Sari la conținut

Ioan Curea

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Ioan Curea
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Decedat (75 de ani) Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațieseismolog[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata

Ioan Curea (n. 30 martie 1901, Iertof – d. 2 martie 1977, Timișoara) a fost un astronom și seismolog român. A construit un seismograf orizontal, având un pendul de 540 kg și un amortizor de aer, înregistrarea datelor fiind mecanică. A stabilit o metodă nouă pentru a determina erorile periodice ale șuruburilor micrometrice. În urma cercetărilor sale a stabilit un procedeu de aproximare liniară pentru determinarea oscilațiilor solului în cutremure și a imaginat formule matematice noi pentru corecții diferențiale de refracție, de aberație sau paralaxă anuală. A dotat observatorul astronomic și stația seismografică din Timișoara cu aparatură de producție proprie și a construit planetariul din Timișoara.

A înființat mai multe publicații de specialitate: Bulletin seismique de la station seismique de l'Universite de Cluj (1940), Bulletin seismique de la station de Timisoara (1943-1950), Observații seismometrice la stația seismografică a Institutului politehnic din Timișoara (1950-1977).

Lucrări[modificare | modificare sursă]

  • Stațiunea seismică a Observatorului astronomic din Cluj (1940)
  • Planetariul Universității din Timișoara (1965)
  • Ecuatorialul Observatorului astronomic din Timișoara (1968)

Articole[modificare | modificare sursă]

  • Asupra unor unde seismice sinusoidale (1956)
  • Un tip special de unde seismice sinusoidale (1960)
  • Observations of the artificial satelites of the earth (1965)
  • Studiul macroseismic al cutremurelor de pământ (1968)

Distincții[modificare | modificare sursă]

În anul 1971 a fost decorat cu Ordinul Muncii cl. I.[1]

Note[modificare | modificare sursă]