Ernest de Babenberg
| Ernest de Babenberg | |
| Margraf al Austriei | |
 Margraful Ernst rănit în Bătălia de la Homburg an der Unstrut (arborele genealogic Babenberg, Mănăstirea Klosterneuburg, 1490). | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 1027 |
| Decedat | 10 iunie 1075 |
| Înmormântat | Abația Melk  |
| Cauza decesului | mort în luptă[*] |
| Părinți | Adalbert Frozza Orseolo |
| Căsătorit cu | Adelaida de Eilenburg[*] Suanhild a Ungariei[*] |
| Copii | Leopold al II-lea Adalbert I de Bogen[*] Justizia of Babenberg[*] |
| Ocupație | margraf |
| Apartenență nobiliară | |
| Titluri | margraf |
| Familie nobiliară | Casa de Babenberg |
| Margraf al Austriei | |
| Domnie | 1055 - 1075 |
| Predecesor | Adalbert |
| Succesor | Leopold al II-lea |
Modifică date / text  | |
Ernest, supranumit cel Viteaz, (n. 1027 – d. ) aparținând Casei de Babenberg a fost margraf al Austriei din 1055 până în 1075.[1] A fost fiul lui Adalbert cel Victorios și al soției sale, Frozza Orseolo, (Frowiza) fiica dogelui Ottone Orseolo.
Ernest l-a succedat pe tatăl său, Adalbert, reușind să unească sub cârmuirea sa Marca Boemiei și Marca Ungariei cu Marca Austriei. În timpul domniei sale, familia Kuenringer a început colonizarea regiunii numite astăzi Waldviertel din Austria Inferioară.
La începutul Controversei pentru învestitură el s-a aflat de partea împăratului Henric al IV-lea. Deși jurământul său de vasal nu îl obliga să participe cu oaste la campaniile militare ale împăratului romano-german care nu se desfășurau în apropierea graniței Mărcii de Austria, totuși Ernest a luat parte alături de Henric al IV-lea pe 9 iunie 1075 la Bătălia de la Homburg an der Unstrut (în Rebeliunea Saxonilor condusă de contele Otto de Nordheim și de ducele Saxoniei, Magnus von Bilung).[2] Deși împăratul a fost învingător, Ernest a fost recunoscut de saxoni în timpul bătăliei și, așa cum a dovedit examinarea rămășițelor sale găsite în mormântul din Abația Melk, el a fost brutal ucis de adversarii săi.[2] Conform cronicarului Lampert von Hersfeld, margraful a fost adus „grav rănit și pe jumătate mort în tabăra sa unde a doua zi a murit”.[2] A fost înmormântat în Abația Melk.
Succesorul său, fiul cel mare, Leopold al II-lea, care a preluat Marca de Austria, a fost recompensat de Henric al IV-lea cu teritorii mari în nordul mărcii, păduri lângă Raab și în sud lângă Rogac, pentru a-și demonstra recunoștința. Acestea au fost însă ultimele teritorii pe care împăratul le-a dăruit familiei de Babenberg.[2]
Căsătoria și descendenții[modificare | modificare sursă]
Ernest s-a căsătorit cu Adelaida (d. 1071), fiica margrafului Dedi I de Meissen din familia Wettin.[1] Din căsătoria lor au rezultat trei copii:
- Leopold (1050–1095), succesor al tatălui său, margraf al Austriei 1075–1095, căsătorit cu Ida a cărei origine nu este exact stabilită, dar care provenea probabil din casa conților de Formbach și era probabil văduva lui Haderich de Schwarzenburg;
- Justizia (d. între 1120/1122), căsătorită cu contele Otto al II-lea (al III-lea) de Wolfratshausen;
- Adalbert de Pernegg (d. 1100), conte de Bogen.
După moartea primei soții, Ernest s-a căsătorit în 1072 cu Suanhild (d. 1120), fiică a contelui Sighard al VII-lea al Ungariei și nepoata contelui palatin al Bavariei, Hartwig al II-lea, din familia mamei ei. Din această căsătorie nu au rezultat copii.
Note[modificare | modificare sursă]
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Karl Lechner: Ernest, în Neue Deutsche Biographie (NDB), vol. 4, Editura Dunckner & Humblot, Berlin 1959, ISBN 3-428-00185-0, pp. 618-619 (versiune online).
- Max Büdinger: Ernest, în Allgemeine Deutsche Biographie (ADB), vol. 6, Leipzig 1877, pp. 293-294.
- Karl Lechner: Die Babenberger, Markgrafen und Herzoge von Österreich, Editura Böhlau, Viena 1997, ISBN 3-205-98569-9.
- Floridus Röhrig: Altmann und die Babenberger. Der heilige Altmann Bischof von Passau; Festschrift zur 900-Jahr Feier, Göttweig 1961.
- Stephan Vajda: Die Babenberger. Aufstieg einer Dynastie, Editura ORAC, Viena, 1986, ISBN: 3-7015-0011-8.
