessons from hereditary colorectal cancer. Cell. 87:159–170”. 
  18. ^ Sorlie T, Perou CM, Tibshirani R, Aas T, Geisler S, et al. (2001). „Gene expression patterns of breast carcinomas distinguish tumor subclasses with clinical implications. PNAS 98:10869–10874. doi:10.1073/pnas.191367098”. 
  19. ^ Perou CM, Sorlie T, Eisen MB, van de Rijn M, Jeffrey SS et al. (2000). „Molecular portraits of human breast tumours. Nature 406:747–752. doi: 10.1038/35021093PMID:10963602”. 
  20. ^ Zhao J, Zhang S, Wu LY, Zhang XS (2012). „Efficient methods for identifying mutated driver pathways in cancer. Bioinformatics 28(22):2940-7.doi: 10.1093/bioinformatics/bts564”. 
  21. ^ Raphael B Vandin F., Upfal E.,.J (2012). „De novo discovery of mutated driver pathways in cancer. Genome Res. 22:375–385. doi: 10.1101/gr.120477.111”. 
  22. ^ Zhang J, Zhang S, Wang Y, Zhang XS (2013). „Identification of mutated core cancer modules by integrating somatic mutation, copy number variation, and gene expression data. BMC Syst. Biol. 7:S4. doi:10.1186/1752-0509-7-S2-S4”. 
  23. ^ Miller CA, Settle SH, Sulman EP, Aldape KD, Milosavljevic A (2011). „Discovering functional modules by identifying recurrent and mutually exclusive mutational patterns in tumors. BMC Med. Genomics. 4:34. doi: 10.1186/1755-8794-4-34”. 
  24. ^ Zhang J, Zhang S (2017). „Discovery of cancer common and specific driver gene sets. Nucleic Acids Research, 45(10): e86”. 
  25. ^ Martincorena I, Raine KM, Gerstung M, Dawson KJ, Haase K (2017). „Universal Patterns of Selection in Cancer and Somatic Tissues. Cell 171: 1029–1041”. 
  26. ^ Sanger. „1 to 10 mutations are needed to drive cancer”. 

Bibliografie

1. Smith, TJ (2010) Differentiation and Cancer Grading. The GcMAF Book (2.0), Chap 17. http://gcmaf.timsmithmd.com/book/chapter/26/

2.  Jögi, A., Vaapil, M., Johansson, M., & Påhlman, S. (2012). Cancer cell differentiation heterogeneity and aggressive behavior in solid tumors. Upsala Journal of Medical Sciences, 117(2), 217–224. http://doi.org/10.3109/03009734.2012.659294

1. Smith, TJ (2010) Differentiation and Cancer Grading. The GcMAF Book (2.0), Chap 17. http://gcmaf.timsmithmd.com/book/chapter/26/

2.  Jögi, A., Vaapil, M., Johansson, M., & Påhlman, S. (2012). Cancer cell differentiation heterogeneity and aggressive behavior in solid tumors. Upsala Journal of Medical Sciences, 117(2), 217–224. http://doi.org/10.3109/03009734.2012.659294

3. Bailey MH, Tokheim C, Porta-Pardo E, Sengupta S, Bertrand D et al. (2018) Comprehensive characterization of cancer driver genes and mutations. Cell 173: 371–385. doi: 10.1016/j.cell.2018.02.060.

4.  Li F, Gao L, Wang P, Hu Y (2018) Identifying Cancer Specific Driver Modules Using a Network-Based Method. Molecules 23:1114. doi:10.3390/molecules23051114

5. Futreal PA, Coin L, Marshall M, Down T, Hubbard T et al. (2004) A census of human cancer genes. Nat Rev Cancer. 4:177–183. doi: 10.1038/nrc1299

6.  Pray, L. (2008) DNA Replication and Causes of Mutation. Nature Education 1(1):214

7.  Tomasett C, Li L, Vogelstein B (2017) Stem cell divisions, somatic mutations, cancer etiology, and cancer prevention. Science, 355(6331): 1330–1334

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Originea_cancerului&oldid=12377669