Xerocomellus chrysenteron 1

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare


Xerocomellus chrysenteron sin.

Boletus chrysenteron

Xerocomus chrysenteron1.jpg
Hrib de mușchi
Clasificare științifică
Domeniu: Eucariote
Regn: Fungi
Diviziune: Basidiomycota
Clasă: Agaricomycetes
Ordin: Boletales
Familie: Boletaceae
Gen: Xerocomellus
Specie: X. chrysenteron
Nume binomial
Xerocomellus chrysenteron
(Bull.) Šutara (2008)
Sinonime
  • Boletus cupreus Schaeff. (1774)
  • Boletus chrysenteron Bull. (1789)
  • Xerocomus chrysenteron (Bull.) Quél. (1888)
  • Suillus chrysenteron (Bull.) Kuntze (1898)
  • Xerocomus communis (Bull.) Bon (1985)

Xerocomellus chrysenteron (Pierre Bulliard ex Josef Šutara, 2008), sin. Boletus chrysenteron (Pierre Bulliard, 1789/1791), Xerocomus chrysenteron (Lucien Quélet, 1888)[1][2], numit în popor hrib de mușchi[3] sau hrib auriu,[4] este o specie de ciuperci comestibile din încrengătura Basidiomycota în familia Boletaceae și de genul Xerocomellus. Acest burete coabitează, fiind un simbiont micoriza (formând micorize pe rădăcinile de arbori). În România, Basarabia și Bucovina de Nord se dezvoltă, mereu în grupuri, deseori în masă (în regiuni montane mai rar), prin păduri de conifere și de foioase, la margini de pădure sau prin luminișuri, chiar și în parcuri, în special pe mușchi, începând în iunie până în octombrie (noiembrie).[5][6]

Descriere[modificare | modificare sursă]

Bres.: Boletus chrysenteron
  • Pălăria: are un diametru de 3-8 (10) cm, este destul de cărnoasă, inițial semisferică cu bordură răsfrântă în jos, apoi convexă, la bătrânețe plană cu marginea ondulată și despicată. Cuticula este catifelată, uscată și devreme brăzdată de crăpături adânci roșiatice sau purpurii. Coloritul variază tare: de la gălbui-brun, peste gri-maroniu, brun-roșcat la brun-măsliniu.
  • Tuburile și porii: sporiferele sunt relativ lungi, aderente la picior, devenind cu vârsta bombate, la început palid galbene, apoi de un verzui-măsliniu. Porii de aceiași culuoare sunt destul de largi și unghiulari. Ei schimbă culoarea la leziune în albăstrui sau albastru-verzui.
  • Piciorul: are o înălțime de 5-10 cm și o lățime de 0,8-1,5 (2) cm, este cilindric, deseori curbat, subțiat la bază, plin, cu fond galben până maroniu care este acoperit de mici pete roșcate, fiind direct sub pălărie complet roșu ca cireșele. La atingere tija se decolorează albastru.
  • Carnea: este destul de tare în tinerețe, apoi moale (în tijă cam elastică), de culoare galbenă în picior respectiv albicios-gălbuie în pălărie precum sub cuticulă roșie. În cazul tăierii se albăstrește ușor. Mirosul este fructuos, unii spun „de pădure”, gustul fiind plăcut și dulceag.
  • Caracteristici microscopice: Sporii sunt măsliniu-maronii, elipsoidali, fusiformi cu o mărime de 13-15 x 5-6 microni.[5][6]
  • Reacții chimice: Buretele se decolorează în pălărie cu anilină după 40 de minute roșiatic, cu lactofenol violet la marginea cercului, cu hidroxid de potasiu palid brun-roșiatic, cu sulfat de fier gri și cu tinctură de Guaiacum după câteva minute albastru-verzui.[7] În special această ciupercă este deseori atacată de otrăvitorul burete de mucegai Hypomyces chrysospermus (mucegaiul hribului),la fel ca și Boletus subtomentosus. [8]

Confuzii[modificare | modificare sursă]

Buretele poate fi confundat numai cu specii comestibile, de exemplu cu: Boletus badius sin. Imleria badia, Boletus ferrugineus sin. Xerocomus ferrugineus,[9] Boletus subtomentosus,[10] Buchwaldoboletus lignicola sin. Pulveroboletus lignicola,[11] Chalciporus piperatus, sin. Boletus piperatus,[12] Gyrodon lividus,[13] Gyroporus castaneus,[14] Leccinum crocipodium,[15] Pseudoboletus parasiticus,[16] Suillus bovinus,[17] Suillus cavipes,[18] Suillus granulatus,[19] Xerocomellus porosporus sin. Boletus porosporus,[20] Xerocomellus pruinatus sin. Boletus pruinatus[21] Xerocomellus rubellus[22] sau Xerocomellus zelleri sin. Boletus zelleri[23]

Specii asemănătoare[modificare | modificare sursă]

Valorificare[modificare | modificare sursă]

Acest burete este destul de gustos. Deși ceva mai mic, el poate fi pregătit în bucătărie ca hribul murg. La exemplare mai bătrâne îndepărtați porii precum piciorul.

Atenție! Consumul hribului de mușchi infectat cu ciuperca de mucegai Hypomyces chrysospermus (mucegaiul hribului) provoacă intoxicații serioase!

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Index fungorum
  2. ^ Mykobank
  3. ^ Denumire RO 1
  4. ^ Denumire RO 2
  5. ^ a b Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 492-493, ISBN 3-405-11774-7
  6. ^ a b Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 83-85, ISBN 3-426-00312-0
  7. ^ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 44-45, ISBN 3-85502-0450
  8. ^ Ciuperci din regiunea München, nr. 39
  9. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 514-515 - 2, ISBN 3-405-12116-7
  10. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 498-499, ISBN 3-405-11774-7
  11. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 522-523, ISBN 3-405-12081-0
  12. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 492-493, ISBN 3-405-11774-7
  13. ^ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 28, ISBN 3-85502-0450
  14. ^ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 26, ISBN 3-85502-0450
  15. ^ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 63, ISBN 3-85502-0450
  16. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 492-493, ISBN 3-405-12116-7
  17. ^ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 35, ISBN 3-85502-0450
  18. ^ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 293, ISBN 3-85502-0450
  19. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 508-509, ISBN 3-405-11774-7
  20. ^ Marcel Bon: “Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 42-43, ISBN 978-3-440-13447-4
  21. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1993, p. 398-399, ISBN 88-85013-57-0 (editat postum)
  22. ^ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 38, ISBN 3-85502-0450
  23. ^ Heinrich Dörfelt

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • (Marcel) Bon: “Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, ISBN 978-3-440-13447-4
  • Giacomo Bresadola: „Iconographia Mycologica, vol. XIX, Editura Società Botanica Italiana, Milano 1931, p. 913
  • Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, ISBN 3-85502-0450
  • Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „Pilze”, Editura Silva, Zürich 1986
  • Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, ISBN 978-3-8427-0483-1
  • Meinhard Michael Moser: „Röhrlinge und Blätterpilze - Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas” ediția a 5-ea, vol. 2, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1983
  • Rolf Singer: „Die Pilze Mitteleuropas”, vol. 5 și 6: „Die Röhrlinge, pârțile 1 și 2”, Editura Justus Klinkhardt, Bad Heilbrunn 1965-1967
  • Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, ISBN 3-426-00312-0

Legături externe[modificare | modificare sursă]