Continență sexuală

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Cuplu într-o postură erotică, Maithuna, dinastia Ganga din Est, sec. 13 Orissa, India

Continența sexuală, cunoscută în cultura occidentală și sub numele de coitus reservatus (coitus – „uniune sexuală”, reservatus - „salvat, prezervat”)[1], este o practică orientală străveche menționată în tantrism și în taoism și este cunoscută ca o formă de uniune sexuală în care cuplul își controlează ejacularea, fie amânând această fază și rămând în faza de platou a contactului amoros cât de mult este posibil și evitând ejacularea, fie reușind să aibă orgasmul fără ejaculare, așa numita separare a orgasmului de ejaculare. Un alt termen folosit pentru acest fel de uniune sexuală este cuvântul karezza.

Cuvântul karezza se presupune că este derivat din italianul "carezza" care înseamnă "mângâiere, dezmierdare". Există și alte opinii, Alan W. Watts susținând că este un cuvânt persan.[2] Alice Bunker Stockham a inventat cuvântul karezza și este considerat un sinonim pentru maithuna din Tantra hindusă.[3]

Rozicrucienii practicau “coitus reservatus” sau “karezza” ca o practică ezoterică.

În Orient - Maithuna[modificare | modificare sursă]

Templul Khajuraho, India

Practicile sexuale inițiatice sau ritualice au în Orient rădăcini foarte vechi, unii ceretători susținând ca vechiul cult al Zeiței și cultul simbolurilor falice sau ale yoniului(în fapt shiva-linga este un lingam în interiorul yoniului , reprezentând uniunea amoroasă) au origini prevedice, respectiv în culturile Mohenjo Darro și Harrapa .[4]

Maithuna, templul Lakshmana , Khajuraho, Madhya Pradesh, India.

Această teorie este susținută și de prezența unui corpus de texte erotice inițiatice mare, chiar și cele vulgare păstrând în China o amprentă inițiatică, spre deosebire de celelalte literaturi erotice, cum ar fi cele occidentale, romane, grecești sau medievale. Acest tip de texte în India este reunit sub sintagma Kamashastra și conține anumite tratate despre erotism de asemenea unice, cum ar fi Kama Sutra. Aceasta literatură erotică inițiatică este susținută de răspândirea acestei viziuni în artă și cultură, cum ar fi în India aceste temple uriașe împodobite cu nenumărate statui ce abordează această temă a sexualității sacre:Khajuraho, Konark dar și altele.[5] În ciuda acestei aparente dezinhibiții sexuale, societatea hindusă tradițională a ultimelor secole este chiar mai puritană decât cea creștină occidentală.

Despărțite doar de culmile Himalayei,cele două mari culturi, India și China, au schimburi și influențe culturale și religioase ușor de observat, și în acest sens, despre legătura dintre tantrism și taoism, Eliade spune:

"Se poate decela, în practicile sexuale daoiste, o anumită influență indiană, în special aceea a tantrismului de <<mâna stangă>>, care elaborase o metodă yogină de a obține oprirea atât a respirației, cât și a emisiei seminale. Ca și în tantrism, terminologia sexuală daoistă se referă atât la operații mentale, cât și la experiențe mistice, deopotrivă."[6]

Tantrism[modificare | modificare sursă]

Una din cele mai cunoscute sculpturi erotice ce aparține complexului de la Khajuraho, Madhya Pradesh, India integrat în patrimoniului mondial UNESCO

Așa cum în creștinism există cele două căi prin care se consideră că se poate obține mântuirea,[7] cea monastică și cea familială, la fel Tantra spune că există două căi prin care se poate obține moksha sau eliberarea finală. Calea mâinii stângi (Vamachara), ce implică sexualitatea, și calea mâinii drepte (Dakshinachara), cea a abstinenței (brahmacharya).

Astfel, în Vamachara, maithuna este actul sexual propriuzis, ritualic, adus ca ofrandă(consacrat), fiind o componentă a ritualului numit Panchatattva (ritualul celor cinci elemente). Practic acest fel de ofrandă (Puja) nu diferă de celelalte feluri de puja decât prin introducerea maithuna (uniunii sexuale), care este adusă ca ofrandă alături de celelalte elemente. În acest sens am putea spune că celelalte elemente au mai degrabă rolul de a sugera transformarea actului sexual în sine în ofrandă, prin asociere, altfel, aducerea hranei ca ofrandă este un element comun tuturor religiilor.

Mai ales tantrismul mâinii stângi[8] este o cale destul de controversată în raport cu hinduismul ortodox, și pentru că implică uneori invocarea unor divinități al căror cult este mai puțin răspândit - putem vorbi fie de tantrizarea anumitor divinități ale panteonului hindus (cum ar fi Kali, Ganesha, etc), fie de promovarea anumitor forme specifice ale acestor divinități(cum ar fi Sadhashiva pentru Shiva) - și implicarea inițiatului în ritualuri uneori în totală opoziție cu prescripțiile cultului religios clasic hindus, cum ar fi meditația în cimitire sau terenuri de incinerare, permisiunea de a te angaja în acțiuni și activități prohibite sau considerate a fi păcate în tradiția ortodoxă, cum ar fi adulterul, consumul de carne într-o societate declarat vegetariană, orgii sexuale, și chiar și altele și mai "scandaloase" după cum și Mircea Eliade arată:

Calea pe care o propovăduiește tantrismul este, cel puțin în aparenta, o "cale ușoară". Unul din primele tratate buddhiste, Guhyasamaja Tantra, afirmă hotărât că: "nimeni nu reușește să dobîndească perfecțiunea prin operații grele și plictisitoare; dar perfecțiunea poate fi dobândită cu ușurință prin satisfacerea tuturor dorințelor (ed Bhatacharyya, Gaekwad's Oriental Series, vol 53, Baroda, 1931, p. 27. Același text precizează că excesul, desfrâul sunt permise (de exemplu să mănânci orice fel de carne, inclusiv carnea de om, p.26 etc.), că tantricul poate ucide orice animal, că poate minți, poate fura, poate comite adulter etc. (p.120).[9]

Explicația filozofică a unui astfel de comportament ține de identitatea contrariilor care sunt dizolvate fie în substratul cosmologic care este considerat a fi Vidul (Sunya), fie în sursa unică supremă, Brahman sau Dumnezeu.[10][11]

Totuși această cale tantrică nu este prescrisă tuturor ci doar anumitor ființe care au înclinație pentru ea, numite vira.[12] Pentru ceilalți și în afara ritualului, textele vedice interzic cu strictețe și consumarea vinului și uniunea sexuală mai des decât odată pe lună.[13]

În Vamachara, continența sexuală este o componentă fundamentală, intrinsecă ritualului, după cum toate tratatele de specialitate arată. În fapt continența sexuală ia locul brahmachariei sau abstinenței din calea mâinii drepte sau din tradiția ortodoxă. Tocmai de aceea în calea mâinii stângi este o considerată o regulă foarte importantă reprezentând, tehnic și fiziologic, esența acestei căi ce implică sexualitatea.

Importanța acestei reguli ține se pare și de anumite implicații fiziologice ale pierderii sau păstrarii sămânței. Aceste aspecte fiziologice sunt subliniate în toate formele de continență sexuală, și occidentale și orientale, tantrice sau taoiste. Inițiatul se străduiește să obțină continența sexuală, păstrarea sămânței, transmutarea și sublimarea ei, pentru a obține o sănătate de fier, viață lungă, vitalitate si virilitate, charisma și chiar siddhisuri (puteri psihice sau paranormale).[14][15]

Yoghinul care își ține sămânța învinge moartea. Așa cum eliminarea lui bindu duce la moarte, tot astfel reținerea lui duce la viață. Hatha-Yoga-Pradipika 3:85 [16]

Taoism[modificare | modificare sursă]

Tehnici[modificare | modificare sursă]

În Occident - Coitus reservatus sau Karezza[modificare | modificare sursă]

Coitus reservatus sau continența sexuală a fost practicată în China antică[17] și în India antică. În Occident practica coitus reservatus este evocată pentru prima dată în Statele Unite de către John Humphrey Noyes, un socialist utopist care a integrat această practică sexuală în valorile promovate de comunitatea Oneida[18]: în 1872 în broșura sa Contineța masculină prezintă beneficiile abținerii de la ejaculare pentru bărbat. Conceptul este reluat de către ginecologul Alice Bunker Stockham care îi consacră și o carte: Karezza, în 1896; autoarea abordează în egală masură această practică și esoteric, dar într-un mod mai pragmatic, prezentând beneficiile pentru armonia spiritulă în cadrul cuplului și contribuția la un mai bun control al sarcinii.[18]

Karezza[modificare | modificare sursă]

Stockham scrie , “... Karezza înseamnă “să manifești afecțiune atât în cuvinte cât și în gesturi”, și când asta se aplică uniunii care reprezintă manifestarea celei mai adânci afectivități umane, împlinirea iubirii, este folosită ca o tehnica pentru a realiza o uniune sexuală controlată." Așadar în practică, conform lui Stockham, este mai mult decât control de sine, este o comuniune în care cei doi parteneri se ajută reciproc pentru amplificarea experienței erotice dar în limitele controlului orgasmului. Conform lui Stockham aceasta este calea pentru a preîntâmpina multe probleme ce provin dintr-o abordare unilaterală a efortului de a obține controlul sexual.[19] Contribuția lui Stockham este aceea de aplica această filozofie a controlului orgasmului și femeii în aceeași măsura ca și bărbatului. Fiind si o formă de control al sarcinii, această tehnică de asemenea prelungește plăcerea sexuală până la punctul de atingere a extazului mistic, conform lui J. William Lloyd, un practicant al acestei tehnici, a cărui proprie experiență a Conștiinței Cosmice apare în cartea Cosmic Consciousness, scrisă de psihiatrul canadian Richard M. Bucke, un prieten al poetului american Walt Whitman.[20] În această practică, orgasmul este separat de ejaculare făcând posibilă experimentarea plăcerii fără a se ajunge la ejaculare, în timp ce se experimentează totuși orgasmul.

Unii aplică principiile continenței sexuale și masturbării, în timp ce încercările unei persoane de a întârzia orgasmul cât de mult este posibil pentru a prelungi plăcerea este un fenomen cunoscut și sub denumirea de coitus sine ejaculatione seminis.[21]

Unul din scopurile continenței sexuale este menținerea și într-adevăr intensificarea dorinței și plăcerii sexuale în interiorul relației de cuplu. Conform cu Alice Stockham, un autor ale secolului 19, îi trebuie organismului între două săptămâni până la o lună să își revină după o ejaculare... “Dacă procreația nu este scopul, lăsați ca declanșarea orgasmului final să fie în întregime evitată”.[22] Stockham susține că “luna de miere” a unei relații poate să fie menținută la nesfârșit limitând fecvența ejaculărilor sau , preferabil, evitându-le în întregime.[23]

Coitus reservatus[modificare | modificare sursă]

Deși termenii sunt practic similari s-ar putea considera că există o mică diferență între karezza și coitus reservatus în cazul în care consideram că în karezza orgasmul este evitat de ambii parteneri. În coitus reservatus, spre deosebire de karezza, o femeie poate să obțină un orgasm prelungit în timp ce bărbatul se abține de la acest orgasm.[24]

Ca și coitus interruptus, coitus reservatus nu asigură prevenirea transmiterii bolilor sexuale.[25][26] De asemenea nu este nici o metodă sigură contraceptivă.[27]

Puncte de vedere[modificare | modificare sursă]

Scriitorul englez Aldous Huxley în romanul său Insula scrie că Maithuna, Yoga iubirii, este ...” același lucru cu coitus reservatus în biserica romano-catolică.[28] Ajungând la punctul discuției despre coitus reservatus, Alan W. Watts în Nature, Man and Woman scrie: “... aș vrea să văd pe cineva care susține că apostolii au transmis într-adevăr o doctrina secretă bisericii, și că de-a lungul secolelor biserica a reușit să o țină ascunsă față de public. Dacă ar fi așa, ar rămâne mai secretă și mai "esoterică" decât oricare altă mare tradiție spirituală a lumii, încăt chiar existența ei poate fi pusă la îndoială...". Scriitorul galez Norman Lewis, în amintirile sale despre perioada trăită în Napoli, pretinde că San Rocco ar fi sfântul patron al continenței sexuale(coitus reservatus): “I-am recomandat să bea – așa cum și localnicii o fac – marsala amestecată cu galbenuș de ou și să poarte icoana sfântului Rocco, patronul contineței sexuale ce poate fi găsită în orice magazin cu accesorii religioase”.[29] Coitus reservatus a fost admisă parțial în învățăturile bisericii catolice în privința uniunii sexuale și a fost în general o formă permisă de uniune sexuală, dar a fost subiectul acelorași argumentări ca și coitus interruptus.[30]

Psihologul Havelock Ellis scrie: “Coitus Reservatus – în care uniunea sexuală este menținută chiar și pentru perioade lungi de timp, în timpul cărora femeia poate avea orgasme multiple în timp ce partenerul ei reușește să își rețină orgasmul, - departe de a face vreun rău femeii, este probabil forma de uniune sexuală care îi oferă placerea și satisfacția maximă."[31]

Comunitatea Oneida, fondată în secolul 19 de către John Humphrey Noyes a experimentat coitus reservatus care era denumită atunci chiar continență masculină într-un mediu creștin comunitar. Experimentul a durat aproximativ un sfert de secol și apoi Noyes a creat argintăria Oneida punând bazele companiei Oneida Silver Co. care a devenit apoi Oneida Limited.[32]

Rozicrucienii[modificare | modificare sursă]

Ordinul rozicrucienilor AMORC a declarat deschis că nu se angajează în practici sexuale de natură mistică. Această declarație a fost facută de liderul H. Spencer Lewis, doctor în filozofie.[33] Organizația rivală, Fraternitatea Rozicruciană condusă de către Dr. R. Swinburne Clymer susține că se angajează în practici sexuale în scopul regenerării rasei umane. Dr. Clymer se opune practicii Karezza sau coitus reservatus și susține în schimb o formă de uniune sexuală în care cuplul experimentează orgasmul în același timp.[34] Lewis declară FUDOSI, recunoscut și ca AMORC, ca organizația rozicruciană originală reprezentativă pentru America de Nord. Totuși secretarul FUDOSI, un sexologist francez, aprobă cu căldură practica Karezza ca o tehnică americană importată pentru a restabili armonia în familie ca și în lume prin prevenirea pierderii și utilizării greșite a energiei sexuale.[35]

Dr. Arnold Krumm-Heller pune bazele Fraternității Rozicruciene Antice(FRA), o școală rozicruciană din Germania cu ramificații în America de Sud și face urmatoarea afirmație în privința comportamentului sexual: "Immissio Membri Virile In Vaginae Sine Ejaculatio Seminis"(Introdu penisul în vagin fără a ejacula sămânța). Samael Aun Weor a experimentat aceasta tehnică și a dezvoltat doctrina Căsătoriei Perfecte(The Perfect Matrimony).

Controverse[modificare | modificare sursă]

Dr. Alice Stockham a fost trimisă în judecată și forțată să renunțe la învățătura practicii Karezza în SUA. Ca multi alți reformatori în domeniul sexualitatii Stockham a fost arestată de către Anthony Comstock.[36] Comstock era susținut de către Morris Ketchum Jessup un milionar American filantrop care era fondatorul YMCA din New York și a Museum of Natural History. Împreună au fondat Comitetul New York pentru Eliminarea Viciilor care a atras mulți cunoscuți și puternici americani bogați cum ar fi J. P. Morgan. Comstock a făcut lobby în Congres pentru o lege severă împotriva obsecenității și controlului contracepțional. În câteva luni Congresul va semna legea Comstock și Comstock va fi desemnat agent special al U. S. Post Office pentru a pune legea în aplicare. A trimis astfel în închisoare pentru lungi perioade de timp mai multe tipuri de reformatori spirituali ai cuplurilor inclusiv pe Paschal Beverly Randolph care era un prieten personal al lui Abraham Lincoln.[37] Ida Craddock se sinucide după ce a fost în mod repetat închisă pentru presupuse idei pornografice.[38] Grupul Oneida a fost atacat de presă și Noyes forțat să fugă în Canada pe 22 iunie 1879. De aici sfătuiește pe ceilalți să urmeze îndrumările apostolului Pavel , fie căsătorie, fie celibat, și să respecte poruncile împotriva adulterului și concubinajului.[39]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Cassell's Compact Latin Dictionary, Dell Publishing Co. Inc., 1963
  2. ^ Watts, Alan W. (). Nature, Man and Woman. Random House Inc. Vintage Books Edition. p. 172. LCCN 58-8266. 
  3. ^ Coomaraswami, Ananda K. (). The Dance of Shiva. New York City: The Noonday Press Inc. p. 124. LCCN 56-12296. 
  4. ^ Cf. Mircea Eliade, Istoria credințelor și ideilor religioase, 1991, vol I, cap V, 38 si 39,p.129-133. “În pofida scepticismului anumitor autori, viața religioasă de la Mohenjo-daro și de la Harappa ne este accesibiă, cel puțin în liniile sale mari. Astfel, de exemplu, marele număr de figurine și de desene înscrise pe sigilii indică culte ale unei Zeițe-Mamă. În plus, așa cum Sir John Marshal recunoscuse deja, o figură ityfalică așezată într-o poziție <<yogică>>, și inconjurată de animale sălbatice reprezintă un Mare Zeu, probabil un prototip al lui Shiva."
  5. ^ , www.hinduismandmodernity.com https://web.archive.org/web/20130602230612/http://hinduismandmodernity.com/, arhivat din original la , accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  6. ^ Eliade, Istoria credintelor,1991, vol II, p37
  7. ^ Schitul Darvari - Bucuresti, www.schituldarvari.ro 
  8. ^ J. Evola, Yoga Puterilor, 1995,cap V, p 67: Există o diferență semnificativă între cele două căi tantrice, cea a mâinii drepte și cea a mâinii stângi (care se află sub tutela lui Shiva). În cea dintâi adeptul are intodeauna experiența "cuiva aflat deasupra sa", chiar și la cel mai înalt nivel de realizare. În cea de a doua "el devine Suveranul ultim"(cakravartin = conducătorul lumii). Aceasta înseamnă că a fost trancensă dualitatea dintre persoana integrată și dimensiunea transcendenței, dintre om si Dumnezeu.
  9. ^ M. Eliade, Tehnici de Yoga, 2000, cap. IV, tantrismul, p 147
  10. ^ Julius Evola, Yoga Puterilor, 1995, capIV, p 69 : "Tantra-ele aduc pur și simplu doctrina unitară a nondualității (advaita vada) la o concluzie logică. Ele afirmă că Vedanta și alte școli speculative abundă în dizertații metafizice despre nondualitate. Dar cum se pot ele împăca cu interdicțiile și restricțiile pe care le conțin? Dacă brahman din tradiția sacră (shruti) este cu adevărat "unul fără al doliea", atunci ce rost are distincția dintre bine și rău, pur si impur, dintre ceea ce trebuie făcut și ceea ce trebuie evitat? Acest contrast valoric există doar pentru cei care sunt dominați de catre maya-shakti, în loc să o domine ei pe aceasta. Din moment ce nu există un altul (în Brahman, celălalt fiind doar puterea de manifestare de care el este inseparabil) pe un plan mai degrabă metafizic decât etic, nu există nici un lucru care să nu fie pur, bun și drept. Doctrina jocului cosmic (lila) sau a libertății lui Parashakti, care nu are nimic deasupra ei și care nu este supusă nici unei legi, ne ajută să ânțelegem aceste aspecte."
  11. ^ Mircea Eliade, Yoga - Nemurire și libertate, 1993, capitolul "Unirea contrariilor", pg. 228
  12. ^ Julius Evola, Yoga puterilor, 1995, cap V, p 66: "Vira este un termen cu aceeași rădăcina ca și in latina, vir, ce nu are înțelesul uni om obișnuit, ci al unui om eminent. Acest termen denotă o natură bărbătească și "eroică"(vira este folosit uneori ca substitut pentru "erou"), determinată în mod esențial de către rajas guna. Vira-șii, la rândul lor au fost adeseori împărțiți în mai multe categorii. După Kularnava-Tantra, exista vira-și de mâna dreaptă (Dakshinachara) și vira- și de mâna stângă (Vamachara). Aceștia din urmă sunt considerați superiori celor dintâi, fiind descriși ca niste luptători (kshatriya), pentru a sublinia virtuțile forței, curajului și neînfricării în fața pericolului.
  13. ^ Mahanirvana Tantra, Arthur Avalon, 1995, cap Panchatattva, p 118-121: "În sens literar, cele cinci elemente nu sunt valabile pentru toți în sadhana pe care o practică. Natura unui pashu solicită o strictă aderență la principiile vedantice în ceea ce privește funcțiile fiziologice chiar și în timpul adorării. Acest principiu interzice, de pildă, băutul vinului, lichid supus blestemului din partea lui Brahma, Kacha și Krishna în urmatorii termeni: "Vinul nu va trebui să fie băut, nici dat, nici luat". În viața de toate zilele felul în care se bea vinul - pentru a satisface apetitul senzual - constituie, de fapt, un păcat, implicând prayaschitta și cauzând, în conformitate cu Vishnu Purana, pedepse la fel de grele cu acelea la care este supus ucigașul unui brahman. În ceea ce privește carnea și peștele, castele superioare care se supun disciplinei smarta, nu consumă nici una din ele.[...] Vaidika Dharmma este foarte precisă în ceea ce privește contactul sexual. Maithuna cu o altă femeie decât soția stăpânului familiei era aspru condamnată.[...] Divinitatea din femeie pe care o cultivă în particular sistemul tantric, este recunoscută de asemenea și în învățăturile vedantice. Femeia nu trebuie să fie privită doar ca un obiect care oferă plăcere, ci ca o adevarată zeiță a casei(Griha Devata). [...] Brahmacharya, sau abținerea, castitatea, nu reprezintă ceea ce uneori se înțelege, adică doar o necesitate fiziologică pentru adeptul dintr-un ashram, ci ea constituie chiar o regula ce guvernează căsnicia unei familii (grihastha). După prescripțiile vedantice, unirea dintre bărbat și femeie trebuie să aibă loc o dată pe lună și anume, în a cincea zi după încetarea ciclului menstrual.[...] Regulile expuse mai sus sunt cu strictețe respectate de către toți oamenii. Singura excepție pe care o face tantra este cea în scopul sadhana-ei săvârșită de către cei ce sunt competenți (dhikari) pentru virachara (calea erorului spiritual). Aceasta excepție, însă, nu este strict o excepție în învățăturile vedantice și acest fapt duce de mai multe ori la concluzia eronată de a considera că tantrika-rahasya-puja este opusă Veda-elor. Astfel, în timp ce regula vedantică interzice folosirea vinului în viața obișnuită și în satisfacerea animalică a simțurilor ea, totuși, prescrie yajna (sacrificiul) religios cu vin. Acest ritual îl permite și tantra, cu mențiunea că sadhaka (aspirantul) să fie competent pentru sadhana (practica) respectivă, în care consumarea vinului constituie chiar o parte a ritualului și a metodei."
  14. ^ Mircea Eliade, Yoga - Nemurire și libertate, cap. VI Yoga si tantrismul,"Unirea contrariilor": "Să nu uităm că maithuna nu trebuie niciodată să se încheie cu o emisie seminală: boddhicitam notsrjet, sămânța nu trebuie emisă, repetă textele (Cf., de exemplu Gunavratanirdesa, citată în Subhasitasamgraha(ed. Bendall, museon, p44): bhage lingam pratistapya boddihicittam na cotsrjet. Taoismul cunoaște și el niște tehnici similare, mai directe (cf. H. Maspero, "Les procedes de <<nourir le principle vital>>, dans la religion taoiste ancienne", Journal Asiatique, iulie-septembrie 1937, pp.368 și urm.). Scopul acesteia nu era de a obține o stare nirvanică, paradoxală, ci de a economisi "principiul vital" si de a prelungi tinerețea și viața. Uneori aceste ritualuri erotice taoiste luau proporțiile unei adevărate orgii colective (Maspero, ibid., pp.402 si urm.): probabil vestigii ale unor sărbători sezoniere. Dar orizontul spiritual specific maithunei este cu totul diferit de cel al orgiilor arhaice, al căror unic scop era să asigure fecunditatea universală.)Altfel yoghinul cade sub legea Timpului și a Morții, ca orice desfrânat de rând(cf.Duha-kosha de Kanha, strofa 14;H.Y.pr., III,88; etc.)"
  15. ^ Julius Evola, Yoga puterilor, 1996, cap IX, Maithuna, p 151-152: "Se pare că această tehnică poate fi cel mai bine ințeleasă atunci când este privită în lumina altor texte. Conform acestora, îndepartarea ejacularii este pusă în legatură cu dobândirea lui bindu-siddhi sau a energiei conținute în bindu și cu doctrina ocultă a elementului nemuritor sau ambrozia. Acest element nemuritor este considerat a descinde din mijlocul frunții și a fi consumat și ars sub forma sămânței, de aici coruptibilitatea organismului uman. Acesta nu este un procedeu mecanic constând în menținerea unei substanțe fizice și în direcționarea ei înauntrul organelor fizice. Acesta este mai degrabă o acțiune interioară ce are drept obiect forța ce "se precipită" și degenerează în sămânță. Scopul acestei acțiuni este de a suspenda această precipitare și a face ca această forță să acționeze pe plan diferit , sau mai bine zis, pe un plan transfiziologic. [...] Odată ce este oprită precipitarea sămânței-bindu, ceea ce corespunde în mod obișnuit culmii orgasmatice în care ființa se descarcă este, de asemenea, stabilizat într-o formă exaltată și transfigurată, sau într-o stare de transă activă."
  16. ^ Citată de Julius Evola, Yoga secretă a puterilor divine, 1995, cap IX, Maithuna, pg 151
  17. ^ Van Gulik (1974).
  18. ^ a b Hanegraaff et Kripal (2008), p. 349-350. disponibil online
  19. ^ Stockham, Alice B. (). Karezza. New York City: R. F. Fenno & Co. p. 22. 
  20. ^ Bucke, Richard Maurice, M. D. Cosmic Consciousness, p. 284, Citadel Press, 1961, ISBN 0-8065-0211-8
  21. ^ Lloyd, J. William The Karezza Method Health Research, 1964, Mokelumne Hill, California
  22. ^ Stockham, Alice B. Karezza, p. 25, R. F. Fenno & Co., New York City, 1896
  23. ^ Stockham, Alice B., M. D., Karezza, p. 15, R. F. Fenno & Co., New York City, 1896
  24. ^ Dr. Rudolf Von Urban, M. D. Sex Perfection and Marital Happiness, Dial Press, 1949 ISBN B001AA3TWA
  25. ^ „Researchers find no sperm in pre-ejaculate fluid”. Contraceptive Technology Update. 14 (10): 154–156. . PMID 12286905. 
  26. ^ Zukerman, Z. (). „Short Communication: Does Preejaculatory Penile Secretion Originating from Cowper's Gland Contain Sperm?”. Journal of Assisted Reproduction and Genetics. 20 (4): 157–159. doi:10.1023/A:1022933320700. PMID 12762415. 
  27. ^ „Withdrawal Method”. Planned Parenthood. . Accesat în . 
  28. ^ Huxley, Aldous Island, Harper & Row, 1962
  29. ^ Norman Lewis Naples '44: A World War II Diary of Occupied Italy, De Capo Press, 2005 ISBN 0-7867-1438-7
  30. ^ Vern L. Bullough Encyclopedia of Birth Control, p. 75, ABC-CLIO, 2001 ISBN 978-1-57607-181-6
  31. ^ Ellis, Havelock Studies in the Psychology of Sex, vol. vi, p. 552, F. A. Davis Co., Philadelphia, Pa., 1910, Kindle Edition 2008 ISBN B0016PEMOS
  32. ^ Ellis, Havelock Studies in the Psychology of Sex, vol. vi, p. 553
  33. ^ Lewis, H. Spencer Rosicrucian Manual, p. 5, Supreme Grand Lodge of AMORC, 1978
  34. ^ Clymer, R. Swinburne MD, The Mystery of Sex and Race Regeneration, p. 223, The Philosophical Publishing Co., 1950
  35. ^ Marc Lanval, editor, Lumière et Liberté, Organe Officiel de la Ligue Belge de Propagande Héliophile, Octobre-Novembre 1933
  36. ^ John P. Deveney Paschal B. Randolph, p. 393, SUNY Press, 1997 ISBN 978-0-7914-3119-1
  37. ^ Paschal B. Randolph Ravalette: The Rosicrucian's Story, p. 64, Kessinger Publishing, 2005 ISBN 978-0-7661-9160-0
  38. ^ Vern L. Bullough Encyclopedia of Birth Control, pp. 76-9, ABC-CLIO, 2001 ISBN 978-1-57607-181-6
  39. ^ Patricia Gutek Visiting Utopian Communities, p. 137, University of South Carolina Press, 1998 ISBN 978-1-57003-210-3