Bertrade de Montfort

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Bertrade de Montfort
Date personale
Născutăc. 1070
Decedată14 februarie 1117 (c. 47)
Fontevraud Abbey⁠(d), Communauté d'agglomération Saumur Val de Loire⁠(d), Franța Modificați la Wikidata
Înmormântatăprieuré des Hautes-Bruyères[*][[prieuré des Hautes-Bruyères (priory located in Yvelines, in France)|​]] Modificați la Wikidata
PărințiSimon I de Montfort
Agnes, contesă de Evreux
Frați și suroriIsabel of Montfort[*][[Isabel of Montfort (lady of Conches)|​]]
Amaury II de Montfort[*][[Amaury II de Montfort (fourth lord of Montfort l'Amaury)|​]]
Simon II de Montfort[*][[Simon II de Montfort (military leader)|​]]
Amaury III de Montfort[*][[Amaury III de Montfort (French nobleman)|​]]
Richard de Montfort[*][[Richard de Montfort (French noble)|​]]
Guilliaume de Montfort[*][[Guilliaume de Montfort (bishop of Paris)|​]] Modificați la Wikidata
Căsătorită cuFoulque al IV-lea, Conte de Anjou
Filip I al Franței
CopiiFoulque d'Anjou
Filip de Franța
Fleur de Franța
Cécile de Franța
Religiecreștinism Modificați la Wikidata
Ocupațiearistocrat Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Titluriconte
Regină
Familie nobiliarăCasa de Montfort
Regină consort a francilor
Domnie1092–1108

Bertrade de Montfort (c. 1070 – 14 februarie 1117) a fost fiica lui Simon I de Montfort și a soției acestuia, Agnes, contesă de Evreux. Fratele ei a fost Amaury de Montfort.

Biografie[modificare | modificare sursă]

După ce a pierdut-o pe mama sa, apoi pe tatăl ei în 1087, tânăra Bertrade a fost încredințată unchiului ei Guillaume, conte d'Évreux. De o mare frumusețe, mâna ei a fost cerută de Foulque al IV-lea (1042 - 1109) conte d’Anjou, care era cu treizeci de ani mai în vârstă. Foulque îi obține mâna ca rezultat al negocierilor și după ce a divorțat de soția lui precedentă pe motiv de consangvinitate.[1] Căsătoria dintre Bertrade și Foulque a avut loc în 1089, după ce contele de Anjou a suprimat revolta din Manceaux.

Bertrade l-a născut pe Foulque al V-lea (1092-1144), viitor conte d'Anjou și de Maine și rege al Ierusalimului (din 1131 până în 1144). Scriitorul și istoricul francez Ivan Gobry vorbește și de o fiică, Berthe, căsătorită cu Conan, duce de Bretania, însă Conan al III-lea de Bretania, singurul care ar fi putut corespunde cronologic, era nepotul lui Foulque al IV-lea (mama lui Ermengarde d'Anjou era fiica lui Fulk și a Hildegarde de Baugency).

Regină a francilor[modificare | modificare sursă]

Filip I (n. 1052 - d. 1108), rege al Franței și-a închis prima soție, Berthe de Frise, într-o mănăstire a castelului de Montreuil, care constituia mare parte din zestrea ei, cu scopul de a o repudia și de a se recăsători. El intenționa să se căsătorească cu Emma, fiica contelui Roger I al Siciliei. Istoricii au susținut că Bertrade a făcut să-i parvină regelui un mesaj prin care-i spunea că mariajul ei cu Foulque era nul deoarece soția lui anterioară era în viață și că ea este dispusă să se căsătorească cu Filip. Regele, atras de frumusețea ei, a acceptat și a trimis un detașament de ofițeri pentru a o aduce la Paris. În orice caz, cronica din 1092 menționează laconic "anul în care Filip a luat-o de soție pe Bertrade, soția contelui Foulque d'Anjou."

Yves, episcop de Chartres, s-a opus planului de căsătorie. El a protestat puternic împotriva acestui dublu adulter și nu a participat la nuntă. Filip și Bertrade s-au căsătorit la 15 mai 1092, în ciuda faptului că ambii aveau soți în viață. Regele era atât de îndrăgostit de Bertrade încât a refuzat s-o părăsească chiar sub amenințarea excomunicării. Papa Urban al II-a l-a excomunicat în 1095 și Filip a fost împiedicat să ia parte la Prima Cruciadă. Surprinzător, Bertrade i-a convins pe Filip și Foulque să devină prieteni.

Filip și Bertrade au avut trei copii:

  • Filip de Franța (1093 - 1133), conte de Mantes, căsătorit cu fiica lui Gui II de Montlhéry.
  • Fleur de Franța (1095 - 1119)
  • Cécile de Franța (1097 - 1145), căsătorită cu Tancred de Taranto, principe de Galileea și regent al Principatul de Antiohia; s-a recăsătorit cu Pons de Toulouse, conte de Tripoli.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Pierre Bauduin, La Première Normandie (Xe-XIe siècles), Caen, Presses Universitaires de Caen, 2004, 474 p. [détail des éditions] (ISBN 2-84133-145-8), p. 334