Sari la conținut

Biserica de lemn din Boia Bârzii

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Biserica de lemn din Boia Bârzii

Biserica de lemn „Pogorârea Sfântului Duh” din satul Boia Bârzii, județul Hunedoara, foto: septembrie 2010
Informații generale
Țara România Modificați la Wikidata
LocalitateBoia Bârzii, Vețel Modificați la Wikidata
județHunedoara
Istoric
Localizare
Monument istoric
Clasificare
Cod LMIHD-II-m-B-03258

Biserica de lemn din satul Boia Bârzii, comuna Vețel, județul Hunedoara, a fost construită în secolul XVIII. Are hramul „Pogorârea Sfântului Duh”. Biserica figurează pe lista nouă a monumentelor istorice, cod LMI HD-II-m-B-03258.

Istoric și trăsături[modificare | modificare sursă]

Pe ultimele culmi nordice ale munților Poiana Ruscăi se găsesc alte patru sate „pădurenești", aparținătoare însă comunei Vețel de pe valea Mureșului; toate sunt păstrătoarele unor prețioase lăcașuri de cult din lemn. Biserica cu hramul „Sfânta Treime" și „Pogorârea Sfântului Duh” din satul Boia Bârzii, înscrisă pe lista monumentelor istorice românești (HD-II-m-B-03258), a fost ridicată în preajma anului „de la I[isu]s H[risto]s 1785", înscris pe clopotul mic din bronz; așadar, acesta este lăcașul de cult menționat în tabelele conscripțiilor recensămintelor ecleziastice din anii 1805 și 1829-1831. În acest caz, comisia de catagrafiere Buccow din 1761-1762 face trimitere la o înaintașă, care a mai putut supraviețui, în stare de ruină, încă mult timp după dezafectare, de vreme ce memoria vârstnicilor o localizează în „Progade", la marginea satului[1]; din motive necunoscute, conscripțiile primei jumătăți a secolului al XVIII-lea, precum și harta iosefină a Transilvaniei (1769-1773) o omit.

Interiorul navei spre iconostas

Lăcașul actual a fost renovat în anii 1881 (șantier cu caracter de rectitorire), 1965 (căptușirea suprafaței interioare a bârnelor cu scânduri, peste un eventual decor pictural degradat) și 2007 (consolidarea terminației poligonale a pronaosului și schimbarea pardoselii). Este un edificiu de plan dreptunghiular, cu absida pentagonală, nedecroșată, prevăzut cu un turn-clopotniță scund, îmbrăcat în tablă; la acoperișul propriu-zis s-a păstrat învelitoarea clasică de șiță. Intrarea este amplasată pe latura sudică a pronaosului. Din zestrea sa de odinioară făcuseră parte câteva icoane pe sticlă, un frumos steag bisericesc de la începutul secolului al XlX-lea și numeroase xilogravuri[1].

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Dobrei, Florin: Bisericile ortodoxe hunedorene, Editura Eftimie Murgu, Reșița, 2010.
  • Cristache-Panait, Ioana: Arhitectura de lemn din județul Hunedoara, București 2000.
  • Greceanu, Eugenia (). „Tehnică și măiestrie în arhitectura de lemn a județului Hunedoara”. Monumente Istorice și de Artă. 1983 (I): 59–65. 

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Florin Dobrei, pag.355

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Imagini din exterior[modificare | modificare sursă]

Imagini din interior[modificare | modificare sursă]