Yvonne Furneaux

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Yvonne Furneaux

Yvonne Furneaux în Prietenele (1955)
Date personale
Nume la naștereÉlisabeth Yvonne Scatcherd
Născută (96 de ani)[1][2][3] Modificați la Wikidata
Roubaix, Nord-Pas-de-Calais, Franța Modificați la Wikidata
Căsătorită cuJacques Natteau[*][[Jacques Natteau (producător de film francez)|​]] () Modificați la Wikidata
CetățenieFranţa Franța
Regatul Unit Regatul Unit
Ocupațieactriță de film
actriță de televiziune
Limbi vorbitelimba franceză[4]
limba engleză Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materRoyal Academy of Dramatic Art
Ani de activitate1952–1984
Yvonne Furneaux într-o scenă din filmul În numele poporului italian (1971)

Yvonne Furneaux pseudonimul lui Élisabeth Yvonne Scatcherd (n. , Roubaix, Nord-Pas-de-Calais, Franța) este o actriță de film franco-britanică.

Și-a petrecut o mare parte a carierei în cinematografia britanică și italiană. Printre cele mai cunoscute filme ale sale se numără Stăpânul din Ballantrae (1953), Prietenele (1955), La dolce vita (1960), Contele de Monte Cristo (1961) și În numele poporului italian (1971).[5]

Biografie[modificare | modificare sursă]

Furneaux s-a născut dintr-un tată britanic și o mamă franceză, ceea ce a însemnat că a crescut multilingv. A venit în Marea Britanie la vârsta de 20 de ani și și-a terminat pregătirea de actorie la Academia Regală de Artă Dramatică. Tânăra atrăgătoare și-a găsit curând de lucru pe scenă și în filme.

A primit primele roluri mici în filme englezești, dar mai târziu a participat și la producții franceze și italiene. A jucat mai ales femei pline de spirit în filme de diferite genuri. Rolul ei în Prietenele (1955) de Michelangelo Antonioni este considerat un rol solicitant din punct de vedere artistic. În 1959, a apărut în filmul de groază Mumia, alături de Peter Cushing și Christopher Lee. În filmul clasic La dolce vita al lui Federico Fellini din 1960, ea a interpretat-o ​​pe logodnica deprimată a lui Marcello Mastroianni, Emma, ​​care disperă de infidelitatea partenerului ei. În 1965, ea a apărut în filmul de groază al lui Roman Polanski Repulsie, în rolul surorii mai mari a nebunei Catherine Deneuve.

Mai târziu, filmele sale includ și câteva producții germane. De exemplu, în 1964 a jucat în Die Todesstrahlen des Dr. Mabuse rolul principal feminin.[6] De la mijlocul anilor 1960, ea s-a retras din ce în ce mai mult din industria cinematografică. Una dintre ultimele ei apariții a fost în comedia de groază Frankenstein's Great Aunt Tillie (1984) cu Donald Pleasence. În 2006, s-a întors din nou în fața camerei de filmat când a jucat în documentarul fiului ei Nicholas despre Erwin Rommel, rolul soției acestuia.

Din 1962 a fost căsătorită cu cameramanul Jacques Natteau până la moartea acestuia și au avut un fiu, Nicholas Natteau. Cuplul s-a pensionat la Lausanne, Elveția.

Filmografie selectivă[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b „Yvonne Furneaux”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ a b „Yvonne Furneaux”, Internet Movie Database, accesat în  
  3. ^ a b Yvonne Furneaux, Filmportal.de, accesat în  
  4. ^ CONOR[*][[CONOR (authority control file for author and corporate names in Slovene system COBISS)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  5. ^ Yvonne Furneaux Filmography at themoviedb.org
  6. ^ de Kay Weniger: Das große Personenlexikon des Films. Die Schauspieler, Regisseure, Kameraleute, Produzenten, Komponisten, Drehbuchautoren, Filmarchitekten, Ausstatter, Kostümbildner, Cutter, Tontechniker, Maskenbildner und Special Effects Designer des 20. Jahrhunderts. Band 3: F – H. Barry Fitzgerald – Ernst Hofbauer. Schwarzkopf & Schwarzkopf, Berlin 2001, ISBN 3-89602-340-3, p. 148.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Materiale media legate de Yvonne Furneaux la Wikimedia Commons