Sari la conținut

Zona de rezidență (Imperiul Rus)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Zona de rezidență
Localizarea Zonei de rezidență în Imperiul Rus și proporția populației evreiești în areal (1905)
Localizarea Zonei de rezidență în Imperiul Rus și proporția populației evreiești în areal (1905)
Localizarea Zonei de rezidență în Imperiul Rus și proporția populației evreiești în areal (1905)
Guvernare
Istorie

Zona de rezidență (în rusă черта оседлости, în idiș תּחום־המושבֿ, în ebraică תְּחוּם הַמּוֹשָב) a fost o regiune situată în partea de vest a Imperiului Rus, cu frontiere variabile, care a existat între 1791 și 1917 (de facto până în 1915). În această zonă era permisă reședința permanentă a evreilor, în timp ce dincolo de ea locuirea evreilor, permanentă sau temporară, era în mare parte interzisă.[1] Chiar și în interiorul Zonei de reședință, evreilor le era refuzat accesul în numeroase orașe.

Reguli și excepții

[modificare | modificare sursă]

Un număr restrâns de evrei puteau locui în afara Zonei, incluzându-i pe cei cu educație universitară, pe cei înnobilați, membrii cei mai înstăriți ai breslelor de negustori, anumiți meșteșugari, o parte din personalul militar și din serviciile asociate acestora, precum și familiile și uneori servitorii lor. Evreii erau, de asemenea, autorizați să se stabilească în colonii din afara Zonei, precum în Siberia.[2]

Compoziție geografică

[modificare | modificare sursă]

Zona de rezidență cuprindea în întregime teritoriile actuale ale Belarusului și Republicii Moldova (inclusiv Transnistria), cea mai mare parte a Lituaniei, Ucrainei și Poloniei de est, precum și porțiuni relativ mici din Letonia și din ceea ce este astăzi partea de vest a Federației Ruse.

Ea se întindea de la zona estică, adică linia de demarcație din interiorul imperiului, până la frontiera Rusiei Imperiale cu Regatul Prusiei (ulterior Imperiul German) și cu Austro-Ungaria. Zona acoperea circa 20% din teritoriul european al Imperiului Rus și corespundea în mare parte cu teritoriile istorice ale fostei Comunități Polono-Lituaniene, Hetmanatului Căzăcesc, Imperiului Otoman (inclusiv Edisan), Hanatul Crimeii și Principatul Moldovei de răsărit (Basarabia).

Viața în Zona de rezidență

[modificare | modificare sursă]

Viața în Zona de rezidență era adesea marcată de precaritate economică. Majoritatea locuitorilor depindeau de servicii mărunte sau de meșteșuguri care nu puteau susține populația numeroasă, fapt ce a dus la emigrație, mai ales spre sfârșitul secolului al XIX-lea, spre Europa de Vest (Franța, Marea Britanie), SUA, Canada, America de Sud și chiar și în țările vecine (Austro-Ungaria, Imperiul German, Regatul României.

Totuși, cultura evreiască, în special cea în idiș, a înflorit în ștetluri (mici târguri), iar viața intelectuală s-a dezvoltat în ieșive (școli religioase), fiind apoi răspândită și în diaspora.

Context religios și motivații

[modificare | modificare sursă]

Imperiul Rus, pe durata existenței Zonei de rezidență, era predominant ortodox-creștin, spre deosebire de zona delimitată, unde se aflau minorități importante de evrei, romano-catolici și, până la mijlocul secolului al XIX-lea, greco-catolici (deși o mare parte a Ucrainei, Belarusului și Moldovei actuale era în continuare majoritar ortodoxă răsăriteană).

Deși caracterul religios al edictelor de creare a Zonei era evident (convertirea la Ortodoxia rusă — religia de stat — îi exonera pe indivizi de restricții), istoricii subliniază că motivele apariției și menținerii Zonei erau în primul rând de natură economică și naționalistă.

Desființarea Zonei de rezidență și a reglementărilor sale a coincis cu începutul Primului Război Mondial, în 1914, când un număr mare de evrei s-au refugiat în interiorul Rusiei pentru a scăpa de invazia armatei imperiale germane.

În 1917, odată cu prăbușirea Imperiului Rus ca urmare a Revoluției din Februarie, Zona de rezidență a încetat să mai existe în mod definitiv.

  1. „черта оседлости”, Электронная еврейская энциклопедия ОРТ, accesat în
  2. „AGRICULTURAL COLONIES IN RUSSIA - JewishEncyclopedia.com”, Jewishencyclopedia.com, accesat în

Legături externe

[modificare | modificare sursă]