Stăuceni, Hotin
| Stăuceni | |
| Ставчани | |
| — Comună — | |
  Stăuceni Stăuceni (Regiunea Cernăuți) | |
 Stăuceni Stăuceni (Ucraina) | |
| Coordonate: 48°23′24″N 26°24′36″E / 48.39000°N 26.41000°E | |
|---|---|
| Țară |  Ucraina |
| Regiune | Cernăuți |
| Raion | Hotin |
| KOATUU | 7325088801 |
| Reședință | Stăuceni |
| Componență | Stăuceni |
| Populație (2007) | |
| - Total | 1.980 locuitori |
| Fus orar | UTC+2 |
| Cod poștal | 60044 |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
Stăuceni (în ucraineană Ставчани, transliterat: Stavceanî, în rusă Ставчаны, transliterat: Stavceanî) este un sat reședință de comună în raionul Hotin din regiunea Cernăuți (Ucraina). Are 1,980 locuitori, preponderent ucraineni.
Satul este situat la o altitudine de 170 metri, în partea de sud a raionului Hotin.
Istorie[modificare | modificare sursă]
Localitatea Stăuceni a făcut parte încă de la înființare din Ținutul Hotinului a regiunii istorice Basarabia a Principatului Moldovei. În anul 1739, trupele ruse pornite de la Hotin i-au înfrânt pe turci în bătălia de la Stăuceni, luptând alături de ruși și ostași ucraineni, georgieni și moldoveni [1].
Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 1806 – 1812, Rusia a ocupat teritoriul de est al Moldovei dintre Prut și Nistru, pe care l-a alăturat Ținutului Hotin și Basarabiei/Bugeacului luate de la Turci, denumind ansamblul Basarabia (în 1813) și transformându-l într-o gubernie împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău[2]).
La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, satul Stăuceni făcea parte din Ocolul Hilavățului a Ținutului Hotin [3].
După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Stăuceni a făcut parte din componența României, în Plasa Clișcăuți a județului Hotin. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ruși.
Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța au fost anexate de către URSS la 28 iunie 1940. După ce Basarabia a fost ocupată de sovietici, Stalin a dezmembrat-o în trei părți. Astfel, la 2 august 1940, a fost înființată RSS Moldovenească, iar părțile de sud (județele românești Cetatea Albă și Ismail) și de nord (județul Hotin) ale Basarabiei, precum și nordul Bucovinei și Ținutul Herța au fost alipite RSS Ucrainene. La 7 august 1940, a fost creată regiunea Cernăuți, prin alipirea părții de nord a Bucovinei cu Ținutul Herța și cu cea mai mare parte a județului Hotin din Basarabia [4].
În perioada 1941-1944, toate teritoriile anexate anterior de URSS au reintrat în componența României. Apoi, cele trei teritorii au fost reocupate de către URSS în anul 1944 și integrate în componența RSS Ucrainene, conform organizării teritoriale făcute de Stalin după anexarea din 1940, când Basarabia a fost ruptă în trei părți.
Începând din anul 1991, satul Stăuceni face parte din raionul Hotin al regiunii Cernăuți din cadrul Ucrainei independente. Conform recensământului din 1989, numărul locuitorilor care s-au declarat români plus moldoveni era de 132 (22+110), reprezentând 5,54% din populație [5]. În prezent, satul are 1.980 locuitori, preponderent ucraineni.
Demografie[modificare | modificare sursă]
Componența lingvistică a comunei Stăuceni
Ucraineană (98,13%)
Română (1,16%)
Alte limbi (0,71%)
Conform recensământului din 2001, majoritatea populației comunei Stăuceni era vorbitoare de ucraineană (98,13%), existând în minoritate și vorbitori de română (1,16%).[6]
- 1930: 1.961 (recensământ)[7]
- 1989: 2.383 (recensământ)
- 2007: 1.980 (estimare)
Turism[modificare | modificare sursă]
În cimitirul din satul Stăuceni se află un mare zid funerar de pământ. Soldații ruși care au luat parte la Bătălia de la Stăuceni în anul 1739 sunt îngropați acolo [8] [9].
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ „Evenimentul, 2 decembrie 2006 - Istoria cetății Hotin, în viziunea specialiștilor din Ucraina”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Lucian Predescu - Enciclopedia României (Ed. Cugetarea – Georgescu Delafras, București, 1940), p. 563
- ^ „Viața Basarabiei nr. 3/martie 1933 - Regiunile naturale dintre Prut și Nistru (articol de T. Porucic)” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
- ^ Florin Constantiniu - O istorie sinceră a poporului român (Ed. Univers Enciclopedic, București, 2002), p.340-353
- ^ Dr. Ion Popescu - Cap. II. Populația românofonă din Regiunea Cernăuți la sfârșitul perioadei sovietice (Nordul Bucovinei, nordul Basarabiei și Ținutul Herței)
- ^ „Rezultatele recensământului din 2001 cu structura lingvistică a regiunii Cernăuți pe localități”. Institutul Național de Statistică al Ucrainei. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Land: Territorium der heutigen Republik Moldau, 1930 Teil Rumäniens - Bezeichnung: Die registrierte Wohnbevölkerung nach Nationalität und Muttersprache 1930 - Bezirk Hotin” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
- ^ „Turism în raionul Hotin”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Imagini din Stăuceni”. Arhivat din original la . Accesat în .
Legături externe[modificare | modificare sursă]
- Imagini din Stăuceni Arhivat în , la Wayback Machine.
- Datele generale ale recensământului din 2001 Arhivat în , la Wayback Machine.
- Date detaliate privitoare la numărul românilor Arhivat în , la Wayback Machine.
- Românii din Cernăuți
| |||||||||||||
| ||||||||