Zvi Laron

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Zvi Laron (ebraică : Tzvi Laron צבי לרון ,n. 6 februarie 1927 la Cernăuți în Bucovina de nord, azi Ucraina) pediatru și endocrinolog israelian originar din România, profesor emerit la Universitatea din Tel Aviv. El a descris în anul 1966 un tip de tulburare de creștere (nanism) numit sindromul Laron. Cercetările sale au fost deschizătoare de drum în terapia a numeroase cazuri de tulburări ale hormonului de creștere și de diabet juvenil.

Familia și copilăria[modificare | modificare sursă]

Laron s-a născut la 7 februarie 1927 într-o familie evreiască din Cernăuți, Bucovina. La vârsta de 6 ani s-a mutat la Rădăuți, unde tatăl său a lucrat ca agent comercial al unei fabrici de placaje. După izbucnirea războiului antisovietic în iunie 1941, el și familia lui, împreună cu restul populației evreiești din Rădăuți, au fost deportați, potrivit politicii antisemite extreme a regimului antonescian, aliat cu Germania nazistă, în lagăre de concentrare și ghetouri înființate în Transnistria. Zvi (Tzvi) a avut șansa să supraviețuiască muncind în turnătoria repusă în producție de unchiul său, întreprinzătorul inginer Siegfried Sami Jagendorf (1885-1970), care a reușit prin aceasta să salveze mai multe mii de deportați evrei.[1] Laron însuși a obținut în aceste împrejurări calificarea de strungar.

Studiile in România , emigrarea și studiile în Israel si S.U.A[modificare | modificare sursă]

După terminarea războiului împreună cu părinții, Zvi Laron s-a întors mai întâi în orașul natal Cernăuți, care intrase în controlul Uniunii Sovietice, și a început acolo sa-și completeze studiile școlare întrerupte din cauza deportării. În anul următor familia a obținut repatrierea la Rădăuți, oraș rămas sub suveranitate română. După ce a terminat liceul, în anul 1945 Laron s-a înscris la facultatea de medicină la Institutul medico-farmaceutic din Timișoara, care tocmai își deschisese porțile. Devenit membru în mișcarea de studenți evrei sioniști "Hasmonea", in 1947 tânarul s-a hotărât să emigreze în Palestina (în ebraică Eretz Israel) (aflată în ultimul an al stăpânirii britanice), în cadrul "emigrației ilegale" evreiești ce căuta să ocolească obstacolele ridicate de puterea mandatară britanică.

Vaporul "Pan York" (rebotezat de evrei "Kibutz Galuyot" , adica "Readunarea exilaților"), având la bord "emigranți ilegali" evrei din estul Europei, a fost capturat de flota britanică în largul Mării Mediterane iar pasagerii săi, între care și Laron au fost internați într-un lagăr în Cipru. După încetarea mandatului britanică asupra Palestinei și proclamarea independenței Statului Israel în mai 1948, Laron și ceilalti deținuți au fost puși în libertate și au putut intra în țara de destinație. După sosire a fost recrutat pentru muncă în spitale la Jaffa (la spitalul Dajani) și la Tel Hashomer. S-a înscris pentru continuarea studiilor de medicină la Universitatea ebraică din Ierusalim și la spitalul Hadassa, afiliat acesteia, terminând cu titlul de MD în anul 1952. Apoi a făcut un stagiu de internat la Spitalul Rambam din Haifa. Între anii 1956-1957 s-a specializat în pediatrie și endocrinologie pediatrică în SUA, la Spitalul General Massachussets (MGH) din Boston și la Facultatea de medicină a Universității Harvard și la un spital din Pittsburgh.

Activitatea medicală, didactică și științifică în Israel[modificare | modificare sursă]

În anul 1957 Zvi Laron s-a întors în Israel și alături de André De Vries a pus bazele endocrinologiei pediatrice în această țară. A contribuit decisiv la înființarea Institutului de Endocrinologie pediatrică pe care l-a condus până în anul 1992 la Spitalul Beilinson din orașul Petah Tikva, afiliat Universității Tel Aviv. Laron a fost și unul din primii membri ai corpului didactic al facultății de medicină din Tel Aviv și a avut în această calitate un rol însemnat in elaborarea programei de studiu în domeniul pediatriei la această instituție de învățământ. A devenit profesor la Universitatea Tel Aviv în anul 1971.

Între anii 1983-1997, tot la Tel Aviv, a fost titularul catedrei I. și N Marsh de endocrinologie și diabet juvenil. A înființat centrul national de diabet juvenil, precum și un laborator endocrinologic destinat, între altele, să dezvolte noi metode de depistare si măsurare a hormonilor. Acest laborator funcționează în cadrul Institutului Felsenstein de cercetări medicale (constituit pe baza institutului Rogoff existent din anii 1970) de pe lângă Spitalul Beilinson (azi Centrul Medical Rabin). După retragerea sa de la direcția Institutului de endocrinologie pediatrică de la spitalul Beilinson, a preluat funcția de director al unității de cercetare în endocinologie și diabet de la Spitalul de pediatrie Schneider din Petah Tikva. Din 1998 este profesor emerit al Universității Tel Aviv.

Este căsătorit și are patru copii.

Sindromul Laron[modificare | modificare sursă]

Cercetarea fundamentală a lui Laron în domeniul activitătii hormonului somatotrop (de crestere) a dus la definirea unor receptori deficienți la unii copii suferind de nanism. Sindromul Laron sau nanismul de tip Laron, descris de el în anul 1966 după 8 ani de cercetări, împreună cu A.Pertzelan și S. Mannheimer, se referă la o mutație care duce la o rezistență accentuată unui receptor al hormonului de creștere GH. Se produce o formă de nanism însoțită de un nivel normal de hormon de creștere in sange. Institutul de endocrinologie pediatrică fondat și condus de Laron a fost unul din primele care au produs și folosit în tratament hormonul de creștere GH și factorul de creștere IGF.

Profesorul Laron a fost printre întemeietorii Fundației internaționale pentru Diabetul Juvenil, și fondator și redactor al revistelor științifice „Journal of Pediatric Endocrinology and Metabolism” , „Pediatric and Adolescent Endocrinology” și „Pediatric Endocrinology Reviews”.


Premii, afilieri și onoruri[modificare | modificare sursă]

(2000), și al Universității Novara din Italia.

Din cărțile și articolele sale[modificare | modificare sursă]

Laron a publicat peste o mie de articole științifice și a scris sau editat 30 de cărți.

  • Z. Laron, A. Pertzelan, S. Mannheimer:

Genetic pituitary dwarfism with high serum concentration of growth hormone - A new inborn error of metabolism? Israel Journal of Medical Sciences, Tel Aviv, March-April 1966, 2(2): 152-1955.

  • editor:

The Adipose Child. November 1976.

  • editor:

International Beilinson Symposium Staff, Diabetes in Juveniles : Proceedings of the 2nd Beilinson, Symposium on the Various Faces in Juveniles. Jerusalem, Israel. 2nd edition, 1977.

  • editor:

International Beilinson Symposium Staff, : Psychological Aspects of Balance of Diabetes in Juvenile : Proceedings of the 3rd Beilinson Symposium, Pt. 2, Herzliya, 1875. September 1977.

  • editor:

Third Joint Meeting of the European Society for Pediatric Endocrinology (ESPE) and the Lawson Wilkins Pediatric Endocrine Society (LWPES) : Proceedings of the Plenary Lectures and Symposia, Jerusalem, October - November 1989. July, 1990.

John Boulton, Zvi Laron, Jean Rey, editors: Long Term Consequences of Early Feeding. 1995.

Somatomedin-1 (recombinant insulin-like growth factor-1): Clinical pharmacology and potential treatment ofendocrine and metabolic disorders. Biodrugs, 1999, 11: 55-70.

The essential role of IGF-1: Lessons from the long-term study and treatment of children and adults with Laron syndrome. The Journal of Clinical Endocrinology & Metabolism, 1999, 84: 4397-4404.

Note[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]


'