Bicaz
| Bicaz | |||
| — oraș — | |||
 Primăria orașului Bicaz | |||
| |||
  Bicaz Bicaz (România) | |||
 Bicaz Bicaz (Județul Neamț) | |||
| Coordonate: 46°54′39″N 26°5′28″E / 46.91083°N 26.09111°E | |||
|---|---|---|---|
| Țară |  România | ||
| Județ |  Neamț | ||
| Atestare documentară | 10 ianuarie 1625 | ||
| Reședință | Bicaz[*] | ||
| Componență | |||
| Guvernare | |||
| - primar al orașului Bicaz[*] | Nicolae Sălăgean[*][1][2] (PSD, ) | ||
| Altitudine | 432 m.d.m. | ||
| Populație (2021) | |||
| - Total | 6.106 locuitori | ||
| - Densitate | 58 loc./km² | ||
| Fus orar | UTC+2 | ||
| Cod poștal | 615100 | ||
| Localități înfrățite | |||
| - Orhei | Republica Moldova | ||
| - Hasselt | Belgia | ||
| - Lausanne | Elveția | ||
| - Piazzola sul Brenta | Italia | ||
| Prezență online | |||
site web oficial  | |||
 | |||
Modifică date / text  | |||
Bicaz (în maghiară Békás) este un oraș în județul Neamț, Moldova, România, format din localitățile componente Bicaz (reședința), Capșa, Dodeni și Izvoru Muntelui, și din satele Izvoru Alb, Potoci și Secu. Are o populație de 6.543 locuitori.
Geografie[modificare | modificare sursă]
Orașul se situează în vestul județului, la poalele Munților Ceahlău, pe malurile Bistriței, acolo unde se află barajul ce formează lacul Izvorul Muntelui. Pe teritoriul orașului, Bistrița primește apele afluenților Bicaz și Izvorul Muntelui (care se varsă direct în Bistrița în aval de baraj), Izvorul Alb și Secu (care se varsă în lacul Izvorul Muntelui). Este străbătut de șoseaua națională DN15, care leagă Piatra Neamț de Toplița. La Bicaz, din acest drum se ramifică șoseaua națională DN12C care urcă pe valea râului Bicaz, trece prin cheile Bicazului și duce la Gheorgheni.[3] Gara din oraș este capătul căii ferate Bacău–Bicaz, care se continuă pe valea râului Bicaz cu calea ferată industrială Bicaz–Bicaz Chei.
Demografie[modificare | modificare sursă]
Componența etnică a orașului Bicaz
Români (83,08%)
Romi (3,05%)
Alte etnii (0,29%)
Necunoscută (13,58%)
Componența confesională a orașului Bicaz
Ortodocși (83,18%)
Romano-catolici (1,13%)
Alte religii (1,33%)
Necunoscută (14,36%)
Conform recensământului efectuat în 2021, populația orașului Bicaz se ridică la 6.106 locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 6.543 de locuitori.[4] Majoritatea locuitorilor sunt români (83,08%), cu o minoritate de romi (3,05%), iar pentru 13,58% nu se cunoaște apartenența etnică.[5] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (83,18%), cu o minoritate de romano-catolici (1,13%), iar pentru 14,36% nu se cunoaște apartenența confesională.[6]
 |
Graficele sunt indisponibile din cauza unor probleme tehnice. Mai multe informații se găsesc la Phabricator și la wiki-ul MediaWiki. |
Date: Recensăminte sau birourile de statistică - grafică realizată de Wikipedia
Politică și administrație[modificare | modificare sursă]
Orașul Bicaz este administrat de un primar și un consiliu local compus din 15 consilieri. Primarul, Nicolae Sălăgean[*], de la Partidul Social Democrat, este în funcție din . Începând cu alegerile locale din 2020, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[7]
| Partid | Consilieri | Componența Consiliului | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Partidul Național Liberal | 6 | |||||||
| Alianța Electorală "Alianța pentru Bicaz 2020" | 5 | |||||||
| Partidul Libertății, Unității și Solidarității | 2 | |||||||
| Uniunea Salvați România | 1 | |||||||
| Partidul PRO România | 1 | |||||||
Istorie[modificare | modificare sursă]
O localitate cu numele de Bicaz apare menționată documentar pentru prima dată într-un document emis de voievodul Radu Mihnea la 10 ianuarie 1625. Într-un hrisov domnesc din 1855, Bicazul este aminitit ca târg. În 1884, Bicazul a devenit domeniu al Coroanei.[8]
La sfârșitul secolului al XIX-lea, Bicazul era o comună rurală inclusă în plasa Piatra-Muntele a județului Neamț, formată din satele Bicaz, Chițirig, Capșa, Cârnu, Cheile-Bicazului, Crasna, Fârțigu, Floarea, Fundu Bicazului, Gura Bicazului, Hamzoaia, Izvorul Muntelui, Mărceni, Neagra, Poiana Corbului, Secu, Tașca și Ticoș, având o populație totală de 2416 locuitori. În comună funcționau șase mori, opt fierăstraie, o școală și patru biserici.[9] Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna ca reședință a plășii Muntele a aceluiași județ, având 2550 de locuitori în satele Ața, Bicaz, Capșa, Cârnu, Chișirig-Neagra, Ciungi, Hămzoaia, Izvoru Muntelui, Poiana Cârnului, Secu, Tașca, Ticoș, Floarea și în cătunul Mărceni.[10] În 1931, câteva sate din comună au fost desprinse pentru a forma comuna Tașca, comuna Bicaz rămânând cu satele Bicaz, Capșa, Cârnu, Ciungi, Izvoru Muntelui, Mărăcini și Poiana Cârnului.[11]
În 1950, comuna a fost arondată raionului Piatra Neamț din regiunea Bacău. Un an mai târziu, au început lucrările de construcție a barajului pe lacul de acumulare Izvorul Muntelui. Satul din munte a devenit mai întâi o colonie muncitorească, apoi un mic oraș, cu cartiere de blocuri de locuințe, școli, biblioteci, muzeu. Lucrările la baraj s-au încheiat în 1960 și atunci a intrat în funcțiune și hidrocentrala de 210 MW „Stejaru”. În același an, comuna Bicaz a primit statut de oraș raional; au fost desființate cu această ocazie satele Bicaz Centru, Cojujna, Piatra Corbului, Cârnu, Poiana Cârnului, Gavrileșceni și Ruseni.[12] În 1964, localitatea componentă Ciungi a primit numele de Cartierul-Nou.[13] În 1968, orașul a revenit la județul Neamț, reînființat; tot atunci au fost desființate localitățile componente Mărcești și Cartierul Nou, comasate cu localitatea Bicaz, iar orașul a primit și satele Izvoru Alb, Potoci și Secu ale comunei Izvorul Alb, desființată.[14][15]
Monumente istorice[modificare | modificare sursă]
Două obiective din orașul Bicaz sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Neamț ca monumente de interes local, ambele clasificate ca monumente de arhitectură și aflate în localitatea principală a orașului: teatrul sătesc „Ion Calinderu” (1908–1912), astăzi muzeu; și Casa Regală (1912), astăzi primărie.
Economie[modificare | modificare sursă]
Economia Bicazului este predominant industrială, dominată de producția de energie a centralei Stejaru. La Bicaz funcționează o fabrică de ciment înființată în 1951 cu scopul de a furniza materie prima în vederea construcției ulterioare a barajului de acumulare. Fabrica „Moldocim”, deținută în prezent de compania germană Carpat Cement, valorifică marnele și calcarele din carierele din zonă. Relevante sunt și industria de prelucrare a lemnului și industria alimentară.
Obiective turistice[modificare | modificare sursă]
- Muzeul de istorie și etnografie, găzduit de clădirea fostului Teatru, construită în 1909 după planurile arhitectului Carol Zane.
- Barajul Bicaz
- Lacul Izvorul Muntelui
- Portul Bicaz
Orașe înfrățite[modificare | modificare sursă]
Personalități născute aici[modificare | modificare sursă]
- Constantin Turcu (1903 - 1980), istoric, arhivist;
- Andrei Kemenici (1936 - 2021), general.
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ Rezultatele alegerilor locale din 2012 (PDF), Biroul Electoral Central
- ^ Rezultatele alegerilor locale din 2016, Biroul Electoral Central
- ^ Google Maps – Bicaz (Hartă). Cartografie realizată de Google, Inc. Google Inc. Accesat în .
- ^ „Rezultatele recensământului din 2011: Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în .
- ^ „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după etnie (Etnii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în .
- ^ „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după religie (Religii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune*)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în .
- ^ „Rezultatele finale ale alegerilor locale din 2020” (Json). Autoritatea Electorală Permanentă. Accesat în .
- ^ Bicazul, in zodia cimentului curat[nefuncțională], 1 iulie 2005, Irina Munteanu, Jurnalul Național, accesat la 11 iulie 2012
- ^ Lahovari, George Ioan (). „Bicazul, com. rur.” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 1. București: Stab. grafic J. V. Socecu. p. 399.
- ^ „Comuna Bicaz în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. Accesat în .
- ^ „Tablou de regruparea comunelor rurale întocmit conform legii privind modificarea unor dispozițiuni din legea pentru organizarea administrațiunii locale”. Monitorul oficial și imprimeriile statului (161): 275. .
- ^ „Decretul nr. 299/1960 pentru modificarea anexei la Decretul nr. 12/1956 cu privire la modificarea Legii nr. 5/1950 pentru raionarea administrativ-economică a teritoriului Republicii Populare Romîne”. Lege5.ro. Accesat în .
- ^ „Decretul nr. 799 din 17 decembrie 1964 privind schimbarea denumirii unor localități”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în .
- ^ „Legea nr. 3/1968”. Lege-online.ro. Accesat în .
- ^ „Legea nr. 2/1968”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în .
Legături externe[modificare | modificare sursă]
- www.orasbicaz.ro[nefuncțională] - Portal oraș Bicaz
- www.v-design.ro Arhivat în , la Wayback Machine. - Webdesign Bicaz
- www.primariabicaz.ro - Primăria orașului
- Date generale despre Bicaz Arhivat în , la Wayback Machine., neamt.ro
- Bicazul, in zodia cimentului curat[nefuncțională], 1 iulie 2005, Irina Munteanu, Jurnalul Național