Sari la conținut

Neagu Cosma

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Neagu Cosma
Date personale
Născut1925 Modificați la Wikidata
Decedat (82 de ani) Modificați la Wikidata

Neagu Cosma (n. 1925, comuna Padina, județul Buzău – d. 13 martie 2007) a fost un general român de Securitate. A fost comandant al Direcției a III-a de Contraspionaj a Securității.

A fost și comandant al Școlii de ofițeri de Securitate de la Băneasa. După trecerea sa în rezervă, a devenit președinte executiv al Automobil Clubul Român (ACR). În anul 1990 a fost reactivat în SRI de către directorul Virgil Măgureanu ca șef al Serviciului de Inspecții și consilier al directorului, dar la scurt timp a fost trecut în rezervă.

După Revoluția din decembrie 1989, s-a remarcat ca autor al mai multor volume de dezvăluiri din culisele Securității.

Distincții[modificare | modificare sursă]

Prin Decretul Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne nr. 500/1964 i s-a conferit Ordinul „23 August” clasa a IV-a „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul celei de a XX-a aniversări a eliberării patriei”.[1]

A fost distins cu Ordinul Pentru servicii deosebite aduse în apărarea orînduirii sociale și de stat clasa a II-a (1971) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român”.[2]

Cărți publicate[modificare | modificare sursă]

  • Fapte din umbră, I-IV (Editura Politică, București, 1975-1983) - împreună cu D. Marinescu și R. Georgescu;
  • La Săcele liniște (Ed. Sport-Turism, București, 1982) - împreună cu Mihai Stan;
  • Cine l-a ucis pe Abel? (Ed. Sport-Turism, București, 1984) - împreună cu Mihai Stan;
  • Noaptea amăgirii (Ed. Cartea Românească, București, 1986);
  • Cupola. Securitatea văzută din interior. Pagini de memorii (Ed. Globus, București, 1994);
  • Dictatul de la Viena (30 august 1940) (Ed. Bravo-Press, București, 1996);
  • Dominația comunistă. 1944-1989 (Ed. Bravo Press, București, 1996);
  • Securitatea, poliția politică, dosare, informatori (1998);
  • Culisele Palatului Regal (Ed. Globus, București, 1998).

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Decretul nr. 500/1964 pentru conferirea unor ordine și medalii, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Populare Romîne nr. 18 din 9 decembrie 1964.
  2. ^ Decretul nr. 138 din 20 aprilie 1971 al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România privind conferirea unor ordine ale Republicii Socialiste România, art. 8.

Legături externe[modificare | modificare sursă]