Bovista plumbea

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Zburătoare cenușie)

Bovista plumbea
Zburătoare cenușii, bășice cenușii
Clasificare științifică
Domeniu: Eucariote
Regn: Fungi
Diviziune: Basidiomycota
Clasă: Agaricomycetes
Ordin: Agaricales
Familie: Agaricaceae
Gen: Bovista
Specie: B. plumbea
Nume binomial
Bovista plumbea
Pers. (1795)
Sinonime
  • Lycoperdon bovista Sowerby (1803)
  • * Bovista suberosa Fr. (1829)
  • Lycoperdon plumbeum Vittad. (1843)
  • Lycoperdon suberosum (Fr.) Bonnord. (1857)
  • Globaria plumbea (Pers.) Quél. (1873)
  • Bovista brevicauda Velen. (1922)
Modifică text Consultați documentația formatului

Bovista plumbea (Christian Hendrik Persoon, 1795) din încrengătura Basidiomycota în familia Agaricaceae și de genul Bovista,[1] este o specie de ciuperci saprofită și, atât timp cât este tânără este comestibilă, denumită în popor între altele zburătoare cenușie,[2] bășică cenușie sau pârhaiță.[3] Bureții se dezvoltă în România, Basarabia și Bucovina de Nord răspândiți în locuri mai calde, pe sol nisipos, pe peluze, pajiști, pășuni uscate, terasamente, prin parcuri pe sol nisipos și numai rar în păduri. Apar din (iunie) iulie până în noiembrie.[4][5]

Descriere[modificare | modificare sursă]

Bres.: Bovista plumbea
  • Corpul fructifer: este destul de mic cu un diametru între 2 și 5 cm precum o înălțime maximă de 5 cm, având un aspect sferic până ovoidal. Prezintă mereu numai o singură peridie (înveliș al corpului de fructificație la unele ciuperci)[6] de două straturi, inițial netedă, mată, adesea brumată, albă și de decojit pe jumătate care devine, începând cu maturitatea tare sfărâmicioasă (asemănător cojii de ou). Atunci se ivește stratul pergamentos de dedesubt de colorit cenușiu până plumburiu, mai târziu galben-maroniu. Gleba mai întâi albă, apoi galben-măslinie și brun-măslinie spre bază, se transformă la bătrânețe mereu în praf (= sporii maturi) care poate evada, după ce în partea centrală se deschide un orificiu (opercul). Astfel sporii pot fi răspândiți de vânt. Partea de sus și baza corpului fructifer sunt fertile.
  • Piciorul: nu prezintă nici un fel de tijă.
  • Carnea (gleba): este la exemplarele tinere fermă, compactă și albă. Gleba mai întâi pufoasă și la sfârșit pulverulentă se decolorează destul de timpuriu, începând în centru și devenind din ce în ce mai închisă. Mirosul este aproape imperceptibil, gustul exemplarelor tinere plăcut.
  • Caracteristici microscopice: Sporii sunt aproape sferici, netezi și destul de mici, având o mărime de numai 5-5,5 x 4,5-5 microni, prezentând o codiță destul de lungă. Pulberea lor este brun-măslinie.[4][5]
  • B. plumbea cu secțiune longitudinală
    B. plumbea cu secțiune longitudinală
  • B. Plumbea tânără
    B. Plumbea tânără
  • B. plumbea bătrâne
    B. plumbea bătrâne

Confuzii[modificare | modificare sursă]

Zburătoare cenușie poate fi confundată cu alte soiuri ale genului sau celor strâns înrudite, cu toate comestibile, cum sunt Bovista aestivalis sin. Lycoperdon ericetorum,[7] Bovista limosa,[8] Bovista pusilla,[9] Lycoperdon candidum sin. pedicellatum,[10] Lycoperdon ericaeum,[11] Lycoperdon excipuliforme,[12] Lycoperdon molle,[13] Lycoperdon pedicellatum,[14] Lycoperdon perlatum,[15] Lycoperdon pratense sin. Vascellum pratense,[16] Lycoperdon pyriforme,[17] Lycoperdon sin. Vascellum pratense,[18] Lycoperdon utriforme,[19] Lycoperdon umbrinum,[20] sau Calvatia cretacaea.[21] Chiar și o confuzie cu otrăvitoarele Scleroderma citrinum[22] precum Scleroderma verrucosum[23] este posibilă, dar atunci bășica cenușie ar fi deja într-un stadiu avansat al evoluției și astfel devenită necomestibilă.

Specii asemănătoare în imagini[modificare | modificare sursă]

  • Bovista aestivalis
    Bovista aestivalis
  • Bovista limosa
    Bovista limosa
  • Bovista pusilla
    Bovista pusilla
  • Lycoperdon candidum
    Lycoperdon candidum
  • Lycoperdon excipuliforme
    Lycoperdon excipuliforme
  • Lycoperdon molle
    Lycoperdon molle
  • Lycoperdon perlatum
    Lycoperdon perlatum
  • Lycoperdon pratense
    Lycoperdon pratense
  • Lycoperdon pyriforme
    Lycoperdon pyriforme
  • Lycoperdon perlatum
    Lycoperdon perlatum
  • Lycoperdon utriforme
    Lycoperdon utriforme
  • Lycoperdon umbrinum
    Lycoperdon umbrinum
  • !!Scleroderma citrinum!!
    !!Scleroderma citrinum!!
  • !!Scleroderma verrucosum!!
    !!Scleroderma verrucosum!!

Valorificare[modificare | modificare sursă]

Pârhaița este comestibilă și destul de gustoasă cât culoarea glebei este complet albă, dar nu se potrivește cu fierberea ei, devenind vâscoasă. Înainte de preparare, la fel ca la cașul ciorii, cuticula trebuie să fie îndepărtată, deoarece are o textură tare, ca de piele. Această procedură este cam dificilă din cauza dimensiunii mici ale soiului. Mai departe, ciuperca nu se spală niciodată, deoarece interiorul ei se comportă ca un burete, va absorbii apa, astfel compromițând prelucrarea ulterioară a ciupercii.[24]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Index Fungorum
  2. ^ Denumire RO 1
  3. ^ Constantin Drăgulescu: „Dicționar de fitonime românești”, Ediția a 5-a completată, Editura Universității “Lucian Blaga”, Sibiu 2018, p. 504, ISBN 978-606-12-1535-5 = Denumire RO 2, 3
  4. ^ a b Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 592-593 - 2, ISBN 3-405-12116-7
  5. ^ a b Marcel Bon: „Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 304-305, ISBN 978-3-440-13447-4
  6. ^ Mic atlas micologic
  7. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 592-593 - 1, ISBN 3-405-12116-7
  8. ^ „Bovista limosa und Geastrum smardae – Zwei für die BRD neue Gastromyceten”, în: „Zeitschrift für Mykologie”, Editura Deutsche Gesellschaft für Mykologie, vol. 48-49, 1982, p. 111-112
  9. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 572-573, ISBN 88-85013-25-2
  10. ^ Bruno Cetto: “I funghi dal vero”, vol. 7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1993, p. 478-479, ISBN 88-85013-57-0 (editat postum)
  11. ^ Bruno Cetto: “I funghi dal vero”, vol. 7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1993, p. 472-473 – 2, ISBN 88-85013-57-0 (editat postum)
  12. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 590-591 - 1, ISBN 3-405-12116-7
  13. ^ Bruno Cetto: “I funghi dal vero”, vol. 7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1993, p. 472-473 – 1, ISBN 88-85013-57-0 (editat postum)
  14. ^ Bruno Cetto: “I funghi dal vero”, vol. 7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1993, p. 478-479, ISBN 88-85013-57-0 (editat postum)
  15. ^ Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 221-222. 224, ISBN 3-426-00312-0
  16. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 572-573 - 1, ISBN 88-85013-25-2
  17. ^ Renate & Wilhelm Volk: „Pilze sicher bestimmen und delikat zubereiten“, Editura Ulmer, Stuttgart 1999, p. 94, ISBN 3-8001-3656-2
  18. ^ Marcel Bon: „Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 304-305, ISBN 978-3-440-13447-4
  19. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 584-585, ISBN 3-405-12116-7
  20. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 588-589 - 1, ISBN 3-405-12116-7
  21. ^ Bruno Cetto: “I funghi dal vero”, vol. 7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1993, p. 468-469, ISBN 88-85013-57-0 (editat postum)
  22. ^ J. E. și M. Lange: „BLV Bestimmungsbuch - Pilze”, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna Viena 1977, p. 222-223, ISBN 3-405-11568-2
  23. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 566-567, ISBN 3-405-11774-7
  24. ^ Luce Höllthaler: „Pilzdelikatessen”, Editura Wilhelm Heyne Verlag, München 1982, p. 135 ISDN 3-453-40334-7

Bibiliografie[modificare | modificare sursă]

  • Marcel Bon: „Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, ISBN 978-3-440-13447-4
  • Bruno Cetto, vol. 1-7 (vezi note)
  • Rose Marie Dähncke: „1200 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau 2004, ISBN 3-8289-1619-8
  • Ewald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, ISBN 978-3-8354-1839-4
  • Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, ISBN 978-3-8427-0483-1
  • J. E. și M. Lange: „BLV Bestimmungsbuch - Pilze”, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna Viena 1977, p. 116, ISBN 3-405-11568-2
  • Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, ISBN 978-3-440-14530-2
  • Gustav Lindau, Eberhard Ulbrich: „Die höheren Pilze, Basidiomycetes, mit Ausschluss der Brand- und Rostpilze”, Editura J. Springer, Berlin 1928
  • Till E. Lohmeyer & Ute Künkele: „Pilze – bestimmen und sammeln”, Editura Parragon Books Ltd., Bath 2014, ISBN 978-1-4454-8404-4
  • Meinhard Michael Moser: „Röhrlinge und Blätterpilze - Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas”, ediția a 5-ea, vol. 2, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1983

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Bovista_plumbea&oldid=15446177