Zăicana, Criuleni

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Nu confundați cu Zăicani.
Zăicana
—  Comună  —
Zăicana
Zăicana
Zăicana se află în Moldova
{{{alt}}}
Zăicana
Zăicana (Moldova)
Poziția geografică
Coordonate: Coordonate: 47°10′07″N 28°57′07″E / 47.1686111111°N 28.9519444444°E / 47.1686111111; 28.951944444447°10′07″N 28°57′07″E / 47.1686111111°N 28.9519444444°E / 47.1686111111; 28.9519444444

Țară  Republica Moldova
Raion Criuleni
Atestare iulie 1501

Guvernare
 - Primar Simion Onofrei (PLDM[1], 2015)

Suprafață
 - Total 23,36 km²

Populație
 - Total 2000 locuitori

Fus orar EET (+2)
 - Ora de vară (DST) EEST (+3)

Zăicana este o localitate și centru de comună în raionul Criuleni, Republica Moldova.

Vedere generală a satului din partea de nord

Satul este situat în zona de centru a Moldovei, pe partea stângă a traseului Chișinău-Dubăsari M-21, în valea largă numită „Valea Zăicanilor”, prin care curge un mic râuleț, numit Iana de către localnici, fiind afluient de stînga al Ichelului. Satul se află la o depărtare de 18 km nord-est de Chișinău, 21 km vest de centrul raional, Criuleni și 22 km depărtare de Dubăsari.

Considerații generale[modificare | modificare sursă]

Magistrala 21, partea de sud a satului Zăicana

Satul Zăicana este situat pe regiune de colină în podișul Moldovei Centrale, în valea numită „Valea Zăicanilor”, între dealurile Odăii, Toloaca , Hrușova și Zăicănii, se învecinează la nord cu moșiile satului Hîrtopul Mare, la est cu satul Izbiște și Cruglic, la sud cu satele Hrușova și Boșcana iar la vest cu moșiile satelor Pașcani, Porumbeni și Făurești. Altitudinea maximă este de 187,7 m, și cea minimă de 37 m.

Pârâiașul Iana

Prin satul Zăicana curge pârâiașul Iana, izvorăște din pădurea dinspre nord a satului, dinspre satul Ișnovăț și dinspre iazurile Hârtopului Mare, iar în apropiere de sat se unește, practic acest pârâiaș desparte localitate în două părți egale, iar legătura sunt un dig, două poduri mari și altele mai mici, are o lungimea totală de 9 km, iar în teritoriul satului 6 km, se revarsă în apropierea satului Chetrosa, comuna Hrușova în râul Ichel, (bazinul Nistrului), în sat sunt peste o sută de fântâni , 3 fântâni artezine, și 5 izvoare cu apă limpede și cristalină.

Clima este temperat-continentală, vântul bate din nord, verile sunt călduroase (temperatura medie lunară pe timp de vară fiind de 20 - 30 grade Celsius, iernile sunt aspre (temperatura medie lunară pe timp de iarnă fiin între -10 - -40 grade Celsius), precipitațiile anuale sunt de aproximativ 250–500 mm.

Zăicana, toamna

Solurile sunt caracterizate în majoritate de soluri cernoziomoide, pe alocuri sunt soluri deluviale, soluri argiloase mediu și fin, soluri aluviale, și solonceac. Satul se mai caracterizează prin faptul că se întâlnește mai ales în partea locuită a localității mult calcar.

Satul Zăicana este situat în zona naturală de silvostepă iar flora și fauna corespunde acestei zone. Flora se caracterizează prin diverse specii de plante, satul dispune de 2 păduri, în care putem întâlni, pinul, salcâmul, ulmul, mesteacănul, stejarul, arțarul și alte numeroase specii de arbori, din arbuști se întânesc în special mecieșul și alunul, iar din plante, ghiocelul, toporașul, brândușa, romanița, și altele, în pădurile de pini se găsesc pe sezoane ciupercile, iar fauna este caracterizată prin prezența veverițelor, căprioarei, bursucului, vulpelor, cârtiților, iepurilor de câmp, bufnițelor, cocostârcului alb și alte specii.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Epoca Veche[modificare | modificare sursă]

Obiecte de lut din așezarea din Zăicana, cultura Sântana de Mureș-Cerneahov.

Activitatea și prezența omului pe teritoriul satului Zăicana este atestată de săpăturile arheologice. Primele săpături au fost efectuate între anii 1957-1958 de către arheologul E. A. Rikman, în cadrul acestor săpături a fost descoperită o așezare omenească dată cu prima epocă a fierului, atribuită de către A. I Meliucova culturii arheologice Chișinău-Corlăteni, argumentată de prezența ceramicii de tip Chișinău-Holercani, în continuarea săpăturilor s-a descoperit o altă așezare omenească, datată cu secolul III e.n atribuită culturii Sântana de Mureș-Cerneahov, pe o suprafață de 374 m2 au fost găsite rămășite ale unor locuințe de suprafață din lut, de formă dreptunghiulară, cuptoare de piatră de calcar și gropi pentru păstrarea alimentelor. S-au mai găsit fragmente de ceramică lustruită confecționată la roata olarului, funduri de amfore antice, cuțite, o seceră, un brăzdar de fier, monede romane (se păstrează în Muzeul Național de Istorie al Moldovei). Populația se îndeletnicea cu agricultura, creșterea animalelor, vânătoarea și pescuitul. Zgura de furnal găsită dovedește că oamenii care au trăit aici, prelucrau fierul, iar roțile de fus sunt o mărturie că ei se ocupau, de asemenea cu torsul și țesutul. Așezarea a fost părăsită, probabil în secolul al IV-lea și se pune în legătură cu migrația hunilor.

Aceste situri arheologice sunt introduse în registrul monumentelor culturale de categorie națională și sunt ocrotite de stat.

Prima atestare[modificare | modificare sursă]

În privința primei atestării documentare a satului din timpul prezent sunt mai mult date și păreri împărțite, prima părere este că satul Zăicana a fost pentru prima dată atestat documentar în iunie 1501, într-un hrisov emis de domnul Țării Moldove Ștefan cel Mare în care se spune, că întărește panului Iancovici spătarul, fiul boierului Gligorașco Iancovici vornic de Suceava, votcina tatălui său, satul Ișnovăț, iar apoi sunt descrise hotarele acestei moșii și se spune: „Iar hotarul începe pe vechiul hotar din primul hotar din veac folosit, hotarul care pe deal la vale la Zahaicani......tot prin mijlocul câmpului, trece spre unde este piatră de hotar, despărțitoare de votcina Grușova și de Valuani și de Zahaicani.......și trece prin marginea Zahaicanilor...”[2] (fără a se specifica dacă localitatea este populată) iar pe lângă această nespecificare, s-a dovedit de specialiști că hrisovul în cauză este un fals. Cea de-a doua părere folosită mai des în istoriografie, este data de 23 iunie 1698, din hrisovul emis de domnul Antioh Cantemir, în care întărește moșiile boierului Logofăt Nicolae Donici și de unde aflăm „...tot el Logofătul Nicolae Donici, a mai prezentat un act de vânzare-cumpărare de la Buga și surorile sale Busca și Marica, fetele lui Nichita pentru a treia parte din satul Zahaicani, numită Odaia Iașmei, așezat în Ținutul Orheiului.....” în acest act se specifică că este un sat, deci locuit, dar după cum se înțelege, este întemeiat mai înainte de 1698, fiindcă deja este sat și se vinde doar a treia parte.

Biserica „Nașterea Maicii Domnului” din sat.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Începutul locuirii teritoriului satului și întemeirea sa, este greu de stabilit la o dată anumită, cel mai probabil întemierea satului a avut loc în secolul al XVI-lea, fiind înființat de țărani-răzeși, care probabil au cumpărat această moșie și s-au stabilit cu traiul în acest loc, inițial așezarea a fost amplasată mai la est peste deal de satul actual, în locul numit astăzi „Odăi” , chiar pe locul așezării vechilor ostrogoți din secolul al III-lea, mărturie în acest sens este o piatră funerară descoperită în timpul săpăturilor arheologice la nord-est de așezare cu inscripții și cruce, iar arheologii au concluzionat că în acel loc se află un cimitir medieval din perioada Țării Moldovei, desigur fiind vorba de cimitirul satului. Nu există date care atestă vreo biserică în acel timp, însă existența cimitirului ne face să ne gândim și la o mică bisericuță din lemn, caracteristică satelor românești de odinioară. În acea perioadă era o localitate mică, ocupația de bază fiind agricultura.

Zăicana

O cotitură în istoria satului și schimbare se produce după cum ne indică izvoarele și toate probabilitățile spre sfârșitul secolului al XVIII-lea, în acest timp are loc strămutarea localității, din locul inițial „Odăi”, peste deal, în vale, pe malul stâng al pârâiașului Iana, cauzele acestei strămutări, nu au putut fi stabilite în totalitate, una din ele ar fi fost insuficiența de apă. Începând cu acest timp însă în viața satului are loc o dezvoltare intensă, populație satului vechi i s-au adăugat și alte familii, din satele vecine, în special din Boșcana, ceea ce a dus la o creștere demografică. Într-un act domnesc din 1805, aflăm că satul Zăicana este o moșie rășăsescă, iar populația este alcătuită din mazili și ruptași.

Odată cu cu anexarea Basarbiei în 1812 la Imperiul Rus, dezvoltarea satului i-a un avînt mai mare, numărul caselor crește, iar între anii 1839-1838 are loc mutarea unor familii din județul Cahul în sat, casele și gospodăriile deja încep să se construiască și pe partea dreaptă a pârâului. În prima jumătate de secol locuitorii satului își reconfirmă titlurile de mazili și ruptași, atestate de arhivă. În 1859 satul deja are 45 de case, cu o populația de 369 de locuitori, 186 de bărbați și 183 de femei, se deschide o magazie, o moșie în teritoriul satului Zăicana deținea și boierul Ludvig Carol Sicard din Boșcana, care era un cătun cu 3 case, și 11 locuitori. Acest boier zidește o fântână care este până azi și îi poartă numele.

Între anii 1864-1867 se construiește biserica.

În anul 1867 sunt deja 54 de case cu o populație de 437 de locuitori, populația este împărțită în 3 stări sociale, dvoreni, mazili și țărani, începând cu anul 1880 apare și categoria militarilor care se stabilesc în localitate

Spre sfîrșitul secolului, în anul 1894 se dechide școala bisericeacă, în anul 1898 populația satului este deja de 846 de locuitori, iar case 105.

Administrația satului era formată din consiliul bătrânilor în frunte cu un staroste.

Din datele pe 1904 aflăm că în sat sunt vii, 6 mori de vânt, 470 vite mari[3], iar în 1910 populația este de 977 de locuitori, iar case erau în număr de 231.

Zăicana pe hartă interbelică a județului Orhei

Patrimoniu[modificare | modificare sursă]

Satul Zăicana are incluse în registru monumentelor ocrotite de stat, următoarele obiective:

  1. Zăicana, așezare, datează din Hallstattul timpuriu, genul arheologic, monument de categorie națională.
  2. Zăicana-I, așezare, datează din sec. II-IV, genul arheologic, monument de categorie națională.
  3. Zăicana-II, așezare, datează din sec. II-IV, genul arheologic, monument de categorie națională.
  4. Zăicana-III, așezare, datează din sec. II-IV, genul arheologic, monument de categorie națională.
  5. Zăicana, Biserica „Nașterea Maicii Domnului” cu trioțe și masa pomenirii, datează dintre 1864-1867, genul istoric și arhitectural, monument de categorie națională.
  6. Zăicana, Tumuli - 2 , datează din epoca antică,genul arheologic, monument de categorie națională.

Satul Zăicana este o adevărată comoară de tradiții și obiceiuri, sânt numeroase obiceiuri la nuntă, înmormântare, păstrate cu sfințenie, se respectă tradițiile de sfântul Andrei, se merge cu colindul în ajun de Crăciun ,în ziua de Crăciun și încă 2 zile se merge cu steaua, în ajun de Sfântul Vasiles se merge cu plugușorul iar seara cu uratul, și în ziua de sfântul Vasile cu semănatul.

De ziua hramului la 21 septembrie este organizată hora satului și competiții sportive.

Este promovat cântecul popular moldovenesc prin ansamblul de artiști amatori „Zăicănenii” în frunte cu conducătorul artistic profesorul Mihail Grati, care la numeroase concursuri și festivale atât în țară cât și peste hotare ne-au reprezentat și au luat locuri de frunte.

Oamenii din sat sunt harnici, gospodari, bineprimitori și întotdeauna cu un sfat bun, gospodinele se pot lăuda cu unele din cele mai frumoase copturi de colaci și mai gustose plăcinte, iar gospodari au în beciurile reci un vin curat și demn de toată lauda.

Demografie[modificare | modificare sursă]

Anul Case Locuite Populație Bărbați Femei
1859 45 369 186 183
1867 54 437 221 169
1889 85 689 342 347
1898 105 846 423 423
1904 128 992 513 479
1910 232 977 517 460
1914 136 643 339 304
1923 236 1816 547 887
1971 - 1879 - -
1993 583 1871 909 962
2004 - 1902 935 967
2010 2000 - -
2014 - - - -
Naționalitate Număr de locuitori procente
Moldoveni/Români 1992 99.16%
Ucrainei 3 0.16%
Ruși 12 0.63%
Găgăuzi 0 0%
Bulgari 0 0%
Polonezi 0 0%
Evrei 0 0%
Romi 0 0%
Altele 1 0.05%
Total 2000 100%

Personalități marcante[modificare | modificare sursă]

  • Egumenul Arsenie n.1864, stareț la o mănăstire din Dobrogea.
  • Pavel Basarab n. 1889, cântăreț bisericesc.
  • Ioachim Postolachi n. 1906, pictor, grafician.
  • Efrim Loghin, tatăl reginei muzicii populare românești, distinsei doamne, Irina Loghin.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Lista primarilor aleși în cadrul Alegerilor Locale Generale din 14 iunie 2015”. Comisia Electorală Centrală a Republicii Moldova. 2015. http://www.cec.md/index.php?pag=page&id=1587&l=ro. Accesat la 15 aprilie 2016. 
  2. ^ Cihodaru, Constantin (1980). Documenta Romaniae Historica. București 
  3. ^ Zamfir, Arbore (1904). Dicționar geografic al Basarabiei