Alexandru Borza

Pentru un medic cu acest nume, delegat la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, vedeți Alexandru Borza (medic).

Alexandru Borza
Alexandru Borza
Date personale
Născut	21 mai 1887 Alba Iulia, Comitatul Alba de Jos Regatul Ungariei, Austro-Ungaria
Decedat	3 septembrie 1971, (84 de ani) Cluj, Județul Cluj Republica Socialistă România
Părinți	Ignat Borza, Valeria Borza (născută Rațiu)
Căsătorit cu	Veturia Borza (născută Negruțiu)
Cetățenie	Austro-Ungaria  România
Religie	Biserica Română Unită cu Roma
Ocupație	profesor universitar, botanist, preot greco-catolic, protopop onorar al Clujului
Limbi vorbite	limba română
Activitate
Educație	Seminarul Central Teologic din Budapesta (1904-1908), Facultatea de Științe Naturale si Geografie, Universitatea din Budapesta (1908-1911), doctor "summa cum laude" în Botanică, Universitatea din Budapesta (1913). Studii postdoctorale la Breslau (1913-1914) cu Ferdinand Pax.
Alma mater	Universitatea „Eötvös Loránd” din Budapesta
Organizație	Universitatea Babeș-Bolyai Grădina Botanică din Cluj
Reprezentant	1. A fondat Grădina Botanică din Cluj 2. Membru fondator al Academiei de Științe din România 3. Președinte de onoare al Congresului Internațional de Botanică de la Paris
Lucrări remarcabile	„Flora și vegetația Văii Sebeșului”, „Dicționar etnobotanic”
Cunoscut pentru	Este considerat a fi întemietorul geobotanicii în România
Partid politic	Partidul Național-Tărănesc
Membru fondator al Academiei de Științe din România
Membru post-mortem al Academiei Române

Alexandru Borza (n. 21 mai 1887, Alba Iulia, Austro-Ungaria – d. 3 septembrie 1971, Cluj, România) a fost botanist, întemeietorul Grǎdinii Botanice din Cluj și al geobotanicii din România, membru (post-mortem) al Academiei Române precum și preot român unit (greco-catolic), protopop onorar al Clujului.

Tinerețea

S-a născut la Alba Iulia. Tatăl său, Ignat Borza, a fost subofițer în armata austro-ungară în cadrul serviciului de intendență (aprovizionare). Ignat Borza s-a nǎscut în satul Berchiș (jud. Cluj), sat căruia autoritățile române i-au dat în anul 1922 numele - în cinstea sa - de „Borzești”. Ulterior, părinții s-au mutat definitiv la Turda.

Urmează Seminarul Central Catolic din Budapesta (1904-1908) și apoi, din 1908, Facultatea de Științe din Budapesta, obținând licența în 1911 și doctoratul în științe naturale („summa cum laude”) în 1913.

Activitatea

Activitatea didactică

A fost până în 1919 profesor de științe naturale la Liceul de Băieți din Blaj, iar după aceea profesor de botanică la Universitatea din Cluj (1919-1947).

Alexandru Borza a fost prodecan (1919-1921) și decan (1935-1938) al Facultății de Științe. De asemenea, a ocupat funcția de rector al Universității din Cluj (1944-1945).

Activitatea științifică

La Cluj a desfășurat, timp de aproape trei decenii, o activitate amplă, întemeind publicații științifice, fondând (în 1923) și conducând Institutul Botanic. A fondat în anul 1920 Grădina Botanică din Cluj (care îi poartă numele începând cu anul 1991) și Muzeul Botanic.

Înainte de amenajarea Grădinii Botanice din Cluj, vizitează grădini botanice din Australia, Franța, Elveția, Anglia, Cehoslovacia.

Tot la inițiativa sa, a fost înființat Parcul Național Retezat, primul parc național românesc, avându-l alături pe Emil Racoviță.

Împreună cu un grup de profesori, ofițeri, ziariști, oameni de litere și politicieni, a ajutat la pornirea mișcării de cercetași din România și la dezvoltarea organizației Cercetașii României.

Un Dicționar etnobotanic publicat de el cuprinde nu mai puțin de 11.000 de nume românești de plante, față de cele 5.000 înregistrate anterior de botanistul Zaharia Panțu. A avut contribuții importante în determinarea unor specii de plante din România, fiind autorul unui mare inventar floristic, întocmit în perioada 1947-1949.

Prin ocrotirea unor specii rare și prin decretarea de asociații vegetale a unor monumente ale naturii (Cheile Turzii. Pădurea de castani de la Tismana, Scărișoara -Ghețarul, Râpa Roșie și Fânețele Blajului), este considerat întemeietorul școalii românești de geobotanică.

Alexandru Borza a organizat primul Congres al Naturaliștilor din România (1931) și a fost președinte al Comisiei Monumentelor Naturii (1938). De asemenea, a inițiat o lege pentru ocrotirea naturii, votată în 1930 de către Parlamentul României.

A fost membru al unui mare număr de societăți științifice române și străine.

A fost membru fondator al Academiei de Științe din România.

În 1958, a fost invitat de Academia de Științe a R. P. Chineze, unde a fost omagiat ca „cel mai vechi cercetător european în viață al florei chineze” (oamenii de știință chinezi cunoșteau lucrarea sa din 1914).

După 1969, a devenit membru la o serie de academii și societăți științifice din diferite state, precum Elveția, Finlanda, Franța, Germania.

Om de mare cultură, s-a ocupat de asemenea de arheologie și istorie, studiindu-le cu pasiune. Patrimoniul cultural românesc îi datorează, între altele, identificarea unor manuscrise de mare importanță ale lui Gheorghe Șincai, reprezentant de seamă al Școlii Ardelene.

Activitatea politică

Alexandru Borza a participat la Actul Marii Uniri, în calitate de secretar al Consiliului Național Român din Blaj și ca delegat din partea Casinei Române din Blaj la Marea Adunare Națională Română de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918. Astfel, s-a aflat în rândul cărturarilor ardeleni care la 1 decembrie 1918 au participat la votarea unirii Transilvaniei cu România de la Alba Iulia.

A fost, în perioada interbelică, președintele Asociației Generale a Românilor Uniți (AGRU) din Eparhia de Cluj-Gherla.

Opere

• Alexandru Borza - Cerastium (1913);
• Alexandru Borza -Fritillaria tenella (1915);
• Alexandru Borza - Saponaria bellidifolia (1916);
• Alexandru Borza - „Melampyrum nemorosus” și formele înrudite (1921);
• Alexandru Borza - Lotus thermalis (1924);
• Alexandru Borza - Vegetația și flora Ardealului (1929);
• Alexandru Borza - Studii fitosociologice în Munții Retezatului (1934);
• Alexandru Borza - Monumentele naturii din Ardealul central și apusean (1942);
• Alexandru Borza - Vegetația Banatului în timpul romanilor (1943);
• Alexandru Borza - Flora și vegetația Văii Sebeșului (Editura Academiei, București, 1959);
• Alexandru Borza, Nicolae Boscaiu - Introducere în studiul covorului vegetal (Editura Academiei, București, 1965);
• Alexandru Borza - Dicționar etnobotanic (Editura Academiei, București, 1968);
• Alexandru Borza - Amintirile turistice ale unui naturalist călător pe trei continente (Editura Sport-Turism, București, 1987).

Distincții și aprecieri

În 1954 a fost ales președinte de onoare al Congresului Internațional de Botanică de la Paris. Savant de renume european, în 1990 a fost ales membru post-mortem al Academiei Române.

În 1969 i s-a decernat titlul de „Om de știință emerit al R. S. România” și în 1990 a fost declarat membru post-mortem al Academiei Române.

Altele

Episcopul Iuliu Hossu a reușit să-i încredințeze spre păstrare singurul album cu fotografiile realizate de Samoilă Mârza la Marea Adunare de la Alba Iulia, din 1 Decembrie 1918. Acest album a fost redat Episcopiei de Cluj-Gherla în anul 1990, de către Viorica Lascu, fiica profesorului Borza.

Alexandru Borza a fost unul dintre membrii fondatori ai Universității Daciei Superioare. Tot mulțumită lui a fost înființat Parcul Național Retezat.

Galerie de imagini

• 
  Grădina Botanică "Alexandru Borza" Cluj-Napoca (poarta de acces)
• 
  Grădina Botanică "Alexandru Borza" (clădirea Institutului Botanic)
• 
  Statuia lui Alexandru Borza din Grădina Botanică "Alexandru Borza" Cluj-Napoca
• 
  Grădina Botanică "Alexandru Borza" Cluj-Napoca (panou comemorativ).
• 
  Școala de obște din Blaj, placă memorială.
• 
  Prof. Alexandru Borza, placa memorială, Școala de Obște din Blaj.
• 
  Alexandru Borza, membru al Consiliului Național Român din Blaj, 1918-1919.
• 
  Alexandru Borza în tinerețe.

Vezi și

• Grădina Botanică din Cluj

Bibliografie

• I. Resmeriță, Alexandru Borza: biolog român, ctitor al Grădinii Botanice din Cluj, Editura Litera, București, 1976
• Dorina N. Rusu, Membrii Academiei Române, 1866-1999, Editura Academiei Române, București, 1999, ISBN 973-27-06967

Legături externe

• Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – B
• Cine a fost Charles Darwin al României Arhivat în 3 octombrie 2012, la Wayback Machine., 13 ianuarie 2011, Claudiu Padurean, România liberă
• Savanți uitați pe nedrept: naturalistul Alexandru Borza a făcut cunoscută școala botanică românească în toată lumea, 4 aprilie 2013, Dorin Timonea, Adevărul