George Crișan
| George Crișan | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 7 noiembrie 1887 |
| Decedat | 23 iunie 1935 |
| Cetățenie |  România  |
| Ocupație | Avocat |
| Limbi vorbite | limba română |
| Activitate | |
| Partid politic | Partidul Național-Țărănesc |
Modifică date / text  | |
George Crișan (n. 7 noiembrie 1887, Beiuș, jud. Bihor – d. 23 iunie 1935, București) a fost delegat din partea cercului electoral Aletea-Sântana, comitatul Arad la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, organismul legislativ reprezentativ al „tuturor românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească”, cel care a adoptat hotărârea privind Unirea Transilvaniei cu România, la 1 decembrie 1918[1]
Biografie[modificare | modificare sursă]
George Crișan s-a născut în familia tăbăcarului Ilarie Crișan, într-o familie cu încă 4 frați. Rămâne la scurt timp orfan de mamă. Se înscrie la Facultatea de Drept a Universitații din Budapesta, unde obține atât licența, cât și titlul de doctor în științe juridice. Se înscrie în Baroul Arad pentru stagiatură în perioada 5 februarie 1909 -1 septembrie 1912, iar începând cu data de 12 noiembrie 1912 se înscrie ca avocat definitiv în baroul arădean și își deschide propriul birou.
A publicat în presa românească articole politice, dar și studii de specialitate în drept internațional sau de analiză politică. În anul 1929 a editat volumul "Două politici", iar în 1930 "Un nou program de finanță publică".[2]
Activitate politică[modificare | modificare sursă]
A fost avocat, membru și secretar al P.N.R., secretar al C.N.R. Arad, secretar al Marii Adunări Naționale și delegat la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia de la 1 decembrie 1918 din partea cercului Aletea-Sântana, comitatul Arad, (azi județul Arad) apoi a devenit după 1918, președintele Casei Naționale de Economii și Cecuri Poștale, a mai fost deputat, ministru, secretar al P.N.Ț, pentru Ardeal, președinte al P.N.Ț Bihor.[1]
După Unire a fost desemnat să facă parte din delegația română la Conferința de Pace de la Paris. În anul 1919 a fost desemnat să facă parte din delegația română de la Conferința Internațională de la Haga. La alegerile parlamentare din noiembrie 1919 a obținut mandatul de deputat în circumscripția Vașcău.
El a rămas un activist de marcă al PNR și apoi al PNȚ. Astfel, în timpul guvernării PNȚ a fost secretar de stat la Ministerul Lucrărilor Publice și Comunicații (1931-1932). A făcut parte din conducerea organizației Transilvania-Banat a partidului, fiind un colaborator apropiat al liderilor ardeleni, Iuliu Maniu și Al. Vaida-Voevod. A îndeplinit chiar și funcția de secretar al acesteia. Pentru o lungă perioadă de timp a fost și președintele organizației județene Bihor a Partidului Național Țărănesc. La alegerile din 1931 a obținut un nou mandat de deputat de Bihor, când a fost ales și vicepreședinte al Camerei Deputaților.[2]
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b Ioan I. Șerban (coord.), Dicționarul personalităților Unirii. Trimișii românilor transilvăneni la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, Muzeul Național al Unirii, Alba Iulia, 2003, p. 81
- ^ a b https://dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/82600/1/Crisan_George.pdf
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Ioan I. Șerban, Dorin Giurgiu, Ionela Mircea, Nicolae Josan, Dicționarul personalităților Unirii. Trimișii românilor transilvăneni la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, Muzeul Național al Unirii, Alba Iulia, 2003.
Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]
- Daniela Comșa, Eugenia Glodariu, Maria M. Jude, Clujenii și Marea Unire, Muzeul Național Transilvania, Cluj-Napoca, 1998
- Florea Marin, Medicii și Marea Unire, Editura Tipomur, Târgu Mureș, 1993
- Silviu Borș, Alexiu Tatu, Bogdan Andriescu, (coord.), Participanți din localități sibiene la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918, Editura Armanis, Sibiu, 2015
Vezi și[modificare | modificare sursă]
Lista delegaților la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia