Petru Fotesco

Petru Fotescu
Date personale
Născut	7 iunie 1913 Balta, Gubernia Podolia, Imperiul Rus
Decedat	16 octombrie 1999 (86 de ani) Chișinău, Republica Moldova
Înmormântat	Cimitirul Central din Chișinău
Cetățenie	Imperiul Rus (1913–1917)  Republica Populară Ucraineană (1917–1918)  Regatul României (1918–1940)  Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste (1940–1991)  Republica Moldova (1991–1999)
Ocupație	politician railway worker[*][[railway worker (occupation related to railroad networking)|​]] mecanic de locomotivă[*]​
Limbi vorbite	limba rusă
Deputat în Sovietul Suprem al RSS Moldovenești
În funcție 1963 – 1971
Premii	Medalia „Secera și Ciocanul”[*]​ Ordinul Lenin medal «V oznamenovanie 100-letia so dnea rojdenia Vladimira Ilicea Lenina»[*][[medal «V oznamenovanie 100-letia so dnea rojdenia Vladimira Ilicea Lenina» (commemorative medal of the Soviet Union)|​]] Medalia „Pentru Merit în Muncă în Marele Război pentru Apărarea Patriei din 1941–1945”[*]​ Medalia „Pentru vitejie în muncă”[*]​ Medalia „Veteran al muncii”[*]​
Partid politic	PCUS

Petru Fotesco (în rusă Пётр Игнатьевич Фотеско, transliterat: Piotr Ignatievici Fotesko; n. 7 iunie 1913, Balta, Gubernia Podolia, Imperiul Rus – d. 16 octombrie 1999, Chișinău, Republica Moldova) a fost un mecanic de locomotivă sovietic moldovean care a activat la Depoul de locomotive din Chișinău. În anul 1966 fost distins cu titlul de Erou al muncii socialiste, de asemenea, cu insigna „Feroviar de onoare”.

Biografie

S-a născut la 7 iunie 1913 în orașul Balta, gubernia Podolia (Imperiul Rus), într-o familie de muncitori moldoveni. Din 1918 până în 1940 a locuit în Basarabia, atunci parte a României.

Și-a început cariera în 1928 ca muncitor de ocazie. În 1932, începe să lucreze în transportul feroviar ca mecanic la depozitul de locomotive din Chișinău. După ocupația sovietică a Basarabiei, a început să lucreze ca asistent de locomotivă.

La începutul Războiului Germano-Sovietic, îndeplinea funcția conducerii evacuării materialului rulant în regiunea Rostov. În timpul războiului, a lucrat la construcția liniei de cale ferată Bataisk–Aksai, apoi ca mecanic la un depozit al căii ferate Așgabat din RSS Turkmenă.

După reocuparea Basarabiei, s-a întors la Chișinău la slujba anterioară, ca asistent mecanic de locomotivă. În 1948 a devenit șofer de locomotivă. În 1961 a început să lucreze ca șofer de locomotivă Diesel.

A obținut rezultate deosebit de mari în timpul „planului de șapte ani” (1959-1965), devenind unul dintre cei mai buni mecanici de locomotivă diesel din republică.

Prin decretul Prezidiului Sovietului Suprem al URSS din 4 august 1966, pentru succesele remarcabile obținute în „îndeplinirea sarcinilor planului de șapte ani în transport, dezvoltarea și reconstrucția tehnică a căilor ferate”, a fost decorat cu titlul de „Erou al Muncii Socialiste” cu prezentarea Ordinului lui Lenin și a medaliei de aur „Secera și Ciocanul”.

În 1968 a devenit pensionar, dar a continuat să lucreze ca mecanic la depoul de locomotive din Chișinău. Numele său a fost inclus în „Cartea de Onoare de Aur a RSS Moldovenești”, precum și în „Cartea de Onoare a Depoului de Locomotive din Chișinău”.

A fost ales deputat al Sovietului Suprem al RSS Moldovenești al convocărilor a VI-a și a VII-a (1963–1971). Ca membru al PCUS, a fost delegat la Congresele IX (1960) și XV (1981) ale Partidului Comunist al RSSM.

A decedat în Chișinău la 16 octombrie 1999, fiind înmormântat la cimitirul armenesc.

Bibliografie

• Музалевский, М. В. Герои Социалистического Труда: биобиблиографический словарь. – Т.1. - РИЦ Кавалер, 2008.
• Герои Социалистического Труда Молдавии / Г. Ф. Савченко, В. И. Царанов.. — Кишинёв: Картя молдовеняскэ, 1984. — 701 с.
• Советская Молдавия--краткая энциклопедия. Глав. ред. Молдавской Сов. энциклопедии, 1982 — Всего страниц: 709.