Adolf Dux

Date personale
Adolf Dux

Născut	25 octombrie 1822 Pressburg, Imperiul Austriac
Decedat	20 noiembrie 1881 (59 de ani) Budapesta, Austro-Ungaria
Cetățenie	Ungaria
Ocupație	lingvist traducător jurnalist scriitor poet
Limbi vorbite	limba germană limba maghiară
Modifică date / text

Adolf Dux (n. 25 octombrie 1822, Pressburg, Imperiul Austriac – d. 20 noiembrie 1881, Budapesta, Austro-Ungaria) a fost un jurnalist, critic literar și traducător germano-maghiar, membru al Societății Kisfaludy.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Provenea dintr-o familie de evrei săraci. A dovedit de copil o sete de cunoaștere și a urmat o școală evreiască. La vârsta de 13 ani l-a cunoscut pe Ferenc Deák la Adunarea Parlamentară de la Bratislava, iar Deák a fost entuziasmat de cunoștințele de geografie ale băiatului și i-a oferit trei monede de argint. Cu acești bani și-a cumpărat cărți și alte rechizite pentru a-și continua studiile.

A urmat studiile secundare în orașul său natal și la Győr, apoi a studiat dreptul și filozofia la Universitatea din Bratislava. Acolo a învățat limba maghiară cu ajutorul unui dicționar și a reușit să traducă articole scurte din limba maghiară. În 1847, când Adolf Neustadt a venit la Bratislava și a preluat ziarul Pressburger Zeitung, Dux a fost angajat. Mai târziu a tradus poezii maghiare pentru ziarul Pannonia. În 1848, atunci când au început primele persecuții evreiești, iar evreii din presa maghiară au fost acuzați de simpatii germane și austriece, el a dovedit un spirit patriotic maghiar.

Și-a continuat studiile la Viena în 1849, obținând un doctorat în filozofie. A lucrat o perioadă la Oesterreichische Zeitung, alături de Konrád Warrens, dar în 1852 a fost nevoit să părăsească Viena. A revenit în orașul său natal și a lucrat timp de doi ani ca profesor la o școală reală și jurnalist la Pressburger Zeitung. În 1855 s-a mutat la Pesta, unde a lucrat aproape permanent la ziarul de limbă germană Pester Lloyd,^[1] cu excepția câtorva ani în care a fost angajat al ziarului Ungarischer Lloyd și al anului 1865 când a lucrat la General-Correspondenz din Viena.

Nu cunoștea la acel moment suficient de bine limba maghiară pentru a fi scriitor, dar și-a asumat sarcina de a prezenta și de a răspândi literatura maghiară prin traduceri și critici literare. A făcut astfel servicii importante literaturii maghiare. Dux a fost primul traducător al lui Sándor Petőfi în limba germană, publicând în 1846 la Viena volumul Ausgewählte Dichtungen von Petőfi. A tradus, de asemenea, tragedia maghiară Bánk bán de József Katona (publicată în 1858 la Leipzig), precum și numeroase poezii ale lui József Eötvös (Kartäuser), Mihály Vörösmarty, János Arany și a multor altor poeți maghiari.^[1] A alcătuit recenzii, studii critice, note biografice și alte articole care au fost folosite în ziarele de limbă germană și în special în enciclopedii. A publicat, de asemenea, câteva povestiri originale în limba germană sub titlul Deutsch-Ungarisches (Viena 1871), precum și studii literare și cultural-istorice, care au apărut în volumul intitulat Aus Ungarn (Leipzig, 1879).^[1]

Pentru meritele sale în popularizarea literaturii maghiare a fost ales în 1867 ca membru străin al Societății Kisfaludy. Efortul depus l-a epuizat fizic și i-a grăbit sfârșitul. A murit pe 20 noiembrie 1881 la Budapesta, iar, cu prilejul înmormântării, jurnalistul și omul politic Miksa Falk a rostit cu discurs emoționant de adio. Ulterior, pe 22 februarie 1882, Albert Sturm a ținut un discurs comemorativ în cadrul Societății Kisfaludy. Pe casa în care s-a născut a fost amplasată în 1882 o placă memorială.

Scrieri[modificare | modificare sursă]

Ausgewählte Dichtungen von Petőfi. Wien, 1846.
Der Zerfallene. Roman von Laidslaus Kelemenffy. Aus dem Ungarischen. Pressburg, 1847.
Der Bauernkrieg in Ungarn 1514. Historischer Roman von Baron Joseph Eötvös. Aus dem Ungar. Pest, 1850.
Zur ungarischen Frage, von Anton von Zichy. Aus dem Ungar. Wien, 1850.
Ungarische Dichtungen. Pressburg. u. Leipzig. 1854. (Petőfi és Lisznyay költeményeiből, egy terjedelmesebb verses előszóval, melynek a szerző némi önéletrajzi tartalmat is adott.)
Die Bucanier. Aus dem Französischen nach Paul Duplessis. Pressburg, 1854.
Ein ungarischer Nabob. Roman von Moritz Jókai. Aus dem Ungar. Pest, 1856. (Belletr. Lesekabinet der magyar. Literatur.)
Der alte Infanterist und sein Sohn der Husar. Charakterbild mit Gesang in 5 Akten, nach Josef Szigeti's ungar. Volksstücke: A vén bakancsos és fia a huszár frei bearbeitet. Wien, 1858.
Bánk-Bán. Drama in 5 Akten von Joseph Katona. Aus dem Ungar. metrisch übersetzt. Leipzig, 1858.
A magyar nemzeti muzeum. Pest, 1857. (Utmutató ennek műkincsei gyűjteményeiben. Ism. M. Sajtó 1856. 283. sz.)
Das National-Museum. Eine Skizze. U. ott, 1858.
Die Schwestern. Roman von Baron Joseph Eötvös. U. ott, 1858. Két kötet. (Belletr. Lese-Kabinet der magyar. Literatur.)
Mein Reisetagebuch, von Lilla von Bulyovszky. Aus dem Ungar. U. ott, 1858.
Dichtungen von Johann Arany. U. ott, 1861. (Keveháza s Katalin fordítása.)
Ungarische Dorfgeschichten. Von Joseph Freiherr von Eötvös. Aus dem Ungar. Wien und Leipzig, 1862. Két kötet.
Frauen vor dem Spiegel, von Paul Gyulai. Aus dem Ungar. Pest, 1864.
Koronázási Emlékkönyv. U. ott, 1867. (A szöveget Falk Miksával együtt irták.)
Auf Ludwig Kossuth's neuere Briefe, von Michael Horváth. Aus dem Ungar. U. ott, 1868.
Deutsch-Ungarisches. U. ott, 1871. (Eredeti beszélyek.)
Schwarze Diamanten. Roman von Moritz Jókai. Aus dem Ungar. U. ott, 1871. (Névtelenül.)
Gesammelte Werke von Josef Freiherr von Eötvös. Aus dem Ungar. Wien, 1872. (Der Karthäuser. 6. kiadás a szerző életrajzával Dustól. 7. k. U. ott, 1878. Der Dorfnotär. 3. kiadás. Gedanken 3. kiadás.)
Für den Glanz des Hauses, von Freiherr Joseph von Eötvös. Wien, 1873. (A szerzőnek bevégzetlen regénye, melyet D. befejezett.)
Der letzte Herr eines alten Edelhofes, von Paul Gyulai. Aus dem Ungar. Leipzig, 1874.
Melanchtons Beziehungen zu Ungarn, von Wilhelm Fraknói. Deutsch von..., Budapest, 1874.
Graf Stefan Széchenyi und seine hinterlassenen Schriften, von Graf Melchior Lónyay. Aus dem Ungar. U. ott, 1875.
Über unsere öffentlichen Angelegenheiten. Die Bankfrage, von Graf Melchior Lónyay. Aus-dem Ungar. U. ott, 1875.
Geschichte der Stadt Neusohl, von Arnold von Ipolyi. Aus dem Ungar. Wien, 1875.
Vallás és tudomány. Bpest, 1876.
Die geschichtliche Entwickelung des Gewerbwesens in Ungarn, von Arnold Ipolyi. Aus dem Ungar. U. ott, 1877.
Geschichte und Restauration der kirchlichen Kunstdenkmale in Neusohl, von Arnold Ipolyi. Aus dem Ungar. U. ott, 1877.
Aus Ungarn. Leipzig, 1879. (Irodalmi és művelődéstörténeti rajzok. Ism. Figyelő VII. Ellenőr 1880. 427. sz.)
Ein alter Schauspieler, von Paul Gyulai. Aus dem Ungar. U. ott, 1879.