Sari la conținut

Bătălia de la Orbic

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Bătălia de la Orbic a fost o luptă între oștile conduse de Ștefan cel Mare și Petru Aron desfășurată la Orbic (azi, cartier al orașului Buhuși). A fost a doua confruntare armată între cei doi, după Bătălia de la Doljești din 12 aprilie 1457. Ambele bătălii au fost câștigate de Ștefan cel Mare, care și-a învins astfel rivalul la tronul Moldovei.

Datarea acestui eveniment a fost supusă mai multor revizuiri critice în literatura istoriografică și „rămâne încă o problemă a medievisticii ștefaniene”.[1] În funcție de soluționarea ei, diferă și interpretarea dată unor detalii privind contextul, premisele și consecințele bătăliei.

Beligeranții[modificare | modificare sursă]

În bătălie s-au confruntat fostul domn al Moldovei, Petru al III-lea Aron, și succesorul lui, Ștefan al III-lea cel Mare.

Petru Aron a ridicat pretenții la domnie ca fiu și moștenitor al lui Alexandru cel Bun. El a obținut tronul în 1451, asasinându-l mișelește pe predecesorul său, Bogdan al II-lea. Acesta fusese și el un fiu nelegitim al lui Alexandru cel Bun și tatăl tânărului voievod Ștefan, pe care l-a asociat la domnie încă din 1450. Petru Aron și-a păstrat tronul la început doar pentru scurte perioade de timp, fiind înlăturat de la putere în două rânduri de către rivalul său Alexăndrel, pe care l-a învins definitiv abia în 1455.

Tânărul Ștefan a fost silit să părăsească Moldova după asasinarea tatălui său și s-a refugiat pentru o vreme în Transilvania, împreună cu Vlad Țepeș, cu care avea legături de rudenie. În 1456, l-a însoțit pe acesta din urmă în Țara Românească. Devenit domn acolo, Vlad Țepeș i-a pus la dispoziție o oaste munteană, cu care Ștefan s-a întors în Moldova în aprilie 1457 pentru a-l înfrunta pe Petru Aron. Corpului expediționar i s-au adăugat sprijinitori din Țara de Jos a Moldovei, efectivele lui Ștefan ridicându-se în total la circa șase mii de oameni.

Prima confruntare dintre cele două tabere a avut loc la 12 aprilie 1457, în Bătălia de la Doljești, câștigată de Ștefan cel Mare. Deși există incertitudini cu privire la localizarea precisă a acestei prime lupte (în apropiere de Suceava sau în apropiere de Roman), în schimb datarea ei este relativ precisă și acceptată în mod unanim ca marcând începutul domniei lui Ștefan cel Mare în Moldova.

Învins la Doljești, Petru Aron a reușit să scape și să se refugieze în Polonia. A doua confruntare militară cu Ștefan cel Mare a fost cea de la Orbic. Locul, care mai apare menționat și în varianta „Arbic” în unele surse slavone,[2] nu este controversat: se admite că este vorba despre un toponim (pârâu, deal, sat)[3] din apropierea orașului Buhuși de azi. În schimb, data desfășurării bătăliei face obiectul mai multor încercări de reconstrucție, provocate de unele inadvertențe sesizate la nivelul surselor analizate.

Sursele[modificare | modificare sursă]

Principalul izvor narativ care menționează bătălia de la Orbic este Letopisețul Țării Moldovei redactat de Grigore Ureche la mijlocul secolului al XVII-lea. Pentru începutul domniei lui Ștefan cel Mare, în anul 6965 (1457), cronicarul relatează:

„Acest domn, Ștefan vodă, după doi ani a domnii lui Pătru vodă Aron, rădicatu-s-au de la Țara Muntenească cu multă mulțime de oaste muntenească și din țară adunați și au intrat în țară. Și silind spre scaunul Sucévii, i-au ieșitu inainte Pătru vodă Aron pe Sirétiu, la Doljăști, la tină, și s-au lovitu în zioa de joi mari, aprilie 12, și înfrânse Ștefan vodă pe Aron. Ci Aron vodă nu să lăsă cu atâta, ci de iznoavă s-au bulucitu și al doilea rându; să lovi la Orbic și iară birui Ștefan vodă. Și-l prinse pe Pătru vodă Aron și-i tăie capul, de-și răsplăti moartea tătâne-său, lui Bogdan vodă.”
—Grigore Ureche[4]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Leon Șimanschi, „Începutul elaborării Cronicii lui Ștefan cel Mare”, în Ștefan cel Mare și Sfânt. Portret în istorie, Sfânta Mănăstire Putna, 2003, p. 241.
  2. ^ Ioan Bogdan, Cronicile slavo-române din sec. XV-XVI, ediție revăzută și completată de P. P. Panaitescu, București, Ed. Academiei, 1959, pp. 49, 61.
  3. ^ George Ioan Lahovari (), Marele dicționar geografic al Romîniei vol. IV, București: Societatea Geografică Romînă, p. 598, accesat în  
  4. ^ Grigore Ureche, Letopisețul Țării Moldovei, ediție îngrijită, studiu introductiv, indice și glosar de P. P. Panaitescu, ediția a II-a revăzută, București, E.S.P.L.A., 1958, (Clasicii romîni), pp. 90-91.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]