Utilizator:Sîmbotin/traduceri

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Campania lui Datis și Artaphernes din anul 490 î.Hr.[modificare | modificare sursă]

Profitând de haosul politic din Sparta, care lăsase efectiv Atena izolată, Darius a decis să lanseze o expediție mixtă, pe mare și pe uscat, pentru a pedepsi în cele din urmă Atena și Eretria.[1] O mare armată a fost adunată la Susa și s-a deplasat în Cilicia, unde fusese adunată o flotă numeroasă.[1] La comanda expediției au fost numiți Datis și Artaphernes (fiul satrapului Artaphernes).

Armata persană[modificare | modificare sursă]

Potrivit lui Herodot, flota trimisă de Darius spre Grecia era formată din 600 de trireme.[2] Nu există nicio indicație în sursele istorice despre câte nave de transport le-au însoțit. Tot Herodot a susținut că 3.000 de nave de transport au însoțit cele 1.207 trireme în timpul celei de-a doua invazii persane a Greciei (invazia lui Xerxes din 480. î.Hr.)[3] Unii istorici moderni au acceptat acest număr de nave ca fiind rezonabil, sugerând că pentru flota condusă de Datis și Artaphernes 600 reprezintă numărul combinat de trireme și nave de transport,[4][5] sau că au existat și nave de transport pentru cai, în plus față de cele 600 de trireme.[6]

Herodot nu estimează dimensiunea armatei persane, spunând doar că fusese formată o „oaste mare și bine dotată”.[7] Printre alte surse antice, poetul Simonide, aproape contemporan cu evenimentele respective, spune că forța de campanie era de 200.000 de oameni, în timp ce un autor de mai târziu, romanul Cornelius Nepos estimează forțele persane la 200.000 de infanteriști și 10.000 de călăreți.[8] Plutarh și Pausanias dau numărul total al perșilor de 300.000[9] [10] [11]Ș Platon și Lysias susțin numărul de 500.000; iar Justin 600.000.[12] [13] [14]

Istoricii moderni resping în general aceste cifre ca fiind exagerări. [6] O abordare pentru a estima numărul de trupe este de a calcula numărul de ostași transportați de 600 de trireme. Herodot spune că fiecare triremă din cea de-a doua invazie a Greciei a transportat 30 de ostași în plus față de cei probabil 14 marinari standard. [15] Astfel, 600 de trireme ar fi putut transporta cu ușurință 18.000–26.000 de infanteriști.[6] [16], consensul fiind că flota persană a transportat în campania din 490 î. Hr. circa 25.000 de luptători.[6] [17]

Infanteria persană folosită pentru această invazie era probabil un grup eterogen din întregul imperiu. Cu toate acestea, potrivit lui Herodot, a existat cel puțin o uniformitate generală în tipul de armură și în stilul de luptă. [18] Ostașii erau înarmați cu arc, „suliță scurtă” și sabie, purtau un scut de răchită împletită și purtau cel mult o cuirasă ușoară din piele.[18] [19] Este posibil ca singura excepție să fi fost trupele etnice persane, care ar fi putut purta un corslet de armură în formă de solzi.[18] Contingentele de elită ale infanteriei persane erau etnicii perși, mezii, cissienii și saka;[18] Herodot menționează în mod expres prezența perșilor și a etnicilor saka în bătălia de la Maraton.[20] Stilul de luptă folosit de perși era să se angajeze în luptă de la distanță, folosindu-și arcurile pentru a uza inamicul înainte de a se apropia pentru a da lovitura de grație cu sulița și sabia.[18]


Estimările pentru cavaleria persană sunt de obicei în intervalul 1.000-3.000. [6] [21] Cavaleria persană era asigurată de obicei de etnicii perși, bactrieni, mezi, cissieni și saka; majoritatea acestora formau detașamente de cavalerie ușoară.[18] [22] Lazenby estimează că ar fi fost necesare 30-40 de nave auxiliare pentru a transporta 1.000 de călăreți și caii lor. [6] [[Categorie:Anii 490 î.Hr.]] [[Categorie:Războaiele Macedoniei antice]] [[Categorie:Războaiele Greciei antice]] [[Categorie:Războaiele greco-persane]]

  1. ^ a b Holland, pp. 181–183
  2. ^ Herodotus VI, 95
  3. ^ Herodotus VII, 97
  4. ^ Stecchini, Livio. „The Persian Wars”. Accesat în . 
  5. ^ Green, p. 90
  6. ^ a b c d e f Lazenby, p. 46
  7. ^ Herodotus VI 95
  8. ^ Cornelius Nepos, Miltiades, 4
  9. ^ Plutarch, Moralia, 305B
  10. ^ Pausanias IV, 22
  11. ^ Suda dictionary, entry Hippias
  12. ^ Plato, Menexenus, 240A
  13. ^ Lysias, Funeral Oration, 21
  14. ^ Justinus II, 9
  15. ^ Herodotus VII, 184
  16. ^ Kampouris (2000)
  17. ^ Holland, p. 390
  18. ^ a b c d e f Lazenby, pp. 23–29
  19. ^ Holland, pp. 195–197
  20. ^ Herodotus VI, 113
  21. ^ Ιστορία του Ελληνικού Έθνους (History of the Greek nation volume Β), Athens 1971
  22. ^ Lazenby, p. 232