Polinomul de interpolare Newton

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

În analiză numerică, polinomul de interpolare Newton, numit după inventatorul său Isaac Newton, este polinomul de interpolare, exprimat sub forma Newton, folosind diferențe divizate.

Definiție[modificare | modificare sursă]

Având un set de k + 1 puncte de date diferite între ele:

polinomul de interpolare în forma Newton este o combinație liniară din polinoamele Newton polinoame de bază

unde polinoamele Newton de bază sunt definite astfel:

pentru și . Coeficienții sunt definiți ca:

unde

sunt diferențele divizate.

Astfel, polinomul Newton poate fi scris ca:

"Polinomul Newton 'de mai sus poate fi exprimat într-o formă simplificată atunci când sunt aranjate consecutiv, la distanțe egale. Introducând notația pentru fiecare și , diferența poate fi scrisă ca . Deci, "polinomul Newton" de mai sus devine:

se numește formula diferențelor divizate ale lui Newton".

În cazul în care nodurile sunt ordonate ca , polinomul Newton devine:

Dacă sunt la fel de distanțate cu x= and for , atunci

se numește formula diferențelor divizate inversate ale lui Newton".

Exemplu[modificare | modificare sursă]

Diferențele divizate pot fi scrise în forma unui tabel. De exemplu, pentru o funcție este de a fi interpolate pe puncte . Scriem

Atunci polinomul de interpolare este format ca mai sus folosind mențiunile cel mai de sus din fiecare coloană ca coeficienți.

De exemplu, să presupunem că trebuie să construim polinomul de interpolare pentru folosind diferențele divizate, la punctele

Pentru utilizarea unei precizii de 6 zecimale, vom construi tabelul

Astfel, polinomul de interpolare este:

Având în vedere o acuratețe mai mare în tabel, coeficienții primul și al treilea vor fi egali cu zero.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Constantin Ilioi, Probleme de optimizare și algoritmi de aproximare a soluțiilor, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1980.
  • www.utgjiu.ro/math/mbuneci/book/mn2009.pdf/ Metode numerice - Aspecte teoretice și practice, Mădălina Roxana Buneci, Editura Academică Brâncuși, Târgu Jiu, 2009
  • http://cs.upm.ro/~bela.finta/.files/carti/Numerika.pdf Arhivat în , la Wayback Machine.
  • www.vpetrehus.home.ro/Lectii_AN.pdf/ Lecții de analiză numerică, Viorel Petrehus, Universitatea Tehnică de Construcții București, 2010