Niccolò Paganini
Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
Niccolò Paganini | |
Date personale | |
---|---|
Născut | [1][2][3][4] Genova, Republica Genova[5][1][4][6][7] |
Decedat | (57 de ani)[1][2][3][4] Nisa, Kingdom of Sardinia(d)[5][1][4][6][7] |
Înmormântat | cimitero della Villetta[*][8] |
Copii | Achille Paganini[*] |
Cetățenie | Republica Genova |
Ocupație | compozitor de muzică clasică[*] violonist violin virtuos[*] violist[*] chitarist compozitor |
Limbi vorbite | limba italiană[9] |
Gen muzical | muzică cultă[*] |
Instrument(e) | vioară violă chitară |
Premii | Ordine dello Speron d'oro[*] |
Discografie | |
Înregistrări notabile | 24 Caprices for Solo Violin[*] Violin Concerto No. 1[*] Violin Concerto n 2 of Niccolò Paganini[*] Violin Concerto No. 3[*] Violin Concerto No. 4[*] Violin Concerto No. 5[*] |
Semnătură | |
Modifică date / text |
Niccolò Paganini (n. , Genova, Republica Genova – d. , Nisa, Kingdom of Sardinia(d)) a fost un violonist, violist, chitarist și compozitor italian. Este unul din cei mai faimoși virtuozi ai viorii și este considerat unul dintre cei mai mari violoniști din toate timpurile, având o intonație și o tehnică inovativă perfectă.
Biografie
[modificare | modificare sursă]Înainte de a deveni un virtuoz, aflat permanent în turnee, Paganini a fost angajat ca violonist la proaspăt înființata „Orchestră Națională” din Lucca. Din cauza dificultăților economice prin care trecea orașul pe vremea aceea, orchestra a fost desființată la scurt timp. În 1805, Napoleon i-a atribuit principatul Lucca surorii sale, Elisa Baciocchi, care în 1806 l-a invitat pe Paganini să se angajeze în orchestra de cameră a Curții ca al doilea violonist. După ce și această orchestră a fost desființată, Paganini a devenit membru al cvartetului de coarde al familiei ducale și a început să-i dea lecții de muzică tânărului prinț, dirijând, de asemenea, spectacole de operă. În 1809, invocând motive personale, Paganini a părăsit activitățile din Lucca și a început o viață de turnee.[10]
Activitatea componistică
[modificare | modificare sursă]- Concertul nr. 4 în re minor (folosit și în meloterapie pentru relaxare).
- Cele 24 de Capricii - acestea reprezentând o mare realizare a sa.
Premiul Paganini
[modificare | modificare sursă]Pentru promovarea activității concertistice a violoniștilor debutanți, începând din 1954, la Genova are loc la Teatrul Carlo Felice în lunile septembrie și octombrie Premiul Paganini sau Concursul internațional de vioară „Niccolò Paganini”. După primele 49 de ediții anuale, începând după 2002 concursul se ține la fiecare doi ani.
De o dificultate remarcabilă, concursul constă din trei faze: faza preliminară, faza semifinală și faza finală. Pentru primele două, accesul în sală este liber și pot fi ascultate diverse bucăți solistice pentru vioară, cu acompaniament de pian. Faza a treia are loc cu acompaniament de orchestră. Cei șase finaliști sunt premiați, iar în data de 12 octombrie câștigătorul are onoarea de a cânta cu faimoasa vioară a lui Paganini: Il Cannone.
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ a b c d Archivio Storico Ricordi, accesat în
- ^ a b regionální databáze Knihovny města Olomouce, accesat în
- ^ a b Autoritatea BnF, accesat în
- ^ a b c d MSR / Paganini[*] Verificați valoarea
|titlelink=
(ajutor) - ^ a b EB-11 / Paganini, Nicolo[*] Verificați valoarea
|titlelink=
(ajutor) - ^ a b Паганини Никколо, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*]
- ^ a b „Niccolò Paganini”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ http://www.cimiterodellavilletta.parma.it/villetta/scheda.asp?idItem=14390, accesat în Lipsește sau este vid:
|title=
(ajutor) - ^ CONOR.SI[*] Verificați valoarea
|titlelink=
(ajutor) - ^ Paganini, operetta in 3 acts
Vezi și
[modificare | modificare sursă]- Paganini - operetă de Franz Lehár
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- http://www.epdlp.com/compclasico.php?id=1076
- Istorii mai puțin știute: O aventură sinistră, 31 mai 2008, Costin Tuchilă -, Amos News
|