Xantină

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Xantină
Identificare
Număr CAS69-89-6
ChEMBLCHEMBL1424
PubChem CID1188
Formulă chimicăC₅H₄N₄O₂[1]  Modificați la Wikidata
Masă molară152,033 u.a.m.[2]  Modificați la Wikidata
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Xantina (3,7-dihidropurin-2,6-dionă) este o bază purinică întâlnită în marea majoritate a țesuturilor și fluidelor organismelor. Există multe stimulente derivate de la xantine, precum cofeina și teobromina.[3]

Biosinteză[modificare | modificare sursă]

Xantina este implicată într-o cale metabolică, a purinei, mai exact fiind un compus intermediar în cadrul degradării adenozinmonofosfatului în acid uric.[4] Se obține din guanină (cu guanin-deaminază), hipoxantină (prin oxidare, cu xantin-oxidoreductază) și xantozină (cu fosforilază).[5]

Proprietăți[modificare | modificare sursă]

Xantina este transformată în acid uric în urma acțiunii enzimei numite xantin-oxidază.

Importanță clinică[modificare | modificare sursă]

Derivații de xantină (de obicei denumiți xantine sau alcaloizi xantinici) reprezintă un grup de alcaloizi utilizați pentru efectele lor de stimulente ușoare și bronhodilatatori, în special în tratamentul simptomelor astmului bronșic.

Xantinele metilate (metilxantinele), printre care se numără cofeina, aminofilina, paraxantina, pentoxifilina,[6] teobromina și teofilina, au efect nu numai asupra căilor aeriene, dar stimulează ritmul cardiac, forța de contracție a miocardului și pot produce aritmii cardiace în concentrații mari. În doze mari, pot induce convulsii. Metilxantinele sunt metabolizate de citocrom P450 în ficat.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b „Xantină”, xanthine (în engleză), PubChem, accesat în  
  2. ^ „Xantină”, xanthine (în engleză), PubChem, accesat în  
  3. ^ Spiller, Gene A. (). Caffeine. Boca Raton: CRC Press. ISBN 0-8493-2647-8. 
  4. ^ „Xantina”, Sfatulmedicului.ro, accesat în  
  5. ^ Voet, Donald; Voet, Judith; Pratt, Charlotte (2008). "The Major Pathways of Purine Catabolism in Animals", Fundamentals of Biochemistry: Life at the Molecular Level, p. 840.
  6. ^ Deree J, Martins JO, Melbostad H, Loomis WH, Coimbra R (). „Insights into the regulation of TNF-alpha production in human mononuclear cells: the effects of non-specific phosphodiesterase inhibition”. Clinics (São Paulo). 63 (3): 321–8. doi:10.1590/S1807-59322008000300006. PMC 2664230Accesibil gratuit. PMID 18568240.