Universitatea Paris Dauphine

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Universitatea Paris Dauphine
Predecesorcentre universitaire Dauphine[*][[centre universitaire Dauphine (campus in Paris, former headquarters of NATO)|​]]
Universitatea din Paris  Modificați la Wikidata
Informații
Fondată  Modificați la Wikidata
Localizare
Țara Franța
Coordonate48°52′14″N 2°16′26″E ({{PAGENAME}}) / 48.8706°N 2.2739°E
Conducere
PreședintePaul Didier[*][[Paul Didier (French academic and lawyer)|​]][1]
Jean-Paul Gilli[*][[Jean-Paul Gilli (jurist francez)|​]][2]
Henri Tézenas du Montcel[*][[Henri Tézenas du Montcel (economist francez)|​]][3]
Brigitte Berlioz-Houin[*][[Brigitte Berlioz-Houin (French academic)|​]][4][5]
Ivar Ekeland[*]​[6]
Élie Cohen[*][[Élie Cohen (economist francez)|​]][7]
Bernard de Montmorillon[*][[Bernard de Montmorillon (profesor universitar francez)|​]][8]
Laurent Batsch[*][[Laurent Batsch (economist francez)|​]][9]
Isabelle Huault[*]​[10]
Mouhoud, E.M.[*]​[11]  Modificați la Wikidata
Cifre cheie
Studenți7.971[12]  Modificați la Wikidata
Alte informații
Prezență web
site web oficial
pagină Facebook
cont Twitter
canal YouTube
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Universitatea Paris-Dauphine - PSL (în franceză Université Paris Dauphine, acronim PSL) este o mare instituție[n 1] publică franceză specializată în științele organizațiilor și deciziilor (management, finanțe, economie, drept, științe sociale, matematică, informatică și jurnalism), fondată în 1968[14]. Aceasta își are sediul în fostele clădiri ale Organizației Tratatului Atlanticului de Nord (NATO), în arondismentul 16 din Paris.

Dauphine a devenit o mare instituție în 2004[15] și a devenit membru al Conferinței Marilor Școli (CGE)[n 2] în 2014[17]. De asemenea, instituția este unul dintre membrii fondatori ai Universității Paris Sciences et Lettres la înființarea sa în 2010.

Istorie[modificare | modificare sursă]

1955 - 1967: palatul NATO[modificare | modificare sursă]

Universitatea Paris-Dauphine își are sediul în Palatul NATO. Construit între 1955 și 1959, palatul a fost inițial sediul NATO până în 1967. Inspirat de stilul neoantic, calificat drept "arhitectură monumentală contemporană", palatul NATO este creația lui Jacques Carlu, laureat al Marelui Premiu de la Roma în arhitectură, care a proiectat și Palais de Chaillot[18], inaugurat pentru Expoziția Universală din 1937. Clădirea este construită sub forma literei "A" a Alianței Atlantice. Este situată în apropierea Arcului de Triumf și a Pădurii Boulogne.

1968 - 2021: Nașterea și dezvoltarea Universității Paris-Dauphine[modificare | modificare sursă]

În urma evenimentelor din mai 1968, ministrul Edgar Faure a creat două centre universitare experimentale înființate la Est și la Vest de Paris, la porțile Vincennes și Dauphine. Aproximativ 2.500 de studenți inaugurează noul Centru Universitar Dauphine în decembrie 1968. Paris-IX Dauphine și Paris-VIII Vincennes sunt concepute ca universități experimentale. Ele trebuie să pună în practică principiile legii Faure[n 3], în special reforma pedagogică și caracterul pluridisciplinar al formării și cercetării.

De la început, a fost concepută cu foarte puține amfiteatre. Structura regulată a clădirii a permis să se creeze numeroase săli de cursuri din fostele birouri ale NATO, reunite prin grupuri de câte 3.

Un profesor din acea vreme declara: „În afară de amfiteatrul mare al statului major, sunt doar săli mici...”[20]. Aceasta permite o pedagogie în grupuri mici și evaluare continuă. Profesorii provin din departamentul de economie al Facultății de Drept din Assas. Astfel, ei afirmă independența și o nouă autonomie a disciplinei lor. Aceste orientări sunt formulate în special de către profesorii Alain Cotta și Pierre Tabatoni. Ideea este de a se inspira din „formulele de succes” anglo-saxone. Unitatea de valoare (UV), inventată[21] pornind de la creditul academic american, este introdusă. În fața lui Alain Badiou, Gilles Deleuze și Félix Guattari la Paris-VIII Vincennes, Dauphine propune pe Jacques Delors și Jacques Attali. Aceștia intervin în special în cadrul UER de economie aplicată; alături de UER de management și UER de matematică a deciziei. Treptat, economia aplicată se contopește cu managementul; iar informatica de gestiune se alătură matematicii aplicate.

Înclinați spre selecție la admiterea în universitatea lor, mulți studenți de la Dauphine au participat la mișcarea împotriva reformei universităților Savary din 1983[n 4], dar alții au participat la rândul lor, trei ani mai târziu, la contestarea proiectului de lege Devaquet[n 5].

În 2004, Dauphine obține statutul de „Mare instituție”[n 1] și devine „universitatea de tehnologie în științele organizațiilor și deciziei Paris-Dauphine”[24]. Acest nou statut permite selecția studenților săi și stabilirea costurilor pentru formațiile sale[25].

În 2009, Dauphine devine prima universitate franceză care primește eticheta European Quality Improvement System (EQUIS). În același an este înființată Fundația Dauphine. În 2010, Dauphine devine membru fondator al Paris Sciences & Lettres.

În 2014, Dauphine se alătură grupului grandes écoles[17].

2022 - 2027: proiect de modernizare campus[modificare | modificare sursă]

Din 2022, universitatea efectuează lucrări de renovare și modernizare a celor 60.000 de metri pătrați de spații existente și creează o aripă suplimentară de 4.000 de metri pătrați[26].

Școlarizare[modificare | modificare sursă]

Universitatea este specializată în științele organizațiilor și deciziei, prin intermediul a 8 domenii de învățământ: management, finanțe, economie, drept, științe sociale, matematică, informatică și jurnalism. Universitatea oferă 7 licențe, 20 de mastere, 7 programe doctorale, precum și pregătire pentru mai multe concursuri administrative, și 80 de programe în formare continuă[27][28].

Universitatea Dauphine oferă o licență adaptată pentru artiști, sportivi și antreprenori (aproximativ 30 de studenți în fiecare an). Studenții urmează primul și al doilea an de licență în cadrul unui grup dedicat, pe durata a șase semestre în loc de patru. Programul de cursuri este identic[29].

Selecție[modificare | modificare sursă]

Din 2020, admiterea se realizează prin intermediul platformei Parcoursup[n 6] pentru licență. Criteriile de admitere iau în considerare notele și dosarul candidaților din ultimele două clase de liceu. În 2020, au fost aproximativ 20.000 de candidaturi[33].

Selecția la intrarea în master se face pe baza notelor obținute la bacalaureat și în licență. Din cei 5000 de studenți în master, 1500 sunt în învățământul dual[29].

Nu există un barem de admitere propriu-zis la Universitatea Paris-Dauphine, deoarece sunt luați în considerare mai mulți factori în evaluarea candidaturii unui absolvent de liceu. Dosarele sunt evaluate luând în considerare notele disponibile din ultimele două clase de liceu, precum și cele de la bacalaureat. Selecția se bazează, de asemenea, pe algoritmul Boléro[34].

Cu toate acestea, din cei șase sute de studenți admisi în primul an de licență în Științele Organizațiilor în septembrie 2020, 99,81% au obținut mențiunea "bine" sau "foarte bine" la bacalaureat (din care 94,07% au obținut mențiunea "foarte bine")[35].

Campusuri în străinătate, programe externalizate, Institutul Practic de Jurnalism[modificare | modificare sursă]

Universitatea Paris-Dauphine este o parte a Universității Paris Sciences & Lettres, care se numără printre primele 50 de universități din lume[36]. În afară de campusul istoric situat în Paris, universitatea are două campusuri în Londra și Tunis, precum și programe de învățământ desfășurate în alte locații, cum ar fi Frankfurt și Madrid, și numeroase parteneriate academice (cum ar fi YERUN, Alliance SIGMA etc.).

Campusul Tunis[modificare | modificare sursă]

Deschisă în 2009, Universitatea Paris-Dauphine Tunis este primul campus al Universității Paris-Dauphine în afara granițelor Franței. Aici sunt oferite programe de licență în management și gestionarea organizațiilor, precum și în matematică și informatică pentru decizii. De asemenea, universitatea oferă mai multe programe de masterat[37].

Campusul din Londra[modificare | modificare sursă]

Începând din 2014, campusul din Londra oferă în special programul "Bachelor's in Economics and Management", echivalentul licenței în Științele Organizațiilor de la Paris. Selecția se face printre absolvenții de liceu ai școlilor franceze din străinătate[n 7], posesorii de bacalaureat internațional sau cei cu calificativele A-level britanice. Pentru al treilea an, studenții pot decide să-și continue studiile în Londra, Paris sau într-un program internațional.

Programul de la Madrid[modificare | modificare sursă]

Dauphine a deschis echivalentul programului său de licență în Științele Organizațiilor la Madrid pentru anul universitar 2016 în parteneriat cu Universitatea Carlos al III-lea.

Diplomă francezo-germană[modificare | modificare sursă]

Dauphine oferă în parteneriat cu Universitatea Johann Wolfgang Goethe din Frankfurt programul de diplomă franco-germană de licență în management sau economie aplicată.

Institutul Practic de Jurnalism[modificare | modificare sursă]

Din 27 mai 1991, Institutul Practic de Jurnalism este una dintre cele 14 școli recunoscute în Franța, prin intermediul dispozitivului prevăzut de Convenția Colectivă Națională de Muncă a Jurnaliștilor[n 8]. Institutul a fost recunoscut de către stat pe 28 ianuarie 1993. Diplomele sale în jurnalism sunt aprobate de Ministerul Învățământului Superior și Cercetării din 2004.

În septembrie 2011, IPJ este integrat prin decret în Universitatea Paris-Dauphine și devine Institutul Practic de Jurnalism al Universității Paris-Dauphine[40], acordând studenților săi o diplomă dublă: un master în jurnalism al Universității Paris-Dauphine și o diplomă proprie IPJ. Institutul primește 96 de studenți pe an pentru un program de doi ani în masterat. Acest diplômă este recunoscută din 1991 prin convenția colectivă a jurnaliștilor.

La Défense - Vedere din partea de sus a bibliotecii Universității Paris-Dauphine.

Cercetare[modificare | modificare sursă]

Cercetarea la Universitatea Paris-Dauphine este organizată în jurul a 6 discipline (management, economie, sociologie și științe politice, drept, matematică și informatică), toate axate pe științele organizațiilor și deciziei.

Clasamente și recunoaștere[modificare | modificare sursă]

Universitatea Paris-Dauphine a primit labelul European Quality Improvement System (EQUIS), care a fost reînnoit în 2015[41] și apoi în 2020. De asemenea, universitatea se regăsește în clasamentele mondiale de top ca membru al Paris Sciences & Lettres (PSL). Aceste realizări confirmă angajamentul și excelenta instituției în domeniul educației și cercetării.

  • Clasamentul QS World University Rankings 2024: Universitatea Paris-Dauphine se află pe locul 24 în lume și este clasată pe primul loc în Franța (în calitate de membru fondator al PSL)[42].
  • Clasamentul Times Higher Education 2022: Universitatea Paris-Dauphine ocupă locul 40 în lume și este clasată pe primul loc în Franța (în calitate de membru fondator al PSL)[43].

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b În Franța, grand établissement este un statut juridic al unor anumite instituții naționale de învățământ superior și cercetare, care beneficiază de personalitate juridică și de autonomie pedagogică și științifică, administrativă și financiară. Acest statut le conferă instituțiilor o anumită flexibilitate și independență în gestionarea activităților lor, permițându-le să își stabilească propriile politici și să ia decizii în mod autonom. Un "grand établissement" este un tip specific de instituție publică cu caracter științific, cultural și profesional (EPSCP) în Franța. Condițiile pentru recunoașterea ca "grand établissement" sunt stabilite în Codul Educației. Aceste condiții includ criterii precum excelența academică, contribuția semnificativă la cercetare și inovare, precum și capacitatea de a oferi programe educaționale și de formare de înaltă calitate. Obținerea statutului de "grand établissement" conferă instituției un prestigiu și o autonomie sporite în gestionarea activităților sale[13].
  2. ^ Conférence des Grandes Écoles (CGE) est o asociație franceză formată din instituții de învățământ superior și de cercetare, fondată în 1973 de către douăsprezece școli franceze (unsprezece școli de inginerie și o școală de comerț)[16]. Rolul său este de a promova dezvoltarea și prestigiul membrilor săi, în Franța și în afara ei, în scopul îmbunătățirii notorietății lor, în legătură cu actorii economici și societatea civilă.
  3. ^ Legea din 12 noiembrie 1968 privind orientarea învățământului superior, cunoscută sub numele de legea Faure, în referire la ministrul francez al Educației Naționale, Edgar Faure, este o lege franceză care reformează administrativ universitatea, acordând o autonomie consolidată instituțiilor, eliminând facultățile și creând unitățile de învățământ și cercetare (UER) precum și un "Consiliu Universitar" la care participă delegați ai studenților, personal tehnic (BIATOSS) și administrativ, precum și personalități externe (aleși locali, antreprenori, sindicaliști). Ea încurajează de asemenea pluridisciplinaritatea prin integrarea activităților de învățământ și cercetare prin statutul de profesor-researcher. Legea de orientare marchează astfel o ruptură în învățământul francez prin integrarea unor revendicări din mai 68, cum ar fi participarea la gestionarea instituțiilor de către toți actorii din învățământ și facilitarea interdisciplinarității.[19]
  4. ^ Mișcarea împotriva reformei universităților Savary din 1983 a fost o serie de polemici, greve, manifestații și ocupări ale unor locuri simbolice pentru a contesta un proiect de lege care urmărea să reformeze universitățile franceze și care a fost promulgat în ianuarie 1984.
  5. ^ Proiectul de lege Devaquet este un proiect de lege destinat reformării universităților franceze, prezentat la sfârșitul anului 1986 de către Alain Devaquet, ministru delegat pentru Învățământul Superior și Cercetare în al doilea guvern condus de Jacques Chirac. Proiectul prevedea în special selectarea studenților la intrarea în universități și introducerea unei competiții între acestea. Fiind puternic contestat în noiembrie și decembrie 1986 în cadrul unui mișcare de protest studențesc și liceal, marcându-se în special prin manifestații masive de respingere și moartea lui Malik Oussekine, proiectul a fost retras la data de 8 decembrie 1986. Cu toate acestea, ulterior, selectarea la intrarea în învățământul superior și competiția între universități au fost introduse progresiv.[22][23].
  6. ^ Parcoursup este o platformă web creată în 2018, destinată colectării și gestionării opțiunilor de alocare a viitorilor studenți din învățământul superior francez. În 2020, ea gestionează aproape 936.000 de studenți și mai mult de 21.000 de formații.[30][31][32]
  7. ^ Școlile franceze din străinătate (EEFE) (franceză Établissement scolaire français à l'étranger) sunt instituții școlare situate în afara teritoriului francez, omologate de Ministerul francez al Educației Naționale și coordonate de Agenția pentru Învățământul Francez în Străinătate. Cursurile sunt predate în principal în limba franceză, iar programele școlare sunt aceleași ca și cele urmate în Franța[38].
  8. ^ Convenția Colectivă Națională de Muncă a Jurnaliștilor (CCNTJ) (franceză Convention collective nationale de travail des journalistes) este un contract colectiv de muncă din Franța care se aplică întregului corp de 35.000 de jurnaliști titulari ai cardului de presă și care beneficiază astfel de statutul de jurnalist profesionist[39].

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Le Monde,  
  2. ^ L'agitation continue dans certains établissements secondaires. M. JEAN-PAUL GILLI PRÉSIDENT DE L'UNIVERSITÉ DE DAUPHINE. (în franceză), Le Monde, , accesat în  
  3. ^ M. HENRI TÉZENAS DU MONTCEL PRÉSIDENT DE L'UNIVERSITÉ PARIS,-DAUPHINE (în franceză), Le Monde, , accesat în  
  4. ^ https://dauphine.psl.eu/dauphine/presentation-universite/historique  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  5. ^ https://www.cairn.info/l-enseignement-de-la-gestion-en-france--9782376874539-page-81.htm  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  6. ^ http://www.rfi.fr/france/20180815-lieux-oublies-sous-cahiers-heritage-le-passe-diplomatique-universite-da  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  7. ^ Elie Cohen (în franceză), Le Monde, , accesat în  
  8. ^ Enseignement supérieur : Bernard de Montmorillon, élu président de l'université Paris-IX-Dauphine (în franceză), Le Monde, , accesat în  
  9. ^ "Dauphine offre une plus grande valeur ajoutée que les grandes écoles" (în franceză), Le Monde, , accesat în  
  10. ^ https://www.lefigaro.fr/decideurs/nomination/2016/12/13/33002-20161213ARTFIG00351-isabelle-huault-une-presidente-pour-l-universite-paris-dauphine.php  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  11. ^ https://www.aefinfo.fr/depeche/641159-paris-dauphine-el-mouhoub-mouhoud-est-elu-president  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  12. ^ Ministerul franceză a Universităților și Cercetării[*]​, Data.gouv.fr, accesat în  
  13. ^ fr Articolul L717-1 din Codul Educației din Franța  (accesat la 05/05/2024)
  14. ^ fr Decretul nr. 68-926 din 24 octombrie 1968 privind înființarea la Paris a unui centru universitar cu statut de facultate și denumit Centrul Universitar Dauphine.  (accesat la 05/05/2024)
  15. ^ fr Consiliul de Miniștri din 25 februarie 2004. Crearea Universității de Tehnologie în Științe Organizaționale și Decizie Paris-Dauphine.  (accesat la 05/05/2024)
  16. ^ Passant, Adrien Jean-Guy (). À l'origine des écoles de commerce: ESCP Business School, la passion d'entreprendre (în franceză). Paris: L'Harmattan. pp. 23–24. ISBN 978-2-343-18659-7. 
  17. ^ a b CS; SB (). „L'université Paris Dauphine rejoint le cercle des grandes écoles”. L'Etudiant EducPros (în franceză). Accesat în . 
  18. ^ Ravel, Clotilde. „Lieux oubliés: l'université Paris-Dauphine, «Sous les cahiers, l'héritage?»”. rfi (în franceză). Accesat în . 
  19. ^ Poucet, Bruno; Valence, David (). La loi Edgar Faure, réformer l'université après 1968. Histoire. Histoire politique de la France au XXe siècle (în franceză). Rennes: Presses universitaires de Rennes. ISBN 978-2-7535-4872-5. 
  20. ^ Bonrepaux, Christian; Perucca, Brigitte (). „Un rêve, deux facs - Mai 68 a donné naissance à deux universités, celle de Vincennes, devenue Saint-Denis, et Dauphine, à Paris. Quarante ans plus tard, l'une est la fac des plus pauvres, l'autre celle des plus riches”. Le Monde Société (în franceză). Accesat în . 
  21. ^ Faucherre, Rémi (). Atypie-Utopie Vincennes, Naissance d'une université - mai 1968-Janvier 1969 (în franceză). Paris: Université Paris 7-Diderot Unité de Formation et de Recherche: Géographie-Histoire et Sciences Sociales. 
  22. ^ Graveleau, Séverin (). „La réforme de l'accès à l'université définitivement adoptée”. Le Monde Campus (în franceză). Accesat în . 
  23. ^ De Cock, Laurence (). „Concurrence de la maternelle à l'université”. Le Monde Diplomatique (în franceză): 21. Accesat în . 
  24. ^ fr Decretul nr. 2004-186 din 26 februarie 2004 privind înființarea universității de tehnologie în științele organizațiilor și deciziei Paris-Dauphine.  (accesat la 06/05/2024)
  25. ^ Merlin, Pierre (). L'Université assassinée : Vincennes (1968-1980). Essai (în franceză). Paris: Editions Ramsay. p. 139. ISBN 978-2-402-04203-1. 
  26. ^ „L'Université Paris Dauphine - PSL se transforme!” (în franceză). studyrama.com. . Accesat în . 
  27. ^ fr [https://dauphine.psl.eu/formations/choisir-sa-formation Alege-ți școlarizarea la Universitatea Paris Dauphine-PSL ] (accesat la 06/05/2024)
  28. ^ fr Universitatea Paris Dauphine: admitere, înscriere și prețuri  (accesat la 06/05/2024)
  29. ^ a b Tarlé, Sophie de (). „Comment entrer à Dauphine en licence et en master”. Le Figaro Etudiant (în franceză). Accesat în . 
  30. ^ Musselin, Christine (). La grande course des universités (în franceză). Paris: Sciences po, les presses. ISBN 978-2-7246-2055-9. OCLC 979990141. 
  31. ^ Beaud, Stéphane; Millet, Mathias (). L'université, pour quoi faire?. La vie des idées (în franceză). Paris: la Vie des idées.fr. ISBN 978-2-13-082443-5. OCLC 1241067597. 
  32. ^ Faerber, Johan (). Parlez-vous le Parcoursup?. Libelle (în franceză). Paris: Seuil. ISBN 978-2-02-152597-7. 
  33. ^ „Universitatea Paris Dauphine – PSL: cum să vă înscrieți la școală?” (în franceză). thotismedia.com. Accesat în . 
  34. ^ Nunès, Eric (). „A Dauphine, le poids du lycée d'origine dans la sélection Parcoursup”. Le Monde Campus (în franceză). Accesat în . 
  35. ^ Condis, Stéphanie (). „Les facs d'éco-gestion, sérieuses concurrentes des écoles de commerce”. Le Nouvel Obs (în franceză). Accesat în . 
  36. ^ Autié, Valentin (). „Classement QS 2024: PSL confirme et l'Institut Polytechnique de Paris progresse”. Le Figaro Etudiant (în franceză). Accesat în . 
  37. ^ fr Universitatea Paris Dauphine-PSL, campusul Tunis (pagina oficială)  (accesat la 06/05/2024)
  38. ^ fr Agenția pentru învățământul francez în străinătate (pagina oficială)  (accesat la 06/05/2024)
  39. ^ fr Commission de la Carte d'Identité des Journalistes Professionnels (pagina oficială)  (accesat la 07/05/2024)
  40. ^ fr Decretul nr. 2011-1128 din 19 septembrie 2011 privind integrarea Institutului Practic de Jurnalism la Universitatea de Tehnologie în Științele Organizațiilor și Deciziei Paris-Dauphine.  (accesat la 07/05/2024)
  41. ^ fr Școli acreditate EQUIS  (accesat la 07/05/2024)
  42. ^ en QS World University Rankings 2024: Top global al universităților  (accesat la 07/05/2024)
  43. ^ en Clasamentul mondial al universităților 2022  (accesat la 07/05/2024)

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Universitatea_Paris_Dauphine&oldid=16238445