Agroturism
Agroturismul este acea forma de turism în care persoana (sau grupul) se deplasează, cazează și își desfășoară activitatea într-un cadru natural, în mediul rural.
Agroturismul este capabil să valorifice excedentul de cazare existent în gospodăria țărănească prin implicarea turiștilor în viața gospodăriei și furnizarea acestora de servicii si activități (masă, cazare, interacțiune cu mediul socio-natural) proprii gospodăriei țărănești, fără a-i conturba acesteia specificul.
Turismul rural îmbrățișează toate activitățile turistice derulate în mediul rural, având drept scop valorificarea potențialului natural și uman al satelor.
Tipuri de agroturism[modificare | modificare sursă]
Există diferite abordări în agroturism:
- Abordări indirecte: Produsele agricole sunt vândute facilităților turistice. Exemple includ piețele fermierilor unde produsele locale sunt vândute direct turiștilor.
- Abordări directe: Furnizorii sunt implicați atât în agricultură, cât și în turism. Activitățile includ vizite la crame, câmpuri de auto-culegere, centre de informare agricolă, cazare la ferme și festivaluri de recoltă.[1]
Beneficiile agroturismului[modificare | modificare sursă]
Agroturismul creează valoare adăugată pentru micii fermieri, comunitățile locale și vizitatori. Prin interacțiunile cu turiștii, fermierii pot dezvolta noi competențe, își pot vinde produsele direct consumatorilor și pot intensifica schimburile comunitare. Acest lucru duce la fluxul de fonduri din regiunile industriale către zonele mai puțin industrializate. Agroturismul sprijină păstrarea unicității rurale și contribuie la dezvoltarea economică pe termen lung. De asemenea, ajută la reducerea depopulării rurale și întărește relația dintre consumatori și producători în ceea ce privește sustenabilitatea globală.[2]
Provocările agroturismului[modificare | modificare sursă]
În ciuda beneficiilor sale, agroturismul se confruntă și cu provocări. Micii fermieri se confruntă adesea cu lipsa de sprijin din partea instituțiilor locale, formări adecvate în afaceri și resurse financiare suficiente. Critici subliniază că fermierii care oferă servicii turistice nu vând doar produsele lor, ci și experiența unui loc, inclusiv identitatea, cultura și natura acestuia. Acest lucru poate duce la comercializarea oamenilor și a locurilor, provocând conflicte legate de terenuri și identitate.
Deși există aspecte comerciale și provocări, agroturismul oferă micilor fermieri o modalitate viabilă de a-și continua activitățile agricole tradiționale într-un sector agricol în schimbare. Acesta poate reduce disparitățile economice și promova creșterea regională.[3]
În România[modificare | modificare sursă]
Până în anul 2006, doar zona Branului și cea a Maramureșului au dezvoltat afaceri de acest fel.[4]
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ Robinson, Danielle (2021-01), „Rural Food and Wine Tourism in Canada's South Okanagan Valley: Transformations for Food Sovereignty?”, Sustainability (în engleză), 13 (4), p. 1808, doi:10.3390/su13041808, ISSN 2071-1050, accesat în 2024-05-28 Verificați datele pentru:
|date=(ajutor) - ^ Stotten, Rike (), „The role of farm diversification and peasant habitus for farm resilience in mountain areas: the case of the Ötztal valley, Austria”, International Journal of Social Economics, 48 (7), pp. 947–964, doi:10.1108/IJSE-12-2019-0756, ISSN 0306-8293, accesat în
- ^ „Agroturismul: Un viitor sustenabil pentru turismul rural”. Agramonia. Accesat în .
- ^ Agroturismul, afacere fara pretendenti, 1 august 2006, Evenimentul zilei, accesat la 25 iulie 2016
Legături externe[modificare | modificare sursă]
- Tratat de turism rural https://www.librarie.net/p/158585/turism-rural-tratat
- Carta turismului durabil [1]
- Managementul calității în turismul rural [2] Arhivat în , la Wayback Machine.
- Primul Congres de turismul rural [3]
- Definitie de Agroturism in "Agroturismul: Un viitor sustenabil pentru turismul rural"[1]
- ^ „Agroturismul: Un viitor sustenabil pentru turismul rural”. Agramonia. Accesat în .