Sari la conținut

Dumitru Furtună

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Dumitru Furtună
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Decedat (74 de ani) Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Religiecreștinism ortodox[*] Modificați la Wikidata
Ocupațieistoric Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română[1] Modificați la Wikidata

Dumitru Furtună (n. 26 februarie 1890, Tocileni, jud. Botoșani – d. 15 ianuarie 1965) a fost un preot, teolog, istoric, publicist și folclorist român.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Dumitru Furtună s-a născut în satul Tocileni din comuna Stănceni (azi în județul Botoșani), la 26 februarie 1890. A urmat studiile secundare la Seminarul Teologic din Iași, iar pe cele universitare la Facultatea de Teologie din București în 1915 și apoi a fost preot și profesor în Dorohoi. În perioada interbelică a colaborat cu mai multe publicații și reviste, administrând revista Tudor Pamfile din 1923. Mai târziu, devine doctor în teologie (1927). A contribuit cu lucrări de istoria bisericii și istorie locală, editând documente, inscripții și surse folclorice.[2]

Publicații[modificare | modificare sursă]

  • Preoțimea românească în sec. XVIII, 1915
  • Ucenicii starețului Paisie la mănăstirile Cernica și Căldărușani
  • Chesarie episcopul Buzăului. Viața și meritele sale. Studiu istoric, București, 1913, 59 p.

Folcloristică:

  • Izvodiri din bătrâni, 1912, ediția I, ediția a II-a, 1947, lucrare premiată de Academia Română
  • Vremuri înțelepte, 1913, culegere de povestiri, snoave și legende
  • Cântece bătrânești din părțile Prutului, 1927, cu 67 de balade

Comemorări[modificare | modificare sursă]

Strada „Dumitru Furtună” din Dorohoi îi poartă numele.[3]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ IdRef, accesat în  
  2. ^ Ștefănescu, Ștefan (coord.) (). Enciclopedia istoriografiei românești. București: Editura științifică și enciclopedică. p. 147. 
  3. ^ Tânărul din Dorohoi care zilele trecute a izbit o adolescentă cu mașina a comis-o din nou, 7 mai 2012, Liliana Anuței, Adevărul, accesat la 10 iulie 2013

Legături externe[modificare | modificare sursă]