Logică multimodală: Diferență între versiuni
Creată prin traducerea paginii „Multimodal logic” |
(Nicio diferență)
|
Versiunea de la 2 februarie 2018 19:50
O logică multimodală este o logică modală , care are mai mult de un operator modal primitiv. Vor găsi substanțiale aplicații în informatica teoretică.
O logică modală cu n operatori modali unari primitivi se numește n-logică modală. Având în vedere acești operatori și negația, se poate adăuga întotdeauna operatori modali definiți ca dacă și numai dacă .
Poate că primul exemplu de 2-logică modală este logica tensionată a lui Arthur Prior, cu două modalități, F și P, care corespund "cândva în viitor" și "cândva în trecut". O logică[1] cu infinit de multe modalități este (propozițional) logică dinamică, introdusă în 1976 și având un operator modal separat pentru fiecare expresie regulată. O versiune de logică temporală introdusă în 1977 și destinată verificării de program are două modalități, corespunzând modalităților [A] și [A*] ale logicii dinamice pentru un singur program A, înțelese ca întreg universul făcând un pas înainte în timp. Termenul însuși de logică multimodală nu a fost introdus până în 1980. Un alt exemplu de logică multimodală este logica Hennessy–Milner, ea însăși un fragment din calculul modal μ mai expresiv care este, de asemenea, un punct fix de logica.
Logica multimodală poate fi utilizată, de asemenea, pentru a formaliza un fel de reprezentare a științei : motivarea logicii epistemice este aceea de a permite mai mulți agenți (ei sunt considerați ca subiecți capabili să-și formeze convingeri, cunoștințe); și de a gestiona credința sau știința fiecărui agent, astfel încât să poată fi formate aserțiuni epistemice despre ele. Operatorul modal trebuie să fie capabil de a contabiliza știința fiecărui agent; de aceea trebuie să fie indexate pe setul agenților. Motivația este că ar trebui să afirme că "Subiectul i are cunoștințe despre ca fiind adevărat". Dar poate fi folosit, de asemenea, pentru formalizarea: "Subiectul i crede ". Pentru formalizarea sensului bazată pe abordarea lumii semantice posibile, poate fi folosită o generalizare multimodală a semanticii Kripke: în loc de o singură relație de accesibilitae "comună", există o serie a lor, indexată pe un set de agenți.[2]
Note
- ^ Sergio Tessaris; Enrico Franconi; Thomas Eiter (). Reasoning Web. Semantic Technologies for Information Systems: 5th International Summer School 2009, Brixen-Bressanone, Italy, August 30 – September 4, 2009, Tutorial Lectures. Springer. p. 112. ISBN 978-3-642-03753-5.
- ^ Ferenczi 2002: 257
Referințe
- Ferenczi, Miklós (). Matematikai logika (în maghiară). Budapest: Műszaki könyvkiadó. ISBN 963-16-2870-1.
- Dov M. Gabbay, A. Kurucz, F. Wolter, M. Zakharyaschev (). Many-dimensional modal logics: theory and applications. Elsevier. ISBN 978-0-444-50826-3. Mai multe valori specificate pentru
|autor=
și|nume=
(ajutor) - Walter Carnielli; Claudio Pizzi (). Modalities and Multimodalities. Springer. ISBN 978-1-4020-8589-5. Mai multe valori specificate pentru
|autor=
și|nume=
(ajutor); Mai multe valori specificate pentru|autor2=
și|nume2=
(ajutor)