Virgil Ardeleanu
| Virgil Ardeleanu | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  Târgu Mureș, România |
| Decedat | 2006 (73 de ani) Cluj-Napoca, România |
| Cetățenie |  Regatul României.svg){kind=small} Republica Populară Română.svg){kind=small} Republica Socialistă România România |
| Ocupație | critic literar[*] |
| Limbi vorbite | limba română |
Modifică date / text  | |
Virgil Ardeleanu (n. , Târgu Mureș, România – d. 2006, Cluj-Napoca, România) a fost un critic literar român, specializat în proza română modernă.
Biografie[modificare | modificare sursă]
S-a născut în familia lui Gheorghe Ardeleanu și a soției sale, Maria (n. Zamfir).[1] A urmat cursurile primare la Alba Iulia (1939-1943) și studiile secundare la Liceul „Mihai Viteazul” din Alba Iulia (1943-1947) și Liceul „George Barițiu” din Cluj (1947-1951), apoi a studiat la Facultatea de Filologie, secția limba și literatura română, a Universității „Victor Babeș” din Cluj (1951-1955).[1] După absolvirea facultății a lucrat ca bibliotecar la Biblioteca Centrală Universitară din Cluj (1956-1959), apoi redactor (1959-1971) și redactor-șef adjunct (1971-1994) la revista literară Steaua din Cluj.[1]
A decedat în anul 2006 la Cluj-Napoca.[2]
Activitatea literară[modificare | modificare sursă]
Virgil Ardeleanu a debutat în 1959 cu un articol de critică literară publicat în revista Steaua din Cluj.[1] În decursul timpului a mai colaborat la revistele Tribuna, Viața Românească, Gazeta literară, Luceafărul, Convorbiri literare, Familia și Transilvania.[1] Debutul editorial a avut loc în 1966 cu volumul Însemnări despre proză. Ulterior Ardeleanu a publicat și alte cărți de critică literară. Volumul Jurnal (1989) a apărut parțial în revista Transilvania.[1]
A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj, și a obținut Premiul Asociației Scriitorilor din Cluj (1972).[1] Autorul unui articol necrolog publicat în România literară îl considera „un nume de referință al criticii literare de după 1960”.[3]
Lucrările critice ale lui Virgil Ardeleanu se evidențiază, în opinia criticului Marian Papahagi, prin „caracterul tranșant al aprecierilor sale”.[1] „În critica literară contemporană, Virgil Ardeleanu are poziția, oarecum ingrată, a unui spirit excesiv polemic, partizan al expresiei tăioase și al judecății formulate fără menajamente, adesea în răspăr cu opinia generală”, a completat același critic.[2]
Scrieri[modificare | modificare sursă]
- Însemnări despre proză, Ed. pentru literatură, București, 1966;
- Proza poeților, Ed. pentru literatură, București, 1969;
- „A urî”, „a iubi”. Puncte de reper în proza actuală, Ed. Dacia, Cluj, 1971;
- Opinii. Prozatori și critici, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1975;
- Mențiuni, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1978;
- Jurnal, Ed. Cartea Românească, București, 1989;
- Soledad, Ed. Noul Orfeu, București, 2004.
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b c d e f g h Aurel Sasu, Dicționar biografic al literaturii române A-L, vol. I, Ed. Paralela 45, București, 2004, p. 67.
- ^ a b Irina Petraș, Scriitori ai Transilvaniei (1949-2014): dicționar critic ilustrat, Editura Școala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2017, p. 14.
- ^ Cronicar, „Ochiul Magic: Actualitatea Arhivat în , la Wayback Machine.”, în România literară, anul XXXIX, nr. 26, 6-12 iulie 2007.
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Aurel Sasu, Dicționar biografic al literaturii române A-L, vol. I, Ed. Paralela 45, București, 2004, p. 67. ISBN: 973-697-758-7