Portal:Sistemul solar

Sistemul solar

Sistemul Solar este format din Soare împreună cu sistemul său planetar (care cuprinde opt planete împreună cu sateliții lor naturali) și alte obiecte non-stelare.

În afară de cele opt planete, oamenii de știință au emis ipoteza existenței unei alte planete, denumită provizoriu A noua planetă. Această ipotetică planetă gigantă s-ar afla la marginea Sistemului Solar. Existența planetei ar explica configurarea orbitală neobișnuită a unui grup de obiecte transneptuniene (OTN). La 20 ianuarie 2016, cercetătorii Konstantin Batygin și Michael E. Brown de la Institutul de Tehnologie din California au anunțat că există dovezi suplimentare indirecte privind existența unei a noua planete dincolo de orbita planetei Neptun. Aceasta ar orbita în jurul Soarelui între 10.000 și 20.000 de ani. Conform studiului publicat în Astronomical Journal, „Planeta Nouă” ar avea o masă de aproximativ 10 ori mai mare decât Terra și s-ar afla la minim 200 UA.

Sistemul este situat într-unul dintre brațele exterioare ale galaxiei Calea Lactee (mai precis în Brațul Orion), galaxie care are cca. 200 de miliarde de stele. El s-a format acum 4,6 miliarde de ani, ca urmare a colapsului gravitațional al unui gigant nor molecular. Cel mai masiv obiect este steaua centrală - Soarele, al doilea obiect ca masă fiind planeta Jupiter. Cele patru planete interioare mici, Mercur, Venus, Pământul și Marte, numite planete terestre / planete telurice, sunt compuse în principal din roci și metal. Cele patru planete exterioare, numite giganți gazoși, sunt mult mai masive decât cele telurice. Cele mai mari două planete, Jupiter și Saturn, sunt compuse în principal din hidrogen și heliu; cele două planete mai îndepărtate, Uranus și Neptun, sunt compuse în mare parte din substanțe cu o temperatură de topire relativ ridicată (comparativ cu hidrogenul și heliu), numite ghețuri, cum ar fi apa, amoniacul și metanul. Ele sunt denumite „giganți de gheață” (termen distinct de cel de „gigant gazos”). Toate planetele au orbite aproape circulare dispuse într-un disc aproape plat numit plan ecliptic.

Sistemul solar prezintă câteva regiuni unde se află diferite obiecte mici. Centura de asteroizi, situată între Marte și Jupiter, este similară din punct de vedere al compoziției cu planetele terestre, deoarece o mare parte dintre obiecte sunt compuse din rocă și metal. Dincolo de orbita lui Neptun se află centura Kuiper și discul împrăștiat; multe dintre obiectele transneptuniene sunt în mare parte compuse din ghețuri.

Mai mult despre...

modificare

Articol selectat — schimbă articolul

Norul lui Oort (uneori numit Norul Öpik–Oort), descris pentru prima dată în 1950 de către astronomul olandez Jan Oort, care a presupus existența unui nor de obiecte transneptuniene ce înconjoară Soarele la distanțe cuprinse între 2.000 și 200.000 au (0,03 până la 3,2 ani-lumină). Limita exterioară a norului Oort este dificil de definit, deoarece variază de-a lungul mileniilor, pe măsură ce diferite stele trec de Soare și, prin urmare, sunt supuse variației. Estimările distanței sale variază de la 50.000 la 200.000 au. Este împărțit în două regiuni: un nor intern sub formă de disc (sau norul Hills) și un nor sferic exterior Oort. Ambele regiuni se află dincolo de heliosferă și în spațiul interstelar. Centura Kuiper și discul împrăștiat, celelalte două rezervoare de obiecte transneptuniene, sunt situate la o distanță de aproximativ o sută de ori mai aproape de Soare decât se află norul Oort.

Limita exterioară a norului Oort definește limita cosmografică a Sistemului Solar și întinderea sferei Hill a Soarelui. Norul exterior Oort este legat vag de Sistemul Solar și, astfel, este ușor afectat de atracția gravitațională atât a stelelor trecătoare, cât și a Căii Lactee în sine. Aceste forțe dislocă ocazional cometele de pe orbitele lor din interiorul norului și le trimit spre Sistemul Solar interior. Pe baza orbitelor lor, majoritatea cometelor cu perioadă scurtă pot proveni de pe discul împrăștiat, însă unele ar putea fi originare din norul Oort.

citește mai mult...

modificare

Biografie selectată — schimbă articolul

Sir Isaac Newton (25 decembrie 1642 – 20 martie 1726/27) a fost un polimat englez activ ca matematician, fizician, astronom, alchimist, teolog și scriitor, care a fost descris în epoca sa ca fiind un filozof al naturii, fiind o figură cheie în Revoluția științifică și în Iluminismul care a urmat. Cartea sa de pionierat Philosophiæ Naturalis Principia Mathematica (Principiile matematice ale filosofiei naturale), publicată pentru prima dată în 1687, a consolidat multe dintre rezultatele anterioare și a stabilit mecanica clasică. Newton a avut, de asemenea, contribuții fundamentale în domeniul opticii și împarte meritul cu matematicianul german Gottfried Wilhelm Leibniz pentru dezvoltarea calculului infinitezimal, deși el a dezvoltat calculul cu ani înainte de Leibniz. Este considerat unul dintre cei mai mari și mai influenți oameni de știință din istorie.

În Principia, Newton a formulat legile mișcării și ale gravitației universale, care au constituit punctul de vedere științific dominant timp de secole, până când au fost înlocuite de teoria relativității. Newton și-a folosit descrierea matematică a gravitației pentru a deriva legile lui Kepler privind mișcarea planetelor, pentru a explica mareele, traiectoriile cometelor, precesia echinocțiilor și alte fenomene, eradicând îndoiala cu privire la heliocentricitatea sistemului solar. El a demonstrat că mișcarea obiectelor de pe Pământ și a corpurilor cerești poate fi explicată prin aceleași principii. Deducția lui Newton că Pământul este un sferoid oblic a fost confirmată ulterior de măsurătorile geodezice ale lui Maupertuis, La Condamine și alții, convingând majoritatea oamenilor de știință europeni de superioritatea mecanicii newtoniene față de sistemele anterioare.

Newton a construit primul telescop reflectorizant practic și a dezvoltat o teorie sofisticată a culorii, bazată pe observația că o prismă separă lumina albă în culorile spectrului vizibil. Lucrările sale despre lumină au fost adunate în cartea sa extrem de influentă Opticks, publicată în 1704.

Mai mult despre...

modificare

Categorii

modificare

Sistemul solar liste

Lista planetelor sistemului solar

Lista sateliților naturali ai lui Jupiter

Lista sateliților naturali ai lui Saturn

Lista sateliților naturali ai lui Uranus

Lista sateliților naturali ai lui Neptun

Lista sateliților naturali ai lui Pluton

modificare

Lucruri pe care le poți face

Articole care trebuie urgent îmbunătățite:

modificare

Știați că — schimbă articolul

...că meteoritul Hoba (foto) este cel mai mare meteorit cunoscut care a fost găsit vreodată pe Pământ?
...că norul Oort, un presupus nor sferic de comete din jurul Soarelui, este considerat a fi originea cometelor din Sistemul Solar?
...că meteoritul Cape York este cel mai mare meteorit ca mărime descoperit vreodată în Europa?
...că vaporii de apă prezenți în atmosfera firavă a lui Mercur, sunt aduși pe planetă de comete?
...că meteoritul de la Tagish Lake provine inițial dintr-o parte a centurii de asteroizi care a existat în timpul formării sistemului solar?
...că obiectul transneptunian Eris (cunoscut anterior sub numele de 2003 UB₃₁₃) este originar dintr-o regiune îndepărtată a Sistemului Solar cunoscută sub numele de disc împrăștiat?
...că în prezent, Soarele fuzionează aproximativ 600 de milioane de tone de hidrogen în heliu în fiecare secundă, transformând 4 milioane de tone de materie în energie?