Un fluture galben numit Sfinx

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Un fluture galben numit Sfinx
Informații generale
AutorChristian Palustran  Modificați la Wikidata
Ediția originală
Titlu originalUn papillon jaune appelé Sphinx
Limbă originalălimba franceză  Modificați la Wikidata

Țara premierei Franța
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Un fluture galben numit Sfinx (în franceză Un papillon jaune appelé Sphinx) este o piesă de teatru, o dramă epistolară a dramaturgului francez Christian Palustran, care a fost pusă în scenă de Patrick Schoenstein la Caveau de la Roëlle din Nancy, Franța, în 1988.[1]

Rezumat[modificare | modificare sursă]

Lucrarea este alcătuită din 33 de scrisori. Ele sunt împărțite în trei părți care corespund celor trei trimestre ale anului școlar.

Un elev necunoscut îi scrie profesoarei sale de matematică, punându-i o întrebare de algebră despre „infinit”. Elevul semnează cu X și îi cere profesoarei să-i răspundă în teancul de caiete corectate pe care aceasta le restituie elevilor. La început, ea este foarte reticentă, dar treptat corespondența îi face plăcere.

Ea îi mărturisește problemele de disciplină pe care le are cu clasa, tratamentul antidepresiv pe care îl urmează, chestiuni din viața personală și motivul pentru care nu mai poartă o broșă cu fluturi galbeni la geacă.

Profesoara ia tot mai des caietele la corectare pentru a coresponda mai des cu elevul. Din această cauză, începe să se confrunte cu probleme din partea părinților elevilor și a directorului școlii. În cele din urmă, ea îi cere elevului să-și dezvăluie identitatea.

Analiză[modificare | modificare sursă]

Christian Palustran a spus că la scrierea piesei și-a propus „să scrie o dramă compusă doar din scrisori, cu emoții și întorsături, care să țină spectatorul în suspans...”.[2]. Dar, potrivit unei recenzii din ziarul L'Est Républicain, lucrarea a fost percepută „nu chiar ca o dramă. Chiar s-ar putea spune că este vorba de o anchetă polițienească epistolară”.[3] Pe de altă parte, Arielle Gondonneau de la revista Vivre à Yvetôt a văzut piesa ca „o dramă intimă în care se revarsă sentimentele tulburate și complicate ale adolescenței, sfâșiate între revoltă și dragoste nebună, între disperare — deghizată în modestie — și aroganță cinică...”.[4]

Puneri în scenă[modificare | modificare sursă]

Această lucrare a reprezentat Franța în 1988 la IATA Estivades din Marche-en-Famenne, Belgia.[5]

În 1990, piesa a fost interpretată la Charleroi, Belgia și la Festivalul Universitar Spaniol din Valladolid de Théâtre du Belvédère,[6] iar în 1991 la Centrul Național Francez de Dramă pentru Tineret din Lille (CDEJ) în regia lui François Gérard.[7] A fost montată în diverse orașe ale Franței[8][9][10] și în special la Paris, Espace Beaujon, în 2013, în regia lui Nadine Hermet, și la Chartres.[11]

Lucrarea a fost tradusă și interpretată în diverse limbi și țări: în 2003, în România, la Teatrul Municipal din Baia Mare, în regia lui Gavril Pinte;[12] în 2006, în Statele Unite ale Americii, New York City, New Loft Ensemble, 13th Street Repertory Theatre, în regia lui Josh Edelman.[13]

A fost publicată într-o ediție trilingvă engleză-franceză-italiană[14] și se numără printre piesele selectate pentru a reprezenta teatrul francez contemporan în cartea Répertoire du théâtre contemporain de langue française („Repertoriu de teatru contemporan de limbă franceză”) de Claude Confortès.[15] A fost transcrisă și în alfabetul Braille.[16]

Publicații și traduceri[modificare | modificare sursă]

  • Un papillon jaune appelé Sphinx, A Yellow Butterfly Called Sphinx, Una farfalla gialla chiamata Sfinge, La Fontaine, 2002, ISBN: 2-907846-64-7. Ediție trilingvă în franceză, engleză și italiană.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „Première du Papillon jaune appelé Sphinx. Au-delà des sentiers battus: une pièce tout en demi-teinte avec un sourire au bout de la plume” [Premiera spectacolului Un fluture galben numit Sfinx. Dincolo de cărările bătătorite: o piesă foarte subtilă, cu un zâmbet în vârful pixului]. L'Est Républicain (în franceză) (33236). . 
  2. ^ „[Un fluture galben numit Sphinx, trailer și videoclip]” (în franceză). Théâtre contemporain.net. mai 2013. Accesat în mai 2024. 
  3. ^ „Un papillon jaune appelé Sphinx: ce n'est pas vraiment un drame. On pourrait presque dire qu'il s'agit d'une enquête policière épistolaire tant le suspense est bien ménagé par l'auteur.” [„Un fluture galben numit Sfinx: «Nu este chiar o dramă. Aproape că am putea spune că este vorba de o anchetă epistolară polițienească, atât de bine gestionează autorul suspansul.»] L'Est républicain (în franceză). 31 octombrie 1988.
  4. ^ (Arielle Gondonneau, „Un papillon jaune appelé Sphinx” („Un fluture galben numit Sphinx”), în revista Vivre à Yvetot, iulie 1994. „un drame intime où coulent les sentiments troubles et compliqués de l'adolescence, tiraillés entre révolte et amour fou, entre désespoir, déguisé en pudeur, et arrogance cynique” [„O dramă intimă în care curg sentimentele tulburi și complicate ale adolescenței, sfâșiată între revoltă și dragoste nebună, între disperare, deghizată în modestie, și aroganță cinică...”]
  5. ^ „Les Compagnons de la Roelle din Villers-lès-Nancy(Franța) prezintă Un fluture galben numit Sfinx de Christian Palustran]” (PDF) (în franceză). Estivades Infos. . p. B. Accesat în . 
  6. ^ „Le Théâtre du Belvédère invité au Festival Universitaire Espagnol” [„Teatrul Bélvédère invitat la Festivalul Universitar Spaniol”]. Le Rappel (în franceză). 21 aprilie 1990.
  7. ^ Un papillon jaune appelé Sphinx. Editions La Fontaine. 1 octombrie 2004. p. 3 (în franceză) „ ...a été créé au Centre Dramatique pour L'Enfance et la Jeunesse de Lille en 1991 dans une mise en scène de François Gérard, avec Janine Masingue et François Gérard”
  8. ^ „La double performance des Explorateurs” [Dublă performanță a „Exploratorilor”]. Sud-Ouest (în franceză). 20 iunie 1990.
  9. ^ „Folles vacances et beau papillon: suspense et rebondissements sous-tendent l'action, mais c'est l'émotion qui est privilégiée” [1Vacanțe nebune și fluturi frumoși: suspansul și întorsăturile stau la baza acțiunii, dar emoția este cea privilegiată”]. Paris-Normandie (în franceză). Franța. 5 decembrie 1992.
  10. ^ „Le Théâtre en Face applaudi à Yvetôt” [„Théâtre en Face aplaudat în Yvetôt”]. Vivre à Yvetôt (în franceză). Franța. 16 iulie 1996.
  11. ^ „Un papillon jaune appelé Sphinx, La Vaillante, (Mainvilliers-Chartres)‎” (în franceză). iunie 2009. Accesat în mai 2024. 
  12. ^ „Teatru. Cocktail fără... plumb”. Observator Cultural. Accesat în . 
  13. ^ „A Yellow Butterfly Called Sphinx: about this show” (în engleză). New-York: Theatermania. . Accesat în . 
  14. ^ „Un papillon jaune appelé Sphinx”. Librairie Gallimard. . Accesat în . 
  15. ^ Confortès, Claude (2000). Répertoire du théâtre contemporain de langue française (în franceză). Paris: Nathan. p. 294. ISBN: 2-09-190192-X.
  16. ^ „Théâtre: le papilon jaune appelé Sphinx: La pièce de Christian Palustran «Le papillon jaune appelé Sphinx» est présenté à Saint-Leu ! Un petit événement car cette pièce a été transcrite en braille..” (în franceză). Le journal de François. Accesat în . 

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Claude Confortès, Répertoire du théâtre contemporain de langue française, Nathan, octombrie 2000. ISBN: 2-09-190192-X.
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Un_fluture_galben_numit_Sfinx&oldid=16238441