Zidul lui Antoninus

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Amplasamentul zidului lui Antoninus

Zidul lui Antoninus (în latină: Vallum Antonini, în engleză: Antonine Wall) a fost o fortificație din piatră și turbă, construitǎ de Imperiul roman între anii 142-144 d.Hr., în timpul domniei lui Antoninus în Scoția de astăzi (pe atunci, Caledonia), pentru a proteja Britannia de atacurile picților și ale caledonienilor. Este situat la 160 km nord de Zidul lui Hadrian, care fusese construit mai înainte, pe timpul lui Hadrian. Are o lungime de 63 km, lățimea de 5 m, iar înalțimea de 3-4 metri. Zidul avea 26 forturi de observare.

Făcea parte din limes, granița fortificată a Imperiului roman, care străbătea toată Europa până la Marea Neagră și ajungea și până în Asia Mică și Orientul Apropiat.

În anul 208, la ordinul împăratului Septimius Severus zidul a fost pǎrǎsit de trupele romane, care au revenit la Zidul lui Hadrian.

Fortărețe mari și mici[1] legate de zidul lui Antoninus [2], de la apus la răsărit: Bishopton, Old Kilpatrick ("Kilpatrick Vechi"), Duntocher, Cleddans, Castlehill, Bearsden, Summerston, Balmuildy, Wilderness Plantation ("Plantația din Pustietate"), Cadder, Glasgow Bridge ("Podul Glasgow"), Kirkintilloch, Auchendavy, Bar Hill ("Măgura Bar"), Croy Hill ("Măgura Croy"), Westerwood, Castlecary, Seabegs ("Lemnul Seabes"), Rough Castle ("Castelul Dur"), Camelon, Watling Lodge ("Coliba Watling"), Falkirk, Mumrills, Inveravon, Kinneil ("Vila Kinneil"), Carriden ("Vila Carriden")

Vezi și[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Hunter, Fraser; Carruthers, Martin. „ScARF Summary Roman Presence Report” (PDF). Scottish Heritage Hub. Accesat în . 
  2. ^ Kent, Emerson. „Alternative Map of the Wall”. Accesat în .