Marguerite Louise d'Orléans
| Marguerite Louise d'Orléans | |
| Mare Ducesă de Toscana | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | 28 iulie 1645 Castelul Blois, Blois, Franța |
| Decedată | (76 de ani) Paris, Franța |
| Înmormântată | Cimitirul Picpus, Paris |
| Părinți | Gaston, Duce de Orléans Marguerite de Lorena |
| Frați și surori | Jean Gaston, Duke of Valois[*] Anne Marie Louise d'Orléans, Ducesă de Montpensier Marie Anne d'Orléans[*] Élisabeth Marguerite d'Orléans Françoise Madeleine d'Orléans  |
| Căsătorită cu | Cosimo al III-lea de' Medici, Mare Duce de Toscana |
| Copii | Ferdinando, Mare Prinț de Toscana Anna Maria Luisa de' Medici Gian Gastone, Mare Duce de Toscana |
| Religie | catolicism |
| Ocupație | aristocrat |
| Limbi vorbite | limba franceză[1] |
| Apartenență nobiliară | |
| Titluri | duce ducesă[*] prințesă |
| Familie nobiliară | Casa de Orléans Casa de Medici |
| Mare Ducesă de Toscana | |
| Domnie | 23 mai 1670 - 17 septembrie 1721 |
Modifică date / text  | |
Marguerite Louise d'Orléans (28 iulie 1645 – 17 septembrie 1721) a fost Mare Ducesă de Toscana ca soție a lui Cosimo al III-lea de' Medici, Mare Duce de Toscana. Lipsită de iubitul ei, Carol al V-lea de Lorena, Marguerite Louise și-a disprețuit soțul și familia acestuia, cu care se certa deseori suspectându-i că încercă s-o otrăvească.
Primii ani: 1645-1661[modificare | modificare sursă]
Marguerite Louise, cel mai mare copil al lui Gaston al Franței, Duce de Orléans și al celei de-a doua soții, Marguerite de Lorena, s-a născut la 18 iulie 1645 [2] la Castelul Blois.
Marguerite Louise a primit o educație rudimentară la curtea tatălui ei la Blois, unde s-a retras după eșecul insurecției împotriva nepotului său Ludovic al XIV-lea al Franței, Fronda.[2] Marguerite Louise a avut o relație apropiată cu sora sa vitregă, Anne Marie Louise, Ducesă de Montpensier, La Grande Mademoiselle, care o lua pe ea și pe prietenele ei la teatru și la baluri regale;
Marguerite Louise a crezut că Madame de Choisy a sfătuit-o prost pe mama ei și a ruinat negocierile de căsătorie cu Carol Emmanuel al II-lea, Duce de Savoia.[3] Prin urmare, atunci când o altă propunere a venit, de data aceasta de la Cosimo de' Medici, Mare Prinț de Toscana, în 1658, Marguerite Louise a vorbit cu sora ei vitregă pentru a se asigura de reușită.[4] Sora ei mai mică, Françoise Madeleine d'Orléans s-a căsătorit cu Carol Emmanuel II în 1663.
Inițial bucuroasă în fața perspectivei de a se căsători, exuberanța Margueritei Louise s-a stins atunci când a descoperit că sora ei vitregă nu a mai favorizat căsătoria toscană așa cum a făcut înainte.[4] După această răsturnare, comportamentul Margueritei Louise a devenit neregulat: a șocat curtea ieșind neînsoțită, o infracțiune gravă în societatea franceză de atunci, cu vărul ei Prințul Carol de Lorena, care în curând a devenit iubitul ei.[5] Căsătoria ei prin procură, la 19 aprilie 1661, nu a făcut nimic pentru a schimba atitudinea ei, spre marea nemulțumire a miniștrilor lui Ludovic al XIV-lea.[6]
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Acton, Harold (1980). The Last Medici. Macmillan. ISBN 0-333-29315-0
- Hibbert, Christopher (1979). The Rise and Fall of the House of Medici. Penguin. ISBN 978-0-14-005090-5.
- Pitts, Vincent Joseph (2000). La Grande Mademoiselle at the Court of France. The Johns Hopkins University Press. ISBN 0-8018-6466-6.
- Strathern, Paul (2003). The Medici: Godfathers of the Renaissance. Vintage. ISBN 978-0-09-952297-0 .
- Young, G.F. (1920). The Medici: Volume II. John Murray.
Note[modificare | modificare sursă]
Legături externe[modificare | modificare sursă]
