Grigore Silași

Grigore Silași
Date personale
Născut	27 ianuarie 1836 Beclean
Decedat	17 ianuarie 1897 (60 ani) Năsăud
Cetățenie	România  Ungaria
Religie	Biserica Română Unită cu Roma
Ocupație	preot greco-catolic, filolog, folclorist
Limbi vorbite	limba română limba maghiară limba germană
Activitate
Membru de onoare al Academiei Române

Grigore Silași (n. 27 ianuarie 1836, Beclean, Bistrița-Năsăud – d. 17 ianuarie 1897, Năsăud) a fost un preot greco-catolic (protopop), filolog și folclorist român, membru de onoare al Academiei Române (1877).

Biografie

Născut la Beclean, Bistrița-Năsăud, în familia protopopului Vasile Silași, Grigore Silași și-a început studiile primare la Dej, Liceul romano-catolic, pe urma continua la Nasaud – Scoala Normala, iar pe urma ajunge la Cluj – Liceul Piaristilor.

Îi moare tatăl înainte de a ajunge la vârsta de maturitate, dar acest lucru nu îl împiedică pentru a-și continua studiile, ajungând să studieze la Academia Teologică din Blaj, pe urmă la Seminarul central Greco-Catolic ,,Sf. Barbara’’ din Venetia. In 1895 devine absolvent al seminarului, fiind totodată hirotonit preot de mitropolitul Alexandru Șterca Șuluțiu.

Urmează doctoratul la Facultatea de Teologie din Viena iar apoi revine la Alba Iulia ca arhidiacon la dieceza.

Activează în Societatea Literară a tehnologilor Romani, al seminarului, Sf..Barbara’’ din Viena, ajungând în slujba poporului românesc, împreuna cu Ioan Papiu, Simion Micu, Maxim Pop, Iustin Popfiu și dr.Ratiu Ioan, precum și multi alți. Reușește prin munca intensă să formeze o singură societate alături de ceilalți, Societatea- ,,Romania Juna’’, după un parcurs foarte activ în cadrul societăților din care face parte, precum: Societatea Studenților Români ,,Romania’’ și Societatea Social Literară a Romînilor.

Avand funcția de vice rector al Colegiului din Viena, acesta se pune la dispoziția românilor, aceasta functie îi permite a se întreține, fiind sigura lui sursă de venit.

Anul 1867, are o mare însemnătate in istoria romana, fiind încheierea pactului dualist și incorporarea Transilvaniei la Ungaria, acest lucru generând o perioada grea pentru poporul roman. Au urmat nenumărate proteste în semn de nemulțumire cu privire la noul regim. prin „Pronunciamentul de la Blaj”.

În mai 1868, Grigore Silași se alătura și mai mult, devine intermediarul doleanțelor românilor și împăratul Francisc Iosif I,care în cele din urmă reușește să obțină o audienta particulara abia în luna noiembrie în cursul aceluiași an, acesta prezentând împăratului 14 petiții din Blaj, în care erau precizate nemulțumirile românilor față de noul sistem.

La 15 august 1871, la Putna împreună cu I.Slavici și M.Eminescu pregătesc manifestările național - patriotice, aceste manifestări venind în sprijinul și susținerea românismului.

În anul 1872, ajunge profesor al Catedra de limba și literatura română a Universității din Cluj, funcția fiindu-I oferită de însușii Ministerul Cultelor și Învățământului al Regatului Maghiar. Aceasta funcție aducându-I venituri de 2000 fl și totodată 300 fl pentru locuință. Odată cu ocuparea acestei funcții vin și felicitările din partea Nasaudenilor printr-o telegrama, acesta fiind semnata de: vicarul Grigore Moisil, Arion Mărcușiu - judele regesc, profesorii Maxim Pop, dr C-tin Moisil, dr Ioan Marte Lazăr, Octav Barițiu, Ioan Șerban, etc.

Grigore Silași, avea cunoaștere nu doar asupra teologiei, ci și asupra mai multor domenii precum: filologie, istoria limbii, dialectologie, poetică, romanistică, stapanea limbile: greacă, latină, franceză, maghiară, germană, arabă, Avea o înclinație deosebită asupra literaturii, era foarte interesat de istoria literară, folcloristică, creația lirică românească, literatura română contemporană, teatrul românesc, creația popular românească.

Având o deosebita atracție față de literatură, acesta editează mai multe cărți, atât laice cât și bisericești, dintre care sunt amintite: Apologii; Discuții filologice și istorice maghiare (cu privire la români); Renașterea limbii române în vorbire și scriere; Despre însemnătatea literaturii române tradiționale; Românul în poezia poporală; Analogia în limbă; Limba literară și limba poporală; Psaltirea calvino-română versificată.

S-a pus în slujba neamului prin înființarea unor reviste: in anul 1865- „Sionul Românesc’’ și Societatea „Iulia”, înființată in anul 1873.

În perioada anilor 1873-1886, este desemnat șeful catedrei de Limba și Literatură Română, al Universității Francisc Iosif, Cluj, care avea programul de studii în limba maghiara. În aceeași perioada de timp Silași este urmat de Grigore Moldovan.

În anul 1873 a înființat Reuniunea sodalilor români din Cluj, a cărei președinte a fost până in anul 1885. Are funcția de președinte, în cadrul ASTREI, a condus de asemenea Societatea literară „Iulia” a Studenților Români, din Cluj.

În perioada 1883-1884 a deținut funcția de decan al Facultății de Litere, Cluj. Preda gramatica, fonetica, morfologia, sintaxa, ortografia, dialectele și istoria limbii române în cadrul Universității.

Înca de la început Grigore Silași, a întâmpinat mai multe probleme și neplăceri din partea guvernanților unguri, principalul motiv fiind cursurile pe care Slavici le ținea în limba română, aceștia interzicându-i  predarea cursurilor în limba română, desi studenții erau români. De-a lungul timpului a fost denigrat de către presa maghiară, i-au fost înscenate mai multe demonstrații scandaloase, mai mult de atât i-a fost incendiată casa, odată cu aceasta arzându-i biblioteca și toate materialele. Acesta fiind nevoit sa părăsească casa în fugă. De asemenea a fost demis de la catedra.

Bibliografie

• Uniunea Scriitorilor din România – Filiala Cluj, Acces online
• Năsăud – turism, Acces online

Legături externe

• Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – S