Artur Fischer

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Artur Fischer
Date personale
Născut[1][2][3] Modificați la Wikidata
Waldachtal, Baden-Württemberg, Germania Modificați la Wikidata
Decedat (96 de ani)[4][5][1][2] Modificați la Wikidata
Waldachtal, Baden-Württemberg, Germania[6] Modificați la Wikidata
Cetățenie Germania Modificați la Wikidata
Ocupațieantreprenor
inventator Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba germană Modificați la Wikidata
Activitate
OrganizațieFischerwerke[*][[Fischerwerke (German manufacturer)|​]]  Modificați la Wikidata
PremiiVerdienstorden des Landes Baden-Württemberg[*][[Verdienstorden des Landes Baden-Württemberg (highest award of the state of Baden-Württemberg)|​]] ()
Inelul Werner von Siemens[*] ()
Marea Cruce a Ordinului de Merit al Republicii Federale Germania[*] ()
Rudolf-Diesel-Medaille[*][[Rudolf-Diesel-Medaille (German award for achievements in inventions, entrepreneurship, and economy.)|​]]
Crucea de Merit a Republicii Federale Germania în grad de Cavaler[*] ()  Modificați la Wikidata

Artur Fischer (n. , Waldachtal, Baden-Württemberg, Germania – d. , Waldachtal, Baden-Württemberg, Germania) a fost un inventator german. Este cel mai cunoscut pentru inventarea diblului expandabil din plastic.

Născut în Tumlingen[7], Artur Fischer a fost fiul croitorului Georg Fischer. Mama lui, Pauline Fischer, a observat talentul mecanic al fiului său și l-a sprijinit, încurajându-l constant.

Prin urmare, i-a organizat un loc de muncă chiar la el acasă și i-a cumpărat un kit de construcție similar cu Erector, dar în versiunea din Germania, pentru a-l încuraja să fie creativ și să-și dezvolte aptitudinile practice. În al doilea război mondial, Fischer a lucrat ca mecanic de avioane și a supraviețuit Bătăliei de la Stalingrad, plecând cu ultimul avion. Mai târziu în război, a fost capturat în Italia și trimis într-un lagăr de prizonieri de război în Anglia. După ce s-a întors în orașul său natal în 1946, a găsit de lucru ca asistent la o companie de inginerie și a început să fabrice brichete și întrerupătoare pentru războaie din resturi militare. În 1948, și-a fondat propria companie, Grupul Fischer.

Invenții[modificare | modificare sursă]

Diblul: cea mai faimoasă invenție a lui Artur Fischer este diblul gri "S Plug" (Split-) din materiale plastice (Poliamidă) și este disponibil în diverse forme și dimensiuni începând din 1958.

Sincronizarea blitzului foto: în 1949, Artur Fischer a inventat fotografia cu blitz sincronizat, care mai târziu a fost cumpărată de compania de camere foto Agfa. Inspirat de incapacitatea sa de a-și fotografia fiica mică în interior, intuiția sa a fost de a sincroniza un blitz electronic cu obturatorul camerei.

Alte invenții: Diblurile (pentru oase) pentru fixarea fracturilor osoase. Printre cele mai recente invenții ale lui Fischer a fost un dispozitiv care face posibilă ținerea și tăierea superioara unui ou fiert de orice mărime.

Artur Fischer a deținut peste 1100 de patente și l-a depășit pe Thomas Alva Edison, care deținea 1093 de patente. El a deținut, de asemenea și 5867 de drepturi comerciale și a inventat fischertechnik.

Pentru munca sa, Fischer a fost recompensat în 2014 cu un premiu European Patent Office.[8]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d Artur Fischer, Brockhaus Enzyklopädie 
  2. ^ a b c d Katalog der Deutschen Nationalbibliothek, accesat în  
  3. ^ a b Artur Fischer, Munzinger Personen, accesat în  
  4. ^ a b http://www.swr.de/landesschau-aktuell/bw/tuebingen/nachruf-artur-fischer-duebelkoenig-gestorben/-/id=1602/did=16871752/nid=1602/1ailt4k/  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  5. ^ a b http://www.nytimes.com/2016/02/09/business/international/artur-fischer-inventor-with-more-patents-than-edison-dies-at-96.html?hp&action=click&pgtype=Homepage&clickSource=story-heading&module=second-column-region&region=top-news&WT.nav=top-news&_r=0  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  6. ^ Katalog der Deutschen Nationalbibliothek, accesat în  
  7. ^ „Tuttlingen”, Wikipedia, , accesat în  
  8. ^ A murit unul dintre cei mai mari inventatori, 9 februarie 2016, Silviu Bănilă, Gândul, accesat la 13 februarie 2016

Legături externe[modificare | modificare sursă]