Sari la conținut

Portal:Sistemul solar

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
modificare 

Sistemul solar

Planete şi planete pitice din Sistemul solar

Sistemul Solar este format din Soare împreună cu sistemul său planetar (care cuprinde opt planete împreună cu sateliții lor naturali) și alte obiecte non-stelare.

În afară de cele opt planete, oamenii de știință au emis ipoteza existenței unei alte planete, denumită provizoriu A noua planetă. Această ipotetică planetă gigantă s-ar afla la marginea Sistemului Solar. Existența planetei ar explica configurarea orbitală neobișnuită a unui grup de obiecte transneptuniene (OTN). La 20 ianuarie 2016, cercetătorii Konstantin Batygin și Michael E. Brown de la Institutul de Tehnologie din California au anunțat că există dovezi suplimentare indirecte privind existența unei a noua planete dincolo de orbita planetei Neptun. Aceasta ar orbita în jurul Soarelui între 10.000 și 20.000 de ani. Conform studiului publicat în Astronomical Journal, „Planeta Nouă” ar avea o masă de aproximativ 10 ori mai mare decât Terra și s-ar afla la minim 200 UA.

Sistemul este situat într-unul dintre brațele exterioare ale galaxiei Calea Lactee (mai precis în Brațul Orion), galaxie care are cca. 200 de miliarde de stele. El s-a format acum 4,6 miliarde de ani, ca urmare a colapsului gravitațional al unui gigant nor molecular. Cel mai masiv obiect este steaua centrală - Soarele, al doilea obiect ca masă fiind planeta Jupiter. Cele patru planete interioare mici, Mercur, Venus, Pământul și Marte, numite planete terestre / planete telurice, sunt compuse în principal din roci și metal. Cele patru planete exterioare, numite giganți gazoși, sunt mult mai masive decât cele telurice. Cele mai mari două planete, Jupiter și Saturn, sunt compuse în principal din hidrogen și heliu; cele două planete mai îndepărtate, Uranus și Neptun, sunt compuse în mare parte din substanțe cu o temperatură de topire relativ ridicată (comparativ cu hidrogenul și heliu), numite ghețuri, cum ar fi apa, amoniacul și metanul. Ele sunt denumite „giganți de gheață” (termen distinct de cel de „gigant gazos”). Toate planetele au orbite aproape circulare dispuse într-un disc aproape plat numit plan ecliptic.

Sistemul solar prezintă câteva regiuni unde se află diferite obiecte mici. Centura de asteroizi, situată între Marte și Jupiter, este similară din punct de vedere al compoziției cu planetele terestre, deoarece o mare parte dintre obiecte sunt compuse din rocă și metal. Dincolo de orbita lui Neptun se află centura Kuiper și discul împrăștiat; multe dintre obiectele transneptuniene sunt în mare parte compuse din ghețuri.

modificare 

Articol selectat — schimbă articolul

Cometa Halley, desemnată oficial 1P/Halley, este o cometă cu perioadă scurtă, vizibilă de pe Pământ la fiecare 75-79 de ani. Halley este singura cometă cunoscută cu perioadă scurtă care este vizibilă în mod regulat cu ochiul liber de pe Pământ și, prin urmare, singura cometă cu ochiul liber care poate apărea de două ori în timpul vieții unui om. Ultima dată a apărut în interiorul sistemului solar în 1986 și va apărea următoarea dată la mijlocul anului 2061.

Revenirile periodice ale cometei Halley în interiorul Sistemului Solar au fost observate și înregistrate de astronomii din întreaga lume cel puțin din anul 240 î.Hr. Dar abia în 1705 astronomul englez Edmond Halley a înțeles că aceste apariții sunt reapariții ale aceleiași comete. Ca urmare a acestei descoperiri, cometa a primit numele lui Edmond Halley.

În timpul vizitei sale din 1986 în interiorul Sistemului Solar, cometa Halley a devenit prima cometă observată în detaliu de o navă spațială, oferind primele date de observație privind structura nucleului unei comete și mecanismul de formare a cometei și a cozii.

citește mai mult...

modificare 

Biografie selectată — schimbă articolul

Nicolaus Copernicus

Nicolaus Copernicus (19 februarie 1473 – 24 mai 1543) a fost un politehnician renascentist, activ ca matematician, astronom și canonic catolic, care a formulat un model al universului care plasează în centrul acestuia Soarele și nu Pământul. După toate probabilitățile, Copernic și-a dezvoltat modelul independent de Aristarh din Samos, un astronom grec antic care formulase un astfel de model cu aproximativ 18 secole mai devreme.

Publicarea modelului lui Copernic în cartea sa De revolutionibus orbium coelestium (Despre revoluțiile sferelor cerești), chiar înainte de moartea sa în 1543, a fost un eveniment major în istoria științei, declanșând Revoluția Copernicană și aducând o contribuție de pionierat la Revoluția științifică.

Copernic s-a născut și a murit în Prusia regală, o regiune care făcea parte din Regatul Poloniei din 1466. A obținut un doctorat în drept canonic și a fost matematician, astronom, medic, specialist în studii clasice, traducător, guvernator, diplomat și economist. Din 1497 a fost canonic al capitlului catedralei Warmian. În 1517 a derivat o teorie cantitativă a banilor – un concept-cheie în economie – iar în 1519 a formulat un principiu economic care mai târziu a fost numit legea lui Gresham.

modificare 

Categorii

modificare 

Sistemul solar liste

modificare 

Lucruri pe care le poți face

Articole care trebuie urgent îmbunătățite:
modificare 

Știați că — schimbă articolul

  • ...că meteoritul Hoba (foto) este cel mai mare meteorit cunoscut care a fost găsit vreodată pe Pământ?
  • ...că norul Oort, un presupus nor sferic de comete din jurul Soarelui, este considerat a fi originea cometelor din Sistemul Solar?
  • ...că meteoritul Cape York este cel mai mare meteorit ca mărime descoperit vreodată în Europa?
  • ...că vaporii de apă prezenți în atmosfera firavă a lui Mercur, sunt aduși pe planetă de comete?
  • ...că meteoritul de la Tagish Lake provine inițial dintr-o parte a centurii de asteroizi care a existat în timpul formării sistemului solar?
  • ...că obiectul transneptunian Eris (cunoscut anterior sub numele de 2003 UB313) este originar dintr-o regiune îndepărtată a Sistemului Solar cunoscută sub numele de disc împrăștiat?
  • ...că în prezent, Soarele fuzionează aproximativ 600 de milioane de tone de hidrogen în heliu în fiecare secundă, transformând 4 milioane de tone de materie în energie?
modificare 

Imagine selectată — schimbă imaginea



Eclipsa de soare din august 1999 văzută din Franța. A fost cea mai vizionată eclipsă totală din istoria umană, deși unele zone ofereau vizibilitate redusă din cauza condițiilor meteorologice nefavorabile. Umbra Lunii a început în Oceanul Atlantic, înainte de a traversa Cornwall, nordul Franței, sudul Germaniei, Austria, Ungaria și nordul Serbiei. Maximul său a fost în România și a continuat peste Marea Neagră, Turcia, Iran, sudul Pakistanului și India.

modificare 

Asociația Wikimedia

Următoarele proiecte ale Fundației Wikimedia oferă mai multe despre acest subiect:

Wikimanuale
Manuale

Commons
Media

Wikiștiri 
Știri

Wikicitat 
Citate

Wikisource 
Texte

Wikiversity
Resurse de învățare

Wikivoyage 
Ghiduri de călătorie

Wikționar 
Dicționar

Wikidata 
Bază de date

Wikispecies 
Director de specii