Grigori Vacar

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Grigori Vacar
Date personale
Născut1901 Modificați la Wikidata
Mîronî, Gubernia Podolia, Imperiul Rus Modificați la Wikidata
Decedat (36 de ani) Modificați la Wikidata
Sandarmokh⁠(d), RSFS Rusă, URSS Modificați la Wikidata
ÎnmormântatSandarmoh[*][[Sandarmoh (cemetary forest massif in Karelia, Russia)|​]] Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitor Modificați la Wikidata
Activitate
StudiiOdeskîi derjavnîi ahrarnîi universîtet[*][[Odeskîi derjavnîi ahrarnîi universîtet |​]]

Grigori Vacar (în ucraineană Григорій Васильович Вакар; n. 1901, Mîronî, Gubernia Podolia, Imperiul Rus – d. , Sandarmokh⁠(d), RSFS Rusă, URSS; a fost cunoscut sub pseudonimul Gro Vakar sau Vakar)[1] a fost un scriitor și poet-futurist sovietic ucrainean.

Biografie[modificare | modificare sursă]

S-a născut în satul Miron din ținutul Balta, gubernia Podolia, Imperiul Rus (azi în Ucraina), într-o familie de țărani. Din 1923, a locuit la Odesa, unde a studiat agronomia la Institutul agricol, în acest timp a publicat poezie în ziarul regional Cervonîi step („Stepa roșie”).

După finalizarea studiilor superioare, în 1927 s-a mutat la Harkov, unde s-a alăturat asociației Nova ghenerația („Noua Generație”). A lucrat ca angajat, a publicat poezie în revistele Vsesvit („Universul”) și „Noua Generație”.

În 1932, a publicat romanul anticolonial Poizdi pidut' na Parij („Trenurile vor merge la Paris”). Pe baza poveștilor unui fost membru al Legiunii Străine din Africa, de asemenea, a scris o carte de proză documentară Rumi rijut' arabiv („Rumii îi măcelăresc pe arabi; rumi – așa îi spuneau arabii francezilor).

În 1934 s-a stabilit la Kiev, iar în vara aceluiași an, a fost arestat pentru prima dată. În câteva luni, a fost eliberat în baza ordinului de a rămâne acasă. A fost arestat din nou în noiembrie 1934 și condamnat în martie 1935 la cinci ani de lagăr. Și-a ispășit pedeapsa la Solovki. A fost executat prin împușcare pe 3 noiembrie 1937 în zona Sandarmoh (lângă Sankt-Petersburg).

A fost reabilitat de completul judiciar al Curții Supreme a RSS Ucrainene (14 august 1959) și Tribunalul Regional din Arhangelsk (4 august 1965).

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Остання адреса. До 60-річчя соловецької трагедії. — Київ: Сфера. — Том 1. — 1997.

Biografie[modificare | modificare sursă]

  • Шевченко С. В. Наган-країна. — Київ : Український пріоритет, 2019. — pp. 65—78. — ISBN: 978-617-7656-44-8.
  • Шевченко С. В. Ґро Вакар: ім'я з мороку Соловків [Архівовано 16 липня 2015 у Wayback Machine.] // Дзеркало тижня. Україна. — 2015. — № 21. — 12–19 червня.
  • Українська авангардна поезія (1910–1930-ті роки): Антологія / Упор. Олег Коцарев, Юлія Стахівська; передм. Олега Ільницького. — Київ : Смолоскип, 2014. — pp. 89–99. — ISBN: 978-966-2164-71-8.
  • Шевченко С. В. Імперія терору. — К.: Фенікс, 2021. — pp. 56—70, 242.