Ius comercii
În dreptul roman, ius comercii (sau mai simplu, comercium) era un drept acordat unui peregrin sau unui deținător de drepturi latine de a obține proprietate, de a încheia contracte și de a întreprinde activități comerciale asemenea oricărui alt cetățean Roman.[1]
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ Adolf Berger, entries on commercium and ius commercii, Encyclopedic Dictionary of Roman Law (American Philological Society, 1953, 1991), p. 399, citing Ulpian, Epit. 19.5, și p. 527.