Kjell Magne Bondevik
| Kjell Magne Bondevik | |
 Kjell Magne Bondevik | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 3 septembrie 1947 Molde, Norvegia |
| Căsătorit cu | Bjørg Bondevik (n. Rasmussen) |
| Copii | John Harald Bondevik[*]  |
| Cetățenie |  Norvegia |
| Religie | luteranism |
| Ocupație | preot |
| Locul desfășurării activității | Oslo |
| Limbi vorbite | limba norvegiană |
| Prim-ministru al Norvegiei | |
| În funcție 17 octombrie 1997 – 3 martie 2000 | |
| Precedat de | Thorbjørn Jagland |
| Succedat de | Jens Stoltenberg |
| În funcție 19 octombrie 2001 – 17 octombrie 2005 | |
| Precedat de | Jens Stoltenberg |
| Succedat de | Jens Stoltenberg |
| Ministru de externe al Norvegiei | |
| În funcție 1989 – 1990 | |
| Premii | Nikken-prisen[*] () Petter Dass-prisen[*] () Tabu Prize[*] () Ordinul de Merit al Republicii Italiene în grad de Mare Cavaler[*] () Maarjamaa Risti I klassi teenetemärk[*] () Orden del Quetzal[*] Ordinul Sfântul Olaf în grad de mare cruce[*] () Ordinul de Merit în grad de Mare Cruce[*] () |
| Partid politic | KrF |
| Alma mater | MF vitenskapelig høyskole[*][1] |
| Semnătură | |
 | |
Modifică date / text  | |
Kjell Magne Bondevik ([IPA: çɛl: mɑŋnə bun:əvi:k] (
ascultă (ajutor·info)), n. 3 septembrie 1947) este un politician norvegian. A fost prim-ministru al Norvegiei din octombrie 2001 până la alegile din septembrie 2005 din partea Partidului Creștin-Democrat. A mai fost prim-ministru din octombrie 1997 până în martie 2000. A fost prim-ministrul norvegian non-socialist care a servit în funcție cel mai mult după cel de Al Doilea Război Mondial. Totodată a fost primul prim-ministru care a avut concediu de boală pe baza unei depresii.[2]
Viața[modificare | modificare sursă]
Bondevik s-a născut la Molde și a urmat cursurile Faculății teologice Menighetsfakultetet (absolvent 1975).
Este căsătorit cu Bjørg Bondevik (n. Rasmussen) cu care are trei copii: Bjørn (n. 1972), Hildegunn (n. 1973) și John Harald (n. 1976). Kjell Magne Bondevik este văr cu episcopul Odd Bondevik.
Începând cu anul 2009 a fost președinte al „Centrului pentru pace și drepturile omului” din Oslo.[3]
Cariera politică[modificare | modificare sursă]
Bondevik a reprezentat Partidul Creștin-Democrat în Storting (parlamentul norvegian) din 1973- 2005. A fost președinte de partid între 1983- 1995.
Alte funcții pe care le-a avut în afara celei de prim-ministru au fost:
- Ministru de externe, în guvernul Jan P. Syse (1989-1990)
- Ministru al Învățământului, în guvernul Kåre Willoch (1983-1986)
- Secretar de stat la Biroul Prim-ministrului, în guvernul Lars Korvald (1972-1973)
În august 1998 Bondevik a atras atenția internațională datorită faptului că s-a internat pe bază de depresie. A fost internat timp de 3 săptămâni, timp în care Anne Enger Lahnstein a fost prim-ministru interimar.[4]
Distincții[modificare | modificare sursă]
- Bondevik este cavaler al „Ordinului Sf. Olaf”, în grad de Mare Cruce[5]
- Membru al „Clubului de la Madrid”[6]
- Membru de onoare a Fundației Raoul Wallenberg[7]
Cărți[modificare | modificare sursă]
- Et liv i spenning („O viață încordată”), Aschehoug & Co, 2006, ISBN 978-82-03-29115-9
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ https://www.stortinget.no/no/Representanter-og-komiteer/Representantene/Representantfordeling/Representant/?perid=KMB&tab=Biography, accesat în Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ Bondevik om depresjonen: - Følte meg handlingslammet - VG Nett om KrF
- ^ „Bondevik attempts dialogue with Iran's president”. Aftenposten. . Accesat în .
- ^ BBC Newsnight, 21 January 2008.
- ^ Orden på Bondevik - Innenriks - Dagbladet.no
- ^ „copie arhivă”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Norway
| |||||||||||||||||||
