Sari la conținut

Camil Velican

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Camil Velican
Date personale
Născut1878
Decedat1937
Cetățenie România Modificați la Wikidata
ReligieBiserica Română Unită cu Roma Modificați la Wikidata
OcupațieAvocat
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata

Camil Velican (n. 18 decembrie 1878, Târgu Mureș – d. 1937) a fost reprezentantul cercului Alba-Iulia (oraș) la Marea Adunare Națională.[1]

Biografie[modificare | modificare sursă]

Camil Velican a profesat avocatura. În anul 1911 era epitropul Bisericii Lipoveni-Alba Iulia.[2] Ședința de constituire a Consiliului Dirigent a avut loc în casa lui, unde s-a depus și jurământul de credință față de Marele Sfat Național.[3] În locuința sa, Consiliul Dirigent și-a desfășurat activitatea, până la data de 4 decembrie 1918, când Consiliul este mutat la Sibiu.[4] A fost membru în Consiliul Național Român și primul primar al orașului Alba Iulia în România întregită. A fost prefect în timpul încoronării regelui Ferdinand I și Reginei Maria la Alba Iulia. A mai fost și deputat.[5]

Părinții lui Velican au fost Alexandru Velican, judecător, și Maria Târlea, aceasta din urmă fiind înrudită cu Vasile Hossu și Iuliu Hossu. Camil Velican a urmat studii universitare la Cluj-Napoca și la Budapesta, la cea din urmă activând ca membru al societății de lectură „Petru Maior”, înființată din inițiativa studenților români, cu scopul cultivării spiritului național.[6]

A fost membru activ al Partidului Național Român. La întoarcerea sa de pe frontul italian, este chemat de către Iuliu Maniu la Viena. Aici, Velican primește dispoziția de a merge la Arad, noul sediu al Consiliului Național Român Central, pentru a se pune în slujba acestuia în vederea Convocării Marii Adunări Naționale. În această perioadă primește sarcina de a întâmpina trupele mareșalului Mackensen, reușind să obțină acordul ca trupele germane aflate în retrageresă ocolească Alba Iulia pentru a nu tulbura desfășurarea Marii Uniri.[6]

În semn de mulțumire pentru găzduirea Consiliului Dirigent în propria casă, Velican a primit de la Iuliu Maniu o carte poștală cu semnăturile a 12 membri ai Consiliului și penița de aur a lui Maniu, cu care acesta a semnat actul Unirii. Pentru meritele sale, Velican a primit decorațiile: Ordinul Ferdinand I, Coroana României în grad de comandor; Steaua României în grad de ofițer, Vulturul; Răsplata Muncii cl. I; Meritul Comercial și Cultural.[6]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Gelu Neamțu, Mircea Vaida-Voevod, 1 decembrie 1918. Mărturii ale participanților, vol. II, Editura Academiei Române, București, 2005, p. 294)
  2. ^ Șematismul veneratului cler al Arhidiecezei Mitropolitane Greco-Catolice Române de Alba Iulia și Făgăraș, Blaj, 1911, p. 34.
  3. ^ „Camil Velican, primul primar român al oraşului Alba Iulia”. adevarul.ro. . Accesat în . 
  4. ^ „Camil Velican, primul primar român al oraşului Alba Iulia”. adevarul.ro. . Accesat în . 
  5. ^ Gelu Neamțu, Mircea Vaida-Voevod, 1 decembrie 1918. Mărturii ale participanților, vol. II, Editura Academiei Române, București, 2005, p.294-295)
  6. ^ a b c . www.dacoromania-alba.ro https://www.dacoromania-alba.ro/nr25/avocatul_dr_camil_velican.htm. Accesat în .  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)