Rhodiola rosea

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Acest articol (sau secțiunea de mai jos) conține greșeli de ortografie, folosește o exprimare alambicată sau stâlcește limba română.
Puteți contribui prin corectarea greșelilor.
Rhodiola rosea
Clasificare științifică
SupradomeniuBiota
SupraregnEukaryota
RegnPlantae
SubregnViridiplantae
InfraregnStreptophyta
DiviziuneTracheophyta
SubdiviziuneSpermatophytes
OrdinSaxifragales
FamilieCrassulaceae
GenRhodiola
Nume binomial
Rhodiola rosea[1][2]
L., 1753
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Rhodiola rosea, cunoscută popular sub numele de rădăcină de aur, rădăcină de trandafir, rădăcina arctică sau coroana regelui, este o planta perenă cu flori din familia Crassulaceae. Aceasta se remarcă prin adaptabilitatea sa la condițiile climatice dure, fiind întâlnită în regiunile reci ale lumii. Este o plantă cu o distribuție circumpolară, crescând în regiunile reci și muntoase ale emisferei nordice. Rhodiola Rosea se găsește predominant în regiunile arctice și subarctice ale Europei, Asiei și Americii de Nord. Crește în mod natural în Munții Siberiei, în nordul Canadei, în Alaska și în Scandinavia. Planta se mai găsește și în munții Alpi și Carpați[3], preferând solurile bine drenate și sărace în nutrienți, tipice regiunilor montane și arctice. Este adaptată condițiilor de mediu dure, prosperând la altitudini mari, de obicei între 1500-4000 m.[4][3]

Descriere[modificare | modificare sursă]

Rhodiola rosea crește la înălțimi cuprinse între 5 și 40 centimetri (2 la 15,7 in). Planta are mai multe tulpini cărnoase care pornesc dintr-un rizom gros și lemnos.[3] Rizomul este scurt și robust, adaptat pentru a stoca nutrienți și apă în condiții dificile.[5] Frunzele sunt suculente, cu o textură cărnoasă și au formă eliptică până la obovată, având margini întregi sau ușor dințate. Acestea sunt dispuse alternat de-a lungul tulpinii.[6] Florile sunt mici, cu diametru cuprins între 1 și 3,5 milimetri (0,039 la 0,138 in) și sunt compuse din 4 sepale și 4 petale. Culoarea florilor variază de la galben la galben-verzui, uneori având vârfuri roșii.[7] Acestea înfloresc în timpul verii, formând inflorescențe terminale dense.[8]

Rhodiola rosea în floare primăvara în Marea Britanie
Un lăstar de Rhodiola rosea în creștere într-o zi însorită.
Rhodiola rosea germinare și dezvoltare în timpul primăverii, după hibernarea de iarnă.

Taxonomie[modificare | modificare sursă]

Prima descriere a plantei R. rosea a fost făcută de Dioscorides în lucrarea sa De Materia Medica, una dintre cele mai vechi enciclopedii despre plante medicinale.

În trecut, multe specii de Rhodiola erau clasificate sub denumirea generală de Rhodiola rosea, dar cercetările botanice moderne și analizele genetice permit în prezent o clasificare mai precisă.[9] În cadrul indexului "Flora of North America" (FNA), un proiect esențial pentru documentarea diversității plantelor din America de Nord, s-a demonstrat că anumite plante, anterior considerate R.rosea, sunt de fapt specii diferite. Astfel, specii precum Rhodiola integrifolia și Rhodiola rhodantha au fost recunoste ca fiind separate și distincte.[10]

Utilizare[modificare | modificare sursă]

Rhodiola rosea este adesea folosită pentru a prepara infuzii și ceaiuri, iar partea aeriană este consumată ca aliment în unele părți ale lumii, uneori adăugată în salate. Această modalitate de consum este populară în special în țările din Asia.[8]

Planta rhodiola rosea în mediu ostil

În Rusia și Scandinavia, R. rosea a fost utilizată de secole pentru a contracara efectele frigului siberian și pentru a face față provocărilor unei vieți stresante.[11][12] Planta a fost folosită în medicina tradițională Chineză, unde este numită hóng jǐng tiān (红景天). Suplimentul pe bază de rhodiola rosea poate fi utilizat pentru a preveni răul de altitudine.[13]

Efecte asupra sănătății[modificare | modificare sursă]

Ofilirea florii de rhodiola rosea

Cercetările privind eficacitatea R. rosea sunt contradictorii. În timp ce unele studii indică faptul că planta poate ajuta la îmbunătățirea performanțelor fizice și reducerea oboselii mentale, există și deficiențe metodologice care limitează precizia evaluării eficacității sale. [14] Aceste deficiențe includ dimensiunile mici ale eșantioanelor, lipsa studiilor de lungă durată și variabilitatea preparatelor.[15]

R. rosea nu este aprobată de US Food and Drug Administration (FDA) pentru a vindeca, trata sau preveni o boală. FDA a luat măsuri împotriva unor produse care conțineau R. rosea și care făceau afirmații nefondate că ar putea trata afecțiuni precum cancerul, anxietatea, gripa, infecțiile bacteriene, și migrenele.[16] În 2017, organizația a emis o avertizare către BrainAlert LLC pentru comercializarea neautorizată a produselor ce promovau aceste proprietăți ale plantei.[17] Relația acuală cu suplimentele de R. rosea în SUA este una complexă. Acestea sunt disponibile pe piată și sunt promovate pentru diverse beneficii precum: reducerea stresului, îmbunătățirea performanței fizice și mentale și ameliorarea simptomelor de depresie și anxietate.[18] Există totuși studii preliminare care sugerează că planta poate avea beneficii reale.[19][20][21] Cu toate acestea, multe dintre studii sunt limitate ca dimensiune și calitate, iar mai multe cercetări riguroase sunt necesare pentru a confirma aceste efecte.

Constituenți chimici[modificare | modificare sursă]

Oamenii de știință au identificat aproximativ 140 de compuși chimici în R. rosea,[5] inclusiv  fenoli, rosavin, rosarin, acizi organici, terpenoide, acizi carbonici și derivați ai acestora: flavonoide, antrachinone, și alcaloizi. Compoziția chimică a uleiului esențial de R. rosea variază în funcție de regiunea de origine, reflectând diferite concentrații ale compușilor. De exemplu, R. rosea de origine rusă conține concentrații mari de rosavin, rosarin și colofoniu, în timp ce principalele componente ale uleiului esențial de Rhodiola originară din Bulgaria sunt geraniol și 1-octanol, iar în India componenta principală este alcool feniletilic. [22]

Rosavin, rosarin, colofoniu și salidroside (uneori și p-tyrosol, rhodioniside, rhodolin și rosiridin) sunt considerate ingrediente active în R.rosea. Acești compuși sunt predominant polinefoli, o clasă de compuși cunoscută pentru proprietățile sale antioxidante. Cu toate acestea, nu există dovezi solide că aceste substanțe chimice au un efect fiziologic la oameni, care ar putea preveni sau reduce riscul de boli.[23]

Deși aceste fitochimicale sunt menționate ca specifice Rhodiolei rosea, există multe alte plante ce contin antioxidanti, inclusiv proantocianidine, quercetin, acid galic, acid clorogenic și kaempferol.[24][25]

radacina uscata de rhodiola rosea

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Species Plantarum, p. 1035 
  2. ^ Illustrated Handbook of Succulent Plants[*][[Illustrated Handbook of Succulent Plants |​]], p. 223–224  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  3. ^ a b c Richard P. Brown, M.D., Patricia L. Gerbarg, M.D., and Zakir Ramazanov, Ph.D., D.S (ianuarie 2002). „Rhodiola rosea: A Phytomedicinal Overview”. HerbalGram - The Journal of the American Botanical Council (56): 40–52. 
  4. ^ Stace, C.A. (). New flora of the British isles (ed. Third). Cambridge, U.K.: Cambridge University Press. ISBN 9780521707725. 
  5. ^ a b Panossian A, Wikman G (). „Rosenroot (Roseroot): Traditional Use, Chemical Composition, Pharmacology, and Clinical Efficacy”. Phytomedicine. 17 (5-6): 481–493. doi:10.1016/j.phymed.2010.02.002. 
  6. ^ Kelly, G. S. (iunie 2001), „Rhodiola rosea: a possible plant adaptogen”, Alternative Medicine Review: A Journal of Clinical Therapeutic, 6 (3), pp. 293–302, ISSN 1089-5159, PMID 11410073, accesat în  
  7. ^ Wiedenfeld, H.; Dumaa, M.; Malinowski, M.; Furmanowa, M.; Narantuya, S. (aprilie 2007), „Phytochemical and analytical studies of extracts from Rhodiola rosea and Rhodiola quadrifida”, Die Pharmazie, 62 (4), pp. 308–311, ISSN 0031-7144, PMID 17484290, accesat în  
  8. ^ a b Saratikov A.S. (). Golden Root (Rhodiola Rosea) (ed. 2nd). Publishing House of Tomsk University. p. 158. 
  9. ^ Zhang, Jian-Qiang; Meng, Shi-Yong; Wen, Jun; Rao, Guang-Yuan (mai 2014), „Phylogenetic Relationships and Character Evolution of Rhodiola (Crassulaceae) based on Nuclear Ribosomal ITS and Plastid trnL-F and psbA-trnH Sequences”, Systematic Botany, 39 (2), pp. 441–451, doi:10.1600/036364414X680753, ISSN 0363-6445, accesat în  
  10. ^ Moran, Reid V, in Flora of North America. volume 8. pages 164-167
  11. ^ Azizov, AP; Seĭfulla, RD (). „[The effect of elton, leveton, fitoton and adapton on the work capacity of experimental animals]”. Eksperimental'naia i klinicheskaia farmakologiia. 61 (3): 61–3. PMID 9690082. 
  12. ^ Darbinyan, V; Kteyan, A; Panossian, A; Gabrielian, E; Wikman, G; Wagner, H (). „Rhodiola rosea in stress induced fatigue--a double blind cross-over study of a standardized extract SHR-5 with a repeated low-dose regimen on the mental performance of healthy physicians during night duty”. Phytomedicine : international journal of phytotherapy and phytopharmacology. 7 (5): 365–71. doi:10.1016/S0944-7113(00)80055-0. PMID 11081987. 
  13. ^ Li, Xiuzhu; Chen, Weijie; Simal-Gandara, Jesus; Georgiev, Milen I.; Li, Hongyi; Hu, Hao; Wu, Xu; Efferth, Thomas; Wang, Shengpeng (), „West meets east: open up a dialogue on phytomedicine”, Chinese Medicine, 16 (1), p. 57, doi:10.1186/s13020-021-00467-6, ISSN 1749-8546, PMC 8287783 Accesibil gratuit, PMID 34281584, accesat în  
  14. ^ Ishaque S, Shamseer L, Bukutu C, Vohra S (). „Rhodiola rosea for physical and mental fatigue: a systematic review”. BMC Complement Altern Med (Systematic review). 12: 70. doi:10.1186/1472-6882-12-70. PMC 3541197 Accesibil gratuit. PMID 22643043. 
  15. ^ Ishaque, Sana; Shamseer, Larissa; Bukutu, Cecilia; Vohra, Sunita (), „Rhodiola rosea for physical and mental fatigue: a systematic review”, BMC Complementary and Alternative Medicine, 12 (1), p. 70, doi:10.1186/1472-6882-12-70, ISSN 1472-6882, PMC 3541197 Accesibil gratuit, PMID 22643043, accesat în  
  16. ^ See for example, Letter, dated 21 aprilie 2005, Food and Drug Administration
  17. ^ „BrainAlert, LLC - 535653 - 12/14/2017” (în engleză). www.fda.gov. . Accesat în . 
  18. ^ „Rhodiola” (în engleză). NCCIH. Accesat în . 
  19. ^ „Rhodiola | Memorial Sloan Kettering Cancer Center” (în engleză). www.mskcc.org. . Accesat în . 
  20. ^ „Rhodiola rosea: Dietary supplements for brain health” (în engleză). www.opss.org. Accesat în . 
  21. ^ Ma, Gou-ping; Zheng, Qun; Xu, Meng-bei; Zhou, Xiao-li; Lu, Lin; Li, Zuo-xiao; Zheng, Guo-Qing (), „Rhodiola rosea L. Improves Learning and Memory Function: Preclinical Evidence and Possible Mechanisms”, Frontiers in Pharmacology (în English), 9, doi:10.3389/fphar.2018.01415, ISSN 1663-9812, accesat în  
  22. ^ Evstavieva L.; Todorova M.; Antonova D.; Staneva J. (). „Chemical composition of the essential oils of Rhodiola rosea L. of three different origins”. Pharmacogn Mag. 6 (24): 256–258. 
  23. ^ Boudet AM (). „Evolution and current status of research in phenolic compounds”. Phytochemistry. 68 (22–24): 2722–35. doi:10.1016/j.phytochem.2007.06.012. PMID 17643453. 
  24. ^ Yousef GG, Grace MH, Cheng DM, Belolipov IV, Raskin I, Lila MA (). „Comparative phytochemical characterization of three Rhodiola species”. Phytochemistry. 67 (21): 2380–91. doi:10.1016/j.phytochem.2006.07.026. PMID 16956631. 
  25. ^ Liu Q, Liu ZL, Tian X (). „[Phenolic components from Rhodiola dumulosa]”. Zhongguo Zhong Yao Za Zhi (în Chinese). 33 (4): 411–3. PMID 18533499. 
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Rhodiola_rosea&oldid=16310160